EXCLUSIV Concluziile Consiliului European 28-29 iunie: criza migranţilor, apărare şi securitate comună, proiecte majore de dezvoltare economică

Analizaţi, prin comparaţie, agenda de politică externă şi de priorităţi europene a Guvernului nostru şi documentul pe care vi-l oferim în premieră în România, adică proiectul de Concluzii al Consiliului European din 28-29 iunie.

Va fi un eveniment deosebit de important şi se dovedeşte complicat de organizat datorită diferenţelor din ce în ce mai importante în ce priveşte natura finală a soluţiei ce trebuie dată problemei managementului fluxurilor de migranţi şi apărării frontierelor exterioare ale UE, dar şi a unificării politicii de acordare a azilului şi jugularea, la maximum posibil, a fenomenelor migraţiei secundare în interiorul UE.

Sigur că pe agendă se vor mai afla şi alte puncte de maxim interes dar, în primul rând, trebuie să se ajungă la un punct de vedere comun pe primul subiect de pe ordinea de zi. Pentru a se evita un eşec al discuţiilor, Juncker a convocat, pentru duminică, un mini-summit consacrat exclusiv acestei teme, reuniune extraordinară ce va avea loc la Bruxelles cu participarea „unui grup de ţări interesate“. Surse convergente afirmă că ar fi vorba despre Germania, Franţa, Italia, Spania, Grecia şi Malta, alături de Bulgaria şi Austria (ţările care predau şi, respectiv, preiau preşedenţia semestrială a lucrărilor ministeriale ale UE).

Dar problemele nu sunt deloc simple şi, în plus, s-a coagulat un cadru politic în care vocile dreptei radicale sau populiste ajunse la putere în Italia şi Austria, creează presiune reală şi foarte greu de ignorat, mai ales cu perspectiva unei crize politice majore în Germania din cauza radicalizării poziţiei celor din CSU, din Bavaria, doritori să impună politici de control cu mult mai dure la frontiere şi pentru acordarea dreptului de azil.

Mai mult decât atât, pentru a face şi mai dificile soluţiile globale, toate discuţiile au ca fundal criza de mari dimensiuni declanşată acum din plin în spaţiul euro-atlantic, un război comercial ce se anunţă în dezvoltare dar şi, poate mai important decât toate, un deficit în creştere de încredere reciprocă între SUA şi grupul ţărilor europene. Şi când spun „ţări europene“ nu mă refer exclusiv la partenerii europeni ai SUA din UE şi NATO, ci folosesc termenul „european“ în accepţia Consiliului Europei care cuprinde un număr cu mult mai mare de state. În acest sens, semnificativă mi se pare declaraţia făcută în urmă cu câteva zile pentru canalul norvegian de televiziune TV2 de Thorbjørn Jagland, Secretarul General al Consiliului Europei aflat în vizită la Moscova: „Ceea ce se petrece acum la frontiera între SUA şi Mexic unde copiii sunt separaţi de părinţii lor este un semn că Donald Trump nu mai este liderul moral al ţării sale sau al planetei“.

Cam asta e atmosfera în care domină tensiuni de relaţionare majore şi care provoacă nervi întinşi la maximum. Dar şi presiuni pentru a se găsi o soluţie sau, dacă nu este credibil să se ajungă la un vot de consens asupra unui program-cadru legislativ, măcar să fie enunţate iniţiative de mare amploare care să arate seriozitatea Statele Membre şi să dea ceva speranţă pentru viitor. Sunt două direcţii pe care se merge: aprobarea constituirii unor “platforme regionale de debarcare“ aflate în ţări din exteriorul UE (sunt pomenite Albania şi Tunisia) şi aducerea unor modificări structurale în dreptul de azil (modificarea Codului Schengen), totul însoţit de măsuri comprehensive privind asigurarea securităţii interne şi a frontierelor exterioare, mai ales prin constituirea acelui corp de 10.000 de grăniceri şi a finanţării agenţiilor specializate ale UE, finanţări multiplicate de câteva ori faţă de nivelul de acum.

Zic că pe guvernanţii noştri ar trebui să-i intereseze în cel mai înalt grad această problematică, întrebându-se cum să folosească cel mai bine oportunitatea deschisă de prioritatea ce va fi anunţată d Consiliu şi de banii mulţi ce vor fi disponibili pentru securizarea frontierelor, printre altele şi prin achiziţionarea unei aparaturi de control performante.

Aşa cum, sper, la nivelul Guvernului, va fi fost făcut dosarul de posibile proiecte prioritare ale României pentru conectarea ţării noastre şi a industriei de profil cu marile proiecte care vor începe să fie rulate în cadrul iniţiativei de apărare comune şi a dezvoltării cercetării pentru tehnologii de vârf. Mari proiecte care, deja, se află în fază avansată de negociere în cadrul Agenţiei Europene pentru Apărare şi vor fi prezentate până în finalul acestu an.

Mai greu, în haosul provocat de legile privind domeniul fiscal, cele care la noi se schimbă cu o viteză ameţitoare, să fim interesaţi de priorităţile europene care cer „un sistem de taxe cinstit şi eficient...cu o adaptare continuă la era digitală“. Uitaţi-vă cum merge administraţia noastră fiscală şi vedeţi că ne desparte cel puţin o generaţie de preocupările ţărilor dezvoltate în acest domeniu, aşa cum sunt ele descrise în concluziile Consiliului. Dacă aveţi cumva un dubiu, continuaţi lectura cu capitolul „Societatea digitală“ şi a „Pieţei Digitale Unice“ sau a rolului viitor al implantării Inteligenţei Artificiale şi veţi vedea că, în comparaţie cu temele prezentate ca preocupare de mare importanţă în discursurile miniştrilor noştri, noi suntem în situaţia reală a unei ţări cel mult în curs de dezvoltare. Probă mentalitatea ministrului Lucian Şova cu viziunea sa tragică asupra rolului autostrăzilor care nu trebuie să existe în istoria poporului român.

Sigur că, în principiu, acest text de azi nici măcar nu ar trebui publicat deoarece este chiar degeaba dat fiindcă este chiar imposibil ca guvernul nostru să aibă acum preocupări legate de buna guvernare. Singura temă,  singura esenţială, este găsirea sau impunerea unui subterfugiu legal pentru salvarea domnului Liviu Dragnea. Totuşi, mai cred că măcar dumneavoastră e bine să ştiţi de ce anume se preocupă ceilalţi, cum îşi organizează priorităţile pentru spaţiile care se dovedesc interesante şi promiţătoare pentru ei, acum, la modul cel mai evident, noile spaţii Euro şi Schengen. Noi? Izolarea ne-o construim cu atâta minuţie, încât nu se poate să nu aibă efecte.

Dar pe cine să intereseze când, pe scena politică internă, bătălia este cu totul şi cu totul alta, cu mize care se îndepărtează constant de cele europene?

Acestea fiind spuse, vă rog să citiţi textul ce urmează.