Există multe feluri de „deal-uri“, dar niciunul precum „Green Deal“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Sub acest nume original, cu un aer mai degrabă american decât de strategie europeană, Comisia Europeană a prezentat un plan de acţiuni specifice menite să pună în valoare biodiversitatea şi să diminueze impactul asupra mediului.

Este un plan care sună foarte optimist şi atrăgător din punct de vedere financiar, cu o foaie de parcurs clară şi ambiţioasă: până în 2050 Comisia Europeană vrea să transforme spaţiul Uniunii Europene în prima arie geografică neutră din punct de vedere climatic, iar până în 2030 să scadă cu 90% emisiile de carbon generate de sectorul de transport. Eficienţa energetică, inovaţia şi producţia sustenabilă de hrană sunt cele mai importante elemente care stau la baza acestui plan.

Pentru a asigura o tranziţie lină şi inclusivă spre această nouă paradigmă, există la o listă lungă de acţiuni, investiţii şi instrumente financiare.

Din perspectiva ”Green Deal”, viaţa noastă se va modifica considerabil: se va schimba felul în care ne deplasăm, cum ne vom încălzi locuinţa sau ce alimente vom consuma.

Partea din ”Green Deal” care se referă la schimbarea modelelor alimentare, numită ”From Farm to Fork” (”De la Fermă la Consumator”) o consider cea mai interesantă şi revoluţionară, nu doar din perspectiva faptului că  reprezint o companie cu afaceri în domeniul agriculturii, ci mai ales prin impactul disruptiv al acestei mişcări. Strategia numită ”De la Fermă la Consumator” îşi propune să transforme dramatic sistemele alimentare în sisteme echitabile, sănătoase, prietenoase cu mediul şi, mai ales din perspectiva recentei crize COVID-19, mai sustenabile.

 Hrana – noastră – cea – de – toate - zilele

Calitatea alimentaţiei s-a numărat întotdeauna printre priorităţile agendei politice europene. Hrana – noastră - cea – de - toate zilele este însă un univers mult mai complex: dincolo de comandamentele contemporane de protecţie a sănătăţii consumatorului şi a mediului, ea are şi puternice conotaţii culturale, ceea ce complică suplimentar orice intervenţie în acest ecosistem. Reglementările privind utilizarea substanţelor chimice în agricultură, noile tehnologii folosite pentru creşterea plantelor şi conservanţii alimentari reprezintă cele mai sensibile subiecte, mai ales când rolul comisiilor ştiinţifice este de cele mai multe ori doar consultativ.

Ceea ce trebuie să facem urgent este să redesenăm sistemele alimentare, pentru că acestea sunt răspunzătoare de o treime din emisiile globale de GHG, consumă multe resurse şi reprezintă o provocare la adresa biodiversităţii şi echităţii alimentare pe întreg lanţul de valori, mai ales din perspectiva fermierilor.

Strategia ”Din Fermă la Consumator” îşi propune să accelereze tranziţia către un sistem alimentar sustenabil, care să asigure:

  • Impactul neutru sau pozitiv asupra mediului. Temă de reflecţie : ce facem cu substanţele chimice şi implicarea noilor tehnologii în creşterea plantelor şi tipurile de transport folosite în agricultură?
  • Scăderea impactului agriculturii asupra schimbărilor climatice. Ce facem cu emisiile de carbon de care se face responsabilă zootehnia? 
  • Efectul pozitiv asupra biodiversităţii prin rotaţia culturilor agricole şi folosirea produselor de protecţie a plantelor cu impact redus asupra mediului.
  • Securitatea şi siguranţa alimentară. Temă de reflecţie: cum vom reuşi – dincolo de afirmaţiile de natură politică – să asigurăm tuturor acces la hrană suficientă, hrănitoare şi sustenabilă?
  • Generarea de venituri echitabile pentru toţi participanţii la lanţul valoric.

În plus, folosind învăţămintele din pandemia cu COVID-19, Comisia Europeană intenţionează să dezvolte un plan de urgenţă pentru a asigura aprovizionarea cu alimente şi securitatea alimentară în situaţii similare de criză.

Ce urmează?

Pregătirea şi implementarea Green Deal este una din cele mai mari provocări din istoria Uniunii Europene, care va provoca un adevărat tsunami în zona de  consultanţă, instrumente financiare şi fonduri pentru inovaţie de care acest plan va avea nevoie începând cu 2021. Această reinventare a sistemelor alimentare va aduce  noi oportunităţi, dar şi provocări pentru toţi actorii din lanţul valoric. Nu e uşor să faci parte din procesul de construcţie a istoriei.

Avem aşadar un obiectiv foarte ambiţios care are nevoie de inovaţie masivă şi instrumente financiare consistente pentru a putea fi implementat. Dacă în energie lucrurile sunt mai clare, ”noua” agricultură este încă ”under construction”. De exemplu, trebuie să trecem la un nivel de folosire mai scăzut al substanţelor chimice în agricultură, dar nu au apărut încă propuneri de înlocuire a acestora. De asemenea, o problemă majoră de mediu – creşterea industrială a animalelor, responsabilă de 70% din totalul emisiilor de carbon din agricultură – pare a fi trecută discret cu vederea.

Una din marile provocări pentru Comisia Europeană, dar şi pentru guvernele naţionale, este să operaţionalizeze angajamentele existente in Green Deal, să identifice măsurile care trebuie luate, inclusiv cele legislative şi, cel mai important, să alinieze toţi actorii într-un dialog inclusiv.  

Stim „ce“ şi „unde“, dar nu ştim încă „cum“

În ceea ce priveşte agricultura, inovaţia este cheia spre sustenabilitate. Doar prin inovaţie putem oferi fermierilor instrumente adecvate pentru ca producţia să fie mai profitabilă, competitivă şi prietenoasă cu mediul. În acest moment, an de an sunt interzise tot mai multe substanţe active, fără a exista alternative ecologice, în linia principiilor Green Deal.

Prin aplicarea imediată a principiilor ”De la Fermă la Consumator”, incluse în Green Deal, ar beneficia atât consumatorul (inclusiv prin preţuri mai mici), cât şi mediul. Nu sunt încă sigur că fermierii vor reuşi să se integreze în această nouă realitate. Dacă nu vor reuşi să-şi gestioneze ferma în noul context de reglementări astfel încât să-i crească profitabilitatea, e foarte posibil să abandoneze activitatea agricolă. Aceasta  ar putea duce la părăsirea fermelor şi, în consecinţă, la un nou exod spre oraşe, cu tot ceea ce presupune aceasta, inclusiv creşterea dependenţei de producţia agricolă de pe alte continente, ceea ce ar putea avea un impact devastator asupra ţesutului Uniunii Europene.  

Comisia Europeană a iniţiat o consultare pentru a încerca să armonizeze jucătorii din agribusiness (fermieri, companii alimentare, industria chimică, organizaţii de protecţia mediului interesate de reducerea folosirii pesticidelor etc). Mi se pare interesant de constatat că acest obiectiv complicat de armonizarea a principalilor actori din agribusiness nu e direcţionat cu adevărat către construcţia unei agriculturi capabile să hrănească populaţia în creştere la nivel mondial.  Mai mult, acest scenariu nu ia în consideraţie dovezile ştiinţifice şi nici nu manifestă empatie pentru fermieri sau comercianţi.  Întreţinerea unui dialog dezechilibrat între actorii din agribusiness creează un risc similar cu impunerea unei taxe pe eforturile tuturor de a atinge un ţel măreţ, care ar fi putut, în alte condiţii, să ne unească pe toţi:  protecţia mediului şi crearea unei agriculturi sustenabile.

Este evident că suntem martorii unei dezbateri care este doar la început şi care va menţine în stare de alertă pentru încă mult timp atât industria, cât şi pe fermieri şi consumatori.

Cât despre planetă… aşteaptă veşti de la noi!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite