Există un risc mai mare, ca un război accidental să izbucnească între NATO şi Rusia?
0
Declaraţia generalului britanic Nick Carter, şeful Apărării Regatului Unit, cu privire la existenţa unui risc mai mare ca un război accidental să izbucnească între statele democrate membre ale Alianţei Nord-Atlantice şi Federaţia Rusă a devenit mai degrabă o invitaţie la reflecţie, pentru aceia care, în spatele uşilor închise, pot lua decizii cu consecinţe doar imaginate azi.
Indiscutabil că generalul Carter nu a exagerat deloc când a semnalat public existenţa unui risc mai mare de tensiuni în noua eră a unei „lumi multipolare”, una în care guvernele concurează pentru diferite obiective şi agende diferite.
Din această perspectivă, câteva rememorări se impun şi în acest areal electronic.
1. Tensiunile au fost generate la graniţa de est a NATO de mentalitatea celor ce cultivă în opinia publică, a statelor lor, iluzia de ţări asediate de terţe state europene, aspect deloc adevărat.
2. Natura belicoasă a unor politicieni răsăriteni, precum preşedintele Belarus, este rodul obsesiei de a rămâne la putere cu orice preţ, inclusiv acela al falsificării rezultatelor alegerilor prezidenţiale.
3. Nu NATO a trimis bombardiere strategice, cu capacităţi nucleare, în spaţiul aerian al Belarus, ci Rusia.
4. Nu NATO a organizat, fără un anunţ prealabil, paraşutări pe teritoriul Belarus, aproape de frontierele Poloniei şi Lituaniei, ci Rusia.
5. Este o realitate organizarea de către regimul dictatorului din Belarus a aducerii, pe cale aeriană, a mii de migranţi, din Orientul Mijlociu şi din Africa, în scopul instituirii unei presiuni vizibile, publice, cu momente violente, la graniţa cu NATO = frontiera cu UE = marginea estică a Poloniei.
6. Numărul cel mai mare de avioane cu migranţi venind din Moscova este evident dovada sprijinului implicit al Rusiei, deşi Putin l-a negat explicit.
7. Generarea crizei umanitare de la frontiera dintre Polonia şi Belarus aduce, inevitabil, pe tabla de şah geopolitică, atenţia diferenţiată a NATO şi Federaţiei Ruse, dar nu şi o confruntare imediată între acestea.
8. Afirmaţia preşedintelui Vladimir Putin, de sâmbătă, conform căreia exerciţiile neprogramate ale NATO în Marea Neagră reprezintă o provocare serioasă pentru Moscova şi că Rusia nu are nimic de-a face cu criza de la graniţa aliatului Belarus cu blocul constituie două minciuni publice.
În primul rând, spre deosebire de alarmele neanunţate de Moscova, ale trupelor proprii, din districtul militar sudic, NATO îşi anunţă în prealabil, transparent, antrenamentele menite a menţine capacitatea de acţiune laolaltă, a aliaţilor şi partenerilor, din perspectiva unei situaţii de criză imprevizibile.
În al doilea rând, serviciile secrete ruseşti, în special Direcţia Principală de Informaţii a Statului Major General al Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse, prescurtat G.R.U., nu sunt deloc străine de organizarea fluxului de aeronave spre Minsk, orarul acestora, aeroporturile de decolare, numărul de migranţi şi provenienţa acestora confirmând organizarea de tip militar a noului val de asalt al celor care - conform propriilor lor declaraţii - vor să trăiască în state dezvoltate, precum Germania.
9. Într-adevăr, recursul la presiunea celor aduşi în inima Europei din state devastate de război, concomitent cu creşterea preţurilor la gaze, cu activarea forţelor proxy echipate, finanţate şi înarmate de regimuri autoritare estice, plus atacurile cibernetice brusc înteţite, au reuşit acumularea unor tensiuni politice majore, confirmate şi de dislocările de trupe la frontierele Poloniei cu Belarus şi a Ucrainei cu Rusia.
Comandantul şef al forţelor armate ucrainene, generalul-locotenent Valeri Zalujni, a declarat vineri că Rusia are aproximativ 2.100 de militari, în zonele controlate de rebeli, menţionând că ofiţerii militari ruşi deţin toate poziţiile de comandă în forţele separatiste. În traducere liberă, în ipoteza premeditării unei ofensive militare ruse, pe teritoriul Ucrainei, trupele separatiste vor asalta primele redutele trupelor ucrainene din Donbas.
10. Caracterul războiului s-a schimbat şi pentru că iniţiatorii agresiunii psihologice doresc să inducă în eroare opinia publică, pentru se victimiza apoi, în eventualitatea - nedorită de statele democratice - ajungerii la confruntări de ordin militar.
11. Sigur că trăim într-o lume multipolară mai complexă, în care ambiţia de a reacţiona rapid, pe plan naţional, poate duce la escaladări datorate şi unor calcule greşite privind raporturile de forţe şi posibile alianţe utile continuării ostilităţilor iniţiale. Dar, deocamdată aici vorbim doar de scenarii.
12. Zborurile unor avioane ale NATO, în spaţiul aerian al Mării Negre, reclamate de Rusia, precum şi incursiunile aeriene ale unor aeronave de luptă ruseşti, interceptate de avioanele de vânătoare aliate, în zona defensivă a Alianţei Nord-Atlantice, confirmă preocupările pentru identificarea, fotografierea şi filmarea, de la mare înălţime, a unor dinamici militare în curs de derulare, încă nemediatizate, din motive lesne de înţeles.
13. Chiar dacă la Bucureşti viitorul guvern reprezintă astăzi încă o iluzie carageliană este exclus ca militari români să fie implicaţi în operaţiuni iniţiate pe teritoriul Ucrainei - un stat care nu este membru al NATO şi faţă de care România nu are nicio obligaţie de ordin militar.
NOTA BENE:
Comandamentul Strategic al SUA a anunţat că exerciţiul Global Thunder a permis celor specializaţi în descurajarea strategică să profite de oportunitatea de a testa operaţiunile nucleare ale Americii de la început până la sfârşit, efectuând antrenamentul alături de parteneri şi aliaţi.
Anunţul survine pe fondul tensiunilor dintre Polonia şi Belarus, Rusia manifestând o nervozitate în arealul Mării Negre şi optând pentru o demonstraţie de forţă, a desanturilor sale, pe teritoriul belarus.
Se încarcă comentariile...
