Europa

articolul anterior articolul urmator

Fabule europene. Roxana Mărăcineanu şi miracolul francez al integrării

20
10 Sep 2018 14:50:46
Cristina Hermeziu
Roxana Mărăcineanu FOTO Christian Entz via lalsace.fr
Roxana Mărăcineanu FOTO Christian Entz via lalsace.fr

E cam greu să pronunţi corect, în Franţa, numele Roxana Mărăcineanu. Când avea 9 ani, fetiţa cu nume românesc nu ştia nici un cuvânt în limba franceză. 34 de ani mai târziu, fosta campioană mondială la înot pentru Franţa, în 1998, a fost numită ministră a Sportului sub preşedinţia lui Emanuel Macron. Un destin european.

Ar fi putut să-şi schimbe numele, legea franceză o permite. Copila pleca din Bucureşti în 1984 ca să-şi regăsească în Franţa fratele, mama, tatăl – inginer ieşit din România comunistă cu un contract de lucru în Algeria. Vaporul care i-a lăsat pe chei, la Marsilia, se chema Liberté. În drum spre Paris, copiii şi părinţii au dormit în maşină, iar primele nopţi sub un acoperiş primitor au fost la un hotel pentru „sans papiers“. „Eram, în Franţa, nişte refugiaţi“, şi-a amintit campioana de ieri, ministra de azi, în faţa jurnaliştilor care recenzează, când şi când, destine excepţionale de francezi născuţi „altundeva“.

Acest „altundeva“ e un ingredient dintr-o mitologie naţională a Franţei, face parte din acel „récit national“, reactivat periodic pe agenda publică şi politică: „la France républicaine est un pays d’accueil“. Franţa e ţara drepturilor omului, o patrie primitoare pentru refugiaţii îndreptăţiţi să ceară azil. Există însă o nuanţă deloc neglijabilă, care trimite de fapt, în subsidiar, la întreaga tensiune, fără ieşire, a Europei de azi: Franţa e ţara cea mai primitoare din lume pentru toţi cei care vor şi reuşesc integrarea franceză (l’intégration à la française). Cazul Roxanei Mărăcineanu are, din această perspectivă, o simbolică încărcătură politică.

Un francez din patru are, în Franţa contemporană, bunici imigranţi. Miracolul modelului francez al integrării s-a grefat pe acest imaginar colectiv al unei identităţi naţionale franceze puternice, râvnite, dorite. Acest „miracol“ al integrării înseamnă spre exemplu că nu există, în Franţa republicană, comunităţi de belgieni, spanioli, portughezi, polonezi etc, - copiii, nepoţii acestora fiind asimilaţi drept francezi, graţie valorilor republicane ale societăţii, puse în practică în special prin parcursul şcolar. Subiectul e însă cu mult mai sensibil în privinţa imigraţiei postcoloniale, magrebine, odată cu accentuarea crizei economice, a individualismului în societate şi pierderea de prestigiu social în privinţa acelor actori care funcţionau ca instrumente de integrare: şcoala, religia catolică, sindicatele şi partidul comunist. La care s-a adăugat, în timp, instrumentalizarea politică a imigraţiei de către partidul de extremă dreaptă Frontul Naţional, ceea ce a dus la un blocaj ideologic şi la polarizări sociale.

Un meci Macron-Orban: cine va câştiga braţul de fier

Tema comună Europei de azi şi marea ei problemă sunt primirea refugiaţilor. Europa e într-un impas politic şi umanitar, cu două curente care se înfruntă, şi doi lideri politici care încearcă să impună o direcţie, în vederea alegerilor europene din mai 2019. Liberal şi proeuropean, Emanuel Macron, preşedintele Franţei, ar vrea o gestionare europeană a problemei migranţilor, o repartiţie solidară între ţări, dar şi o Europă puternică prin nucleul ei dur, cel al zonei euro. Germania lui Merkel, dar şi alţi liberali sau socialişti europeni – din Belgia, Olanda, Danemarca, Spania, Portugalia, Grecia, par să-i întărească poziţia. De partea cealaltă, Viktor Orban, prim-ministrul Ungariei, promovează o politică europeană suveranistă, omogenă cultural şi religios, o Europă a naţiunilor, legitime în a refuza repartizarea refugiaţilor. Toate partidele populiste şi de extremă dreaptă din Europa – fie din Germania sau din Polonia, din Italia sau din Austria, din Olanda sau din Cehia – îi dau credit, fragilizând înainte de toate însăşi ideea de solidaritate europeană. Europa e într-un sens giratoriu penibil, cu ieşiri incerte, deloc evidente. Alegerile europene din 2019 vor fi arena pe care Europa lui Macron şi Europa lui Orban vor juca braţul de fier. Câştigătorul va imprima o viziune de fond, simbolică pentru etosul european: cea a unei Europe care protejează sau cea a unei Europe care exclude.

Miracolul francez

La preluarea mandatului de ministru, vorbitoare de cinci limbi, Roxana Mărăcineanu a mulţumit, într-o franceză impecabilă, fără nici un accent, Franţei, „această republică atât de primitoare“, pentru tot ce i-a oferit de la vârsta de nouă ani. Cetăţean francez din 1991, Roxana Mărăcineanu nu şi-a schimbat niciodată numele şi a plâns când, pe podium, a răsunat imnul României, la jocurile olimpice de la Sydney (2000), ea câştigând argintul, pentru Franţa, lângă aurul româncei. „Sunt în întregime româncă şi sunt în întregime franceză“, a declarat campioana, cu ani în urmă, cu seninătatea celei care s-a reconstruit la superlativ, dincolo de orice frontiere.

Alegerea disjunctivă - sau una sau alta - are alternativă şi poate fi o paradigmă europeană: şi una şi alta. Promovând-o pe Roxana Mărăcineanu drept ministru, Franţa lui Emanuel Macron trimite un mesaj politic simbolic nu doar pe plan intern, ci şi pe plan european: cu toată criza sa, modelul francez de integrare rămâne un miracol realist şi operativ, în Europa dezintegrărilor.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

20 Comentarii

Lucifer
10.09.2018, 15:12:51

Nu cred că Franţa merită superlativele cu care autoarea o împodobeşte. Iar "integrarea de tip francez" este de fapt o ideologie eşuată, există mari grupuri de emigranţi, chiar la a treia generaţie, care nu sunt integraţi deloc, ba dimpotrivă. Mie mi se pare că Franţa încă trăieşte într-o ficţiune, ficţiunea de Metropolă a Lumii, sau, ca să folosesc şi eu figuri de stil, se consideră încă Lumina Lumii. Ca părere, de pe la 1871, deci de vreo 150 de ani, Franţa a tot regresat dar printr-un noroc chior s-a salvat de fiecare dată. De fapt au salvat-o alţii. Iar Franţa n-a fost recunoscătoare niciodată, ba dimpotrivă. Şi azi este la fel. Ar vrea o nouă/altă UE condusă de dualismul franco-german, un fel de neo-imperiu cam contra SUA+UK ( ăia care au salvat-o de vreo 2-3 ori...) şi cam pro-Rusia. Franţa vrea să fie ce-a fost şi mai mult decât atât. Dar nu se mai poate, Franţa a devenit un stat minor, nu mai este Lumina Lumii.... Sic transit gloria Mundi.

-2 (8 voturi)
Cristina Hermeziu
10.09.2018, 16:47:19

imi veti da voie, sper, sa nu fiu deloc de acord cu dvs? :) puterea "soft" a Frantei in Europa (nu doar ca putere economica, ci ca potential de influenta provenit din prestigiu cultural si imaginar pozitiv creditat) e inca imensa si ca urmare a loviturii de teatru reusita de Macron, care a resetat fie si macar aparent scena politica interioara, castigand cu aceasta ocazie si capital politic international. Spuneti ca Franta e pro-Rusia. cititi un pic dezbaterile din presa franceza, agenda lor publica. Numai bine, multumesc pentru dezbatere.

0 (8 voturi)
Vanatorul/d.c.
10.09.2018, 18:59:39

”Sunt în întregime româncă şi sunt în întregime franceză“ Superb spus..! Indirect da glas unei..realitati despre care nu se prea se vorbeste.. Ma refer la faptul ca romanii emigranti accepta integrarea cu mult entuziasm in tarile in care se ”aseaza”. Si stiti de ce-o fac..? Sa nu cumva sa va treaca prin cap imbecilitati nationaliste precum ”slugarnicie tipic balcanica”, ”fripturism carpato-mioritic”, ”gudurat si linguseala damboviteana”, ”nepatrioti”, etc..! Nu-i cazul aici..! Pur si simplu romanul acccepta cu entuziasm integrarea pentru ca..adora sa se simta el insusi in doua..exemplare..! Mi-ar trebui 2 pagini sa explic ce inseamna asta, si tot nu m-ar intelege toata lumea. Pe scurt insa, romanul adora sa se simta roman si francez, roman si german, roman si spaniol, etc. Nu-i nimic rau in chestia asta..! Ganditi-va ce bine (ce fuduli..!) va simtiti voi) cand un englez, francez, olandez, etc, va spune intr-o romaneasca fara cusur ca, n-ar mai pleca din orasul sau satul romanesc unde s-a stabilit impreuna cu familia pentru nimic in lume, si ca iubeste tot ce este romanesc..! Demn de remarcat (si de laudat) e bucuria si ..UIMITOAREA USURINTA cu care romanul invata limba tarii in care se..aseaza. Si se stie: cate limbi vorbesti, de atâtea ori esti om..!

+1 (3 voturi)
Priviți Atent, Treziți-VĂ !
10.09.2018, 19:20:20

Excepția care surprinde și mai intens gravitatea stării societății franțuzești și faptul că Macron reușește să impună tot mai periculos Dictatura Amalgamului și pe cea a Europeneizării printr-o alienată aliniere-nspre jos de tip „new-soviet”. Ca deobicei un articol de propagandă deși autoarea trăiește de ani buni în regiunea pariziană dar se face că nu vede (deloc) starea alarmantă a Franței și a peisajului politic total laminat de Noua Dictatură a Amalgamului care distruge valorile și reperele unei culturi măcinate de decenii de ideologii și propagande socialist-moscovite de sorginte marxist-bolșevică. Macron & Comp. dovedește/dovedesc ( nu doar cu numirea Roxanei Mărăcineanu, ministru) încă o dată în plus că este DOAR un Președinte „MARKETING”, și-atît!

-2 (6 voturi)
Priviți Atent, Treziți-VĂ !
10.09.2018, 19:54:05

Numind-o pe Roxana Mărăcineanu, Ministru al Sporturilor O personalitate care a intrat în lumea „politicului” prin partidul socialist, partid cvasi-inexistent azi, odată cu apariția lui Macron și dezastruosului dezastru Hollande, cu o slabă experiență „politică” și avînd un trecut de „nou emigrant” superb adaptat, este tocmai un personaj de care Puterea are nevoie, și care nu va avea cu adevărat puterea decît să joace cum i se cîntă. ABIA Ministru, și deja a început să facă promisiuni de tip „socialist-socializant” neputînd să știe dacă cei 1.600 consilieri tehnici cărora le-a și promis viață veșnică/post sigur pe care Ministerul îi are în subordine sînt cu adevărat necesari și eficienți. Limbajul domnei Ministru al Sporturilor, Roaxana Mărăcineanu, convinge prin calitatea unei „limbi de lemn” A ȘASEA, pe care se pare a reușit să o învețe în timp supra-record mondial. Curat Miracol integraționist, Fabuloasă Fabulă la fîntîna Amalgamului Triumfător.

0 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (20)

Modifică Setările