Faliment emoţional - sau despre Tragedia Pariziană

Nenorocirea din Club Colectiv m-a secătuit emoţional, pînă în punctul în care trăiesc oroarea petrecută în Paris doar prin numere. Azi-noapte, numărul victimelor fluctua de la cotidian la cotidian, singura constantă rămînînd moartea.

Am luat legatura cu prietenii mei din Paris să mă asigur ca sînt întregi, după care nu mai simţeam nimic. Nici acum, la o zi după, nu resimt nimic. Nu mai am puterea – întîi a fost Charlie Hebdo, pe urmă magazinul evreiesc, a urmat criza refugiaţilor, tragedia de la Colectiv, iar acum... acum Paris. Pentru cîteva zile de linişte, las umanitatea în grija celorlalţi.

Ştiu că se va scrie cu mult patos pe acest subiect în următoarele zile. Va fi mult zgomot, multă intoleranţă şi multă prostie. Momentan mă rezum în a trece în revistă câteva dintre consecinţele acestui atac.

Europa va deveni unită în rasism şi xenofobie. Într-un fel e de înteles – e greu să îţi păstrezi lucididatea cînd trăieşti în frică. Vom vedea dacă această „unire” va întări Uniunea Europeană, sau va duce la o dizolvare a princiipilor Uniunii. În orice caz, vor fi grav zdruncinate valorile morale şi etice ale culturii vestice. Refugiaţii sirieni vor fi demonizaţi, iar musulmanii vor fi antagonizaţi. Manipularea şi isteria vor fi la cote înalte pe acest subiect.

Francois Hollande a avut dreptate: atacul din Paris reprezintă o declaraţie de război. Pe un ton ceva mai plastic, dar nu mai puţin adevărat, şi Obama avea dreptate. Întreaga umanitate se află în război cu organizaţia teroristă „Statul Islamic”. Întrebarea cheie este dacă statele din UE vor înţelege asta, sau iar va urma un val de impotenţă politică?!

Nu cred ca va dispărea Spaţiul Schengen, dar cred că România poate să-şi ia adio de la el pentru următorii câţiva ani. Prioritatea zero va fi securizarea graniţelor actuale, nicidecum lărgirea cu noi membri – mai ales ca cei de calitatea noastră.