FOTOREPORTAJ Palatul Livadia, locul în care s-a ţinut Conferinţa de la Yalta (1945)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Yalta, ca multe alte locuri din pensinsula Crimeea, are ceva din aerul gloriei apuse a Rusiei de odinioară. Iniţial destinaţia favorită a aristocraţiei ruse, localitatea de la malul Mării Negre a devenit, în a doua parte a secolului trecut, un loc popular pentru turismul de masă din URSS.

În ziua de azi, deşi încă o destinţie turistică populară, majoritatea ruşilor şi ucrainenilor cu bani preferă locaţii ceva mai exotice ca Dubai, Grecia sau chiar Thailanda.

Însă, pentru cei pasionaţi de istorie (şi nu numai), Yalta va rămâne în memoria colectivă ca un loc unde s-a decis soarta lumii. Aici, în februarie 1945 s-au luat hotărâri importante cu privire la sferele de influenţă şi s-au împărţit teritorii importante, inclusiv româneşti.

În aceste săptămâni tulburi şi oarecum asemănătoare cu evenimentele de atunci, mi s-a părut de cuviinţă să vizitez acestă localitate şi Palatul Livadia, aflat nu departe de malul Mării Negre.

Am ajuns acolo într-o zi de marţi, la doar două zile după referendumul ce a decis incidentele recente din localitatea vecină, Sevastopol, nu invită la sejur.

Intrarea nu e scumpă. Pentru 80 de hryvnia (aproximativ 5 Euro) poţi să vezi masa unde s-a semnat celebrul document de împărţire a sferelor de influenţă, dormitorul unde s-a odihnit preşedintele american Roosvelt şi, la etajul superior,  o colecţie impresionantă de tablouri şi mobilă veche ce au aparţinut Ţarului Nicolae al II-lea şi familiei sale. Toate complimentate de grădini şi interioare îmbrăcate în granit de Crimeea şi în stilul arhitectural renascentist, stilul preferat la curtea Ţarului Nicolae al II-lea.

Camerele sunt spaţioase, cu tavane masive, îmbrăcate în lemn şi coloane solide ce susţin fiecare încăpere. Chiar de la intrare te întâmpină replica în ceară a celor mai faimoşi vizitatori- Roosvelt, Stalin şi Churchill. Interesant de observat este cât de mult accent s-a pus pe corectitudinea politică, atât în timpul conferinţei (documentele sunt semnate în ordine diferită de fiecare dată, camerele de lucru au fost schimbate în permanenţă pe durata evenimentului şi fotografiile sunt extrem de diverse), totul pentru a crea un echilibru istoric ce, din păcate, nu s-a transpus şi în anii ce au urmat conferinţei. Alegerile libere din Polonia, o condiţie la care toţi participanţii au convenit de comun acord, nu au mai avut loc. Cât despre consecinţele acestui pact pentru România, le cunoaştem cu toţii.

Urc la etajul 1 al palatului şi las în urmă evenimentele celui de-Al Doilea Război Mondial. Mă întorc cu câţiva ani buni în timp, într-o perioadă în care acestă clădire era reşedinţa de vară a celui mai faimos ţar al Rusiei.

Cu uşurinţă se poate observa influenţa pe care a avut-o călătoria în Italia, pe care familia regală a întreprins-o la începutul secolului al 19-lea. Mobilă veche, o baie somptuasă - chiar şi pentru acele vremuri, biroul impunăor, din lemn masiv  şi o colecţie impresionantă de tablouri te transpun într-o altă lume, ceva mai paşnică decât cea dincolo de pereţii acestui palat în aceste zile. 

Privirea mi-e atrasă de un tablou ce-mi pare că descrie cel mai bine atât istoria acestei peninsule cât şi evenimentele recente. Pe o mare, în plină furtună, o barcă mai mare se luptă cu valurile în timp ce câteva mai mici o înconjoară. O întreb pe doamna ce păzeşte sala cum se numeşte tabloul. “Na Putina” (n.a. “Pe drum”), îmi răspunde Tatiana. Îi explic, mai mult prin gesturi, că tabloul descrie perfect Crimeea şi ce se întâmplă momentan. Zâmbeşte. O întreb ce părere are despre referendum. Duce mâna la inimă şi prounuţă patriotic, „Rusia!”, oftând mai mult ca o eliberare mult aşteptată. În asentiment cu ea sunt  97% din locuitorii acestei peninsule ce au votat cu câteva zile în urmă alipirea la Federaţia Rusă. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite