Franţa se confruntă cu un atac la adresa democraţiei sale

Marine Le Pen şi Emmanuel Macron, în cursa pentru Palatul Élysée

Odată ce Marine Le Pen şi preşedintele Emmanuel Macron intră în turul doi, alegătorii francezi vor trebui să se întrebe dacă vor să îşi păstreze democraţia.

Chiar dacă ar putea părea o reluare a celui de-al doilea tur de scrutin din 2017, situaţia nu este chiar aceeaşi. În urmă cu cinci ani, în timp ce observatorii internaţionali se temeau de o victorie a lui Le Pen, analiştii politici ai ţării excludeau categoric şi în unanimitate un atare deznodământ. 

De astă dată, experţii francezi, cu un aer de resemnare, sugerează că Le Pen, candidata de extremă dreapta, ar putea să se impună. Sondajele franceze indică o cursă extrem de strânsă între Le Pen şi Macron.

Însă cum s-a ajuns aici, când sondajele preziceau victoria lejeră a lui Macron? Ca să nu mai spunem că, după invazia Rusiei în Ucraina, cota de popularitate a preşedintelui a crescut şi mai mult, francezii poziţionându-se în jurul liderului lor în vremuri de criză.

Fapt este că acest efect s-a năruit cu repeziciune. Odată cu sancţiunile occidentale împotriva Rusiei, francezul de rând a început să simtă scumpirile şi să se întrebe cum va face faţă cheltuielilor lunare.

Or, Marine Le Pen a abordat prompt această preocupare. Timp de luni de zile, aceasta a cutreierat sate, oraşe şi pieţe jucând rolul candidatului apropiat de oameni, promiţând tuturor că, odată aleasă, va menţine preţurile stabile pentru bunurile esenţiale şi va reduce TVA-ul la combustibil şi la produsele energetice.

Le Pen în contact cu electoratul?

În acelaşi timp, Macron a intrat în campanie electorală în ultimul moment, părând să-l preocupe preşedintele rus Vladimir Putin.

Campania sa s-a rezumat la câteva adunări mici şi la o întâlnire mai mare. Alegătorii au avut impresia că preşedintelui nu-i pasă de viaţa lor de zi cu zi şi că este un pic prea sigur de victoria sa.

Eric Zemmour părăseşte cursa după primul tur

Mai mult, cineva chiar a ajutat-o, fără să vrea, pe Le Pen să câştige teren: jurnalistul politic de extremă dreapta devenit candidat, Eric Zemmour. Făcând campanie cu sloganuri vădit rasiste, el a părut să apere poziţii chiar mai extreme decât Le Pen.

Această strategie l-a propulsat pe Zemmour în sondaje pentru o vreme, devansând-o la un moment pe Le Pen. Însă cotele sale electorale s-au prăbuşit, nu în ultimul rând pentru că a ezitat să sprijine primirea refugiaţilor ucraineni şi a menţinut o atitudine ambiguă faţă de Putin, pentru care îşi exprimase admiraţia în trecut.

În mod bizar, în pofida apropierii sale istorice de Putin şi a sprijinului financiar pe care l-a primit în trecut din partea Rusiei, campania lui Le Pen nu a încasat nicio lovitură. Ba, dimpotrivă, Le Pen a câştigat teren. Comentariile grosolane ale lui Zemmour au aşezat-o pe Marine Le Pen într-o lumină moderată.

Jucând cartea populismului

Să nu ne lăsăm totuşi păcăliţi. Platforma candidatei în vârstă de 53 de ani este încă puternic înrădăcinată în spiritul co-fondatorului partidului, tatăl ei, Jean-Marie Le Pen, condamnat de mai multe ori pentru minimizarea Holocaustului şi incitare la ură rasială.

Marine Le Pen după primul tur

În calitate de preşedinte, Le Pen ar organiza un referendum pentru a înscrie în Constituţia Franţei un aşa-numit principiu al preferinţei naţionale. Persoanele cu cetăţenie franceză ar avea astfel prioritate în faţa străinilor atunci când vine vorba de obţinerea de locuri de muncă, locuinţe sau asistenţă medicală. Aşadar discriminarea ar fi legalizată.

De asemenea, Le Pen doreşte pedepsirea prin lege a celor care sprijină migranţii ilegali să pătrundă şi să rămână în Franţa. Aceasta ar limita dreptul la azil şi nu ar ezita să trimită străinii înapoi în ţările în care riscă să fie urmăriţi penal sau să moară.

Deşi nu mai vorbeşte pe faţă despre Frexit în programul său, aceste reforme ar conduce în esenţă la o ieşire a Franţei din UE. Ele se încadrează în viziunea sa antiglobalizare şi în planul de a controla frontierele franceze şi de a întări protecţionismul economic.

Macron: un pro-european imperfect

Deşi toate acestea contrastează puternic cu poziţia pro-europeană şi pro-integrare a lui Macron, preşedintele este departe de a fi perfect. Francezii îl critică pentru reformele sale orientate spre piaţă şi care favorizează antreprenorii. Oamenii chiar îl numesc "preşedintele celor bogaţi".

Emmanuel Macron la capătul primului tur de scrutin

Macron afirmă că ar merge chiar mai departe dacă va fi reales, mărind vârsta de pensionare şi obligându-i pe cei care beneficiază de ajutor social să muncească sau să participe la cursuri de formare profesională.

Între timp, activiştii de mediu i-au reproşat lui Macron că nu reuşeşte să abordeze în mod adecvat schimbările climatice, iar grupurile pentru drepturile femeilor îl acuză că nu face suficient pentru egalitatea de gen.

Pe de altă parte în mandatul lui Emmanuel Macron şomajul a scăzut şi economia merge relativ bine, între altele datorită miliardelor de euro pe care guvernul le-a cheltuit pentru a atenua impactul pandemiei.

Deşi promite să limiteze imigraţia, Macron intenţionează să introducă noi legi împotriva discriminării străinilor atunci când vine vorba de locuri de muncă sau locuinţe.

Democraţia franceză, în pericol

Oricât ar fi Macron de criticabil, o victorie a lui Le Pen ar clătina fundamentele democraţiei franceze. Singura modalitate de a proteja ţara împotriva totalitarismului este de a o împiedica pe Le Pen să ajungă la putere. Aşa că alegătorii francezi ar trebui să se întrebe cât de mult îşi preţuiesc democraţia înainte de a pune ştampila pe buletinul de vot. 

Lisa Louis - Deutsche Welle