Fundătura Vişegrad

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ce visau
Havel, Walesa şi Antall în 1991 şi ce s-a ales de planul lor de a construi un BENELUX
răsăritean?
Ce visau Havel, Walesa şi Antall în 1991 şi ce s-a ales de planul lor de a construi un BENELUX răsăritean?

Vlad Ţepeş a fost închis, vreme de 12 ani, în cetatea Vişegrad, de către Matei Corvin, căruia se dusese să-i ceară ajutorul. Se împlinesc 555 de ani de la căderea voievodului – încolţit de turci, trădat de boieri şi detronat de propriul frate, pentru a fi, în cele din urmă, întemniţat de către ultimul său aliat. Şi astăzi, pentru români, zidul Vişegradului rămâne un loc bun de dat de capul.

Ce visau Havel, Walesa şi Antall în 1991 şi ce s-a ales de planul lor de a construi un BENELUX răsăritean? Căci acesta a fost modelul Grupului de la Vişegrad, chiar dacă, istoric vorbind, gestul a repetat simbolic acordul din 1335 dintre regii Ioan al Boemiei, Cazimir al III-lea al Poloniei şi Carol Robert de Anjou al Ungariei – cel învins la Posada, cinci ani mai devreme, de Basarab I.

Devenit V4 după destrămarea Cehoslovaciei, grupul s-a dorit un format exclusivist de cooperare pentru integrarea europeană. României anilor ’90 i s-a refuzat aderarea. De atunci, am redus din decalaje, în vreme ce vecinele central-europene – printr-una din acele răsturnări ironice care fac din istorie mama înţelepciunii – sunt considerate oile negre ale UE. Şi totuşi, se înmulţesc la Bucureşti vocile care cer intrarea României în ceea ce a fost cândva un club select, dar a degenerat, între timp, într-o speluncă în care mişună agenţii ruşi şi se aprind torţele extremei drepte. De ce ar vrea România să se alăture acestor rătăciţi?

Ultimul dintre avocaţii diavolului este Titus Corlăţean – fost europarlamentar, fost ministru al Justiţiei, fost ministru de Externe. Înainte de vreme – fost, ca toată promoţia pontistă, grăbită să se compromită infantil.

Spunea, zilele trecute, Titus Corlăţean, într-un interviu la RFI România: „De ce să nu lucrăm cu cei cu care avem interese similare?” Argumentele sale? „Ne facem iluzii că stăm la masă cu cei mari, fiind mereu conformişti”, „Noi trebuie să învăţăm să spunem şi nu”, „Avem şi noi dreptul la agenda noastră specifică”.

Raţionamentul fusese expus în aceiaşi termeni şi de preşedintele Senatului, la sfârşit de august: „Să nu ne facem iluzii, simpla condiţie de aliaţi loiali, disciplinaţi şi tăcuţi nu ne va aduce recunoaştere. Ne oferă, poate, o securitate de care ţara noastră s-a bucurat de puţine ori în trecut. O securitate care, dacă luăm în calcul impredictibilitatea ce pare să definească acum procesul de luare a deciziilor de politică externă de către cei mai puternici dintre aliaţii noştri, nu e garantată pentru eternitate. Nici una din zodiile de securitate sub care a trăit teritoriul nostru naţional – pax romana, pax ottomanica, pax sovietica – nu a durat la nesfârşit”. Drept urmare, Călin Popescu Tăriceanu a recomandat „participarea în formatul V4+”.

Ce înseamnă V4+? „Vom lăsa deschisă această uşă”, a promis seniorial Viktor Orban, în octombrie. După care a specificat: „În regiuni unde ne concentrăm pe ajutor pragmatic în loc de chestiuni teoretice, cum este Voivodina, sârbii au înţeles că pot ajunge la înţelegere cu noi. Încă nu am ajuns în acest punct cu România". Faptul că Voivodina este o regiune autonomă în cadrul Serbiei spune totul.

A fost nevoie de intervenţia ministrului de Externe, Teodor Meleşcanu, care, după propriile inconsecvenţe, a subliniat, tot la RFI, că România nu va adera la Grupul de la Vişegrad şi că, de fapt, nici n-ar exista o intenţie a acestui grup de a se extinde.

În această succesiune a înţeles Titus Corlăţean să se exprime. Bizar arc ideologic, deschis în martie tocmai de Victor Ponta: „Singurii care mai contează acum pentru noi, apropiaţi de noi şi care se bat pentru nişte lucruri care ne privesc şi pe noi, sunt ţările din Grupul de la Vişegrad, vecinii noştri – Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria. Noi, în loc să fim alături de ei pentru interesul nostru, suntem cumva aşa... cu Germania, cu Bruxelles, pentru nişte lucruri care ne vor dezavantaja, nu ne vor primi nici în Euro, nici în Schengen, ne vor tăia din fonduri europene şi nici nu ne vor pune la masa deciziei”.

Vasăzică nu suntem în Zona Euro din cauza celor mari şi răi, nu a subdezvoltării noastre. Victimizarea, complotul, demnitatea – le ştim bine de când Ceauşescu invoca patriotismul, în timp ce-şi înfometa poporul şi era izolat internaţional din cauza încălcării drepturilor omului.

Dar nu putem să fim demni în afara ţarcului oilor negre de la Vişegrad? De pildă, respectându-ne faţă de partenerii strategici angajamentele vitale pentru apărarea României. Şi de ce nu-şi asumă niciun politician cel mai patriotic demers posibil în acest moment: legarea provinciilor istorice prin autostrăzi?

În schimb, ne bântuie, de la Ţepeş încoace, iluzia reşedinţei de vară a regilor unguri.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite