Germania: Personalul de la terapie intensivă, din nou la limită

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
COVID

Pandemia loveşte Germania cu toată forţa. Nu există suficient personal în unităţile de terapie intensivă. Iar plecările din sistem au efecte devastatoare.

În fiecare dimineaţă, la ora 6.00, când Alexandra Heisterkamp, asistentă la terapie intensivă, îşi începe tura în secţia 19A Est de la Spitalul Universitar din Münster, privirea ei se îndreaptă spre trei paturi care descriu destul de bine o problemă larg răspândită în Germania. Cele trei paturi sunt aşa-numitele paturi de terapie intensivă. Iar ele sunt goale.

”Aceste paturi nu pot fi ocupate pentru că nu avem personalul necesar. La nivelul întregului spital mai avem paturi aflate în această situaţie”, spune femeia. ”Nu văd venind prea curând personalul necesar. Iar asta nu e deloc o veste bună pentru noi în perspectiva a ceea ce urmează”.

Deficit de asistenţă medicală peste tot

Aproximativ 6300 de paturi de terapie intensivă sunt neutilizabile în întreaga Germanie, comparativ cu anul precedent. În aproximativ 50 de districte, puncte fierbinţi ale epidemiei, toate paturile sunt ocupate, în special în landurile Bavaria şi Baden-Württemberg. Aceasta este una dintre consecinţele ”Pflexit”, o formulă combinând ”Pflege” (îngrijirea) şi ”Exit” (ieşirea din sistem).

Paturile de terapie intensivă sunt proaspăt făcute în spitalele germane, dar lipseşte personalul. La începutul pandemiei, Spitalul Universitar din Münster mai avea încă 135 de paturi de terapie intensivă. Din cauza lipsei personalului de îngrijire, în prezent mai sunt doar 110, după ce zeci de asistenţi medicali au întors spatele acestei activităţi.

Apreciere scăzută pentru îngrijitori

Plecarea nu este o opţiune pentru Alexandra Heisterkamp, care lucrează la spitalul universitar de 17 ani, acum cu jumătate de normă. Asistenta de la terapie intensivă admite însă că nu poate înţelege de ce Germania a subestimat în mod atât de crunt al patrulea val pandemic. ”Chestia asta te înfurie destul de tare”, spune ea.

image

"Nici eu nu aplaud când pilotul mă duce în siguranţă cu avionul pe insula de vacanţă" - Alexandra Heisterkamp despre aplauzele pentru personalul sanitar

Heisterkamp este nemulţumită şi pentru că profesia ei este prea puţin apreciată în Germania, după aproape doi ani de pandemie: ”Avem o percepţie foarte ciudată în societate cu privire la ceea ce înseamnă de fapt asistenţa medicală. Oamenii ar trebui să se întrebe: Cum aş vrea să fiu tratat când mă voi afla aici sau la sfârşitul vieţii mele?”

Interesele lui Heisterbach sunt reprezentate de DIVI, Asociaţia Interdisciplinară Germană pentru Medicină Intensivă şi de Urgenţă. În ultimele săptămâni şi luni, medicii, asistentele şi terapeuţii trebuie să fi simţit că vorbesc în pustiu. În repetate rânduri, organizaţia a avertizat în legătură cu creşterea dramatică a numărului de infecţii în toamnă şi iarnă şi cu suprasolicitarea personalului medical.

DIVI a avertizat în zadar asupra celui de-al patrulea val

În multe locuri nervii sunt la pământ iar la DIVI se primesc în prezent e-mailuri precum: ”Politicienii ne lasă să ne chinuim, după al patrulea val nimeni nu va mai fi interesat de profesia noastră!”

Pe acest fundal, DIVI a trimis un fel de plan de acţiune celor mai importanţi reprezentanţi ai aşa-numitei coaliţii ”semafor”, formată din social-democraţi, liberali şi ecologişti, ce va guverna la Berlin. Este vorba despre o ”luare de poziţie în raport cu viitorul îngrijirii”, cu propuneri concrete pentru a opri plecările din sistem. Potrivit DIVI, reacţiile la nivel politic au fost slabe.

”Trebuie să trimitem urgent un semnal de apreciere care să ajungă la forţa de muncă, astfel încât măcar angajaţii pe care îi mai avem acum să rămână în sistem. Nu mă refer doar la lucrătorii de la terapie intensivă, ci la toţi lucrătorii din zona de îngrijire a bolnavilor. În momente de stres maxim, toată lumea a ajutat cumva, a contribuit la uşurarea sarcinilor, a dat o mână de ajutor”, spune preşedintele DIVI, profesorul Gernot Marx.

image

"Dacă mai pierdem asistente şi îngrijitori, o să ajungem pe termen lung în stare de urgenţă" - profesorul Gernot Marx

El cere în mod concret: ”Pentru următoarele şase luni, salariul brut este egal cu salariul net. Sau cel puţin munca de noapte să fie scutită de impozit. Ar fi un semn că politicienii se gândesc la îngrijirea intensivă”.

În prezent, politicienii au tendinţa de a ieşi în evidenţă cu declaraţii care arată că nu au înţeles situaţia din unităţile de terapie intensivă. Cum ar fi Wolfgang Kubicki de la FDP, cu propunerea sa de a activa pur şi simplu rezerva de urgenţă de 10.000 de paturi de terapie intensivă.

image

Şi-a pus personalul de la terapie intensivă în cap prin remarcile sale neinspirate - Wolfgang Kubicki

”Domnule Kubicki, un pat nu îngrijeşte o persoană, am nevoie de personal cu înaltă calificare pentru asta, nu înveţi asta într-un curs accelerat de 24 de ore”, spune Kathrin Hüster. ”Aceasta este doar o afirmaţie populistă, fără nicio expertiză”.

Hüster încă se mai înfurie când aude politicieni făcând astfel de declaraţii, chiar dacă nu mai lucrează ca asistentă la terapie intensivă. În urmă cu un an, la capătul puterilor, a făcut ”pasul înapoi” după 20 de ani de carieră, dintre care ultimii opt i-a petrecut în diferite unităţi de terapie intensivă din Renania de Nord-Vestfalia.

Motto-ul olimpic în îngrijire provoacă supraîncărcare

”Motto-ul în asistenţă medicală este: mai sus, mai repede, mai departe, ceea ce aud din nou şi din nou de la colegi. Noi suntem masa disponibilă a serviciilor medicale. Chiar şi cea mai sănătoasă persoană din punct de vedere mental va ceda în cele din urmă. Iar acum se doreşte remedierea deficitului cu mii de studenţi la medicină, ceea ce mi se pare foarte discutabil”.

image

"Chiar dacă nu mai lucrez la terapie intensivă, îngrijirea bolnavilor a rămas ocupaţia mea" - Kathrin Hüster

Kathrin Hüster spune că, de când a ieşit din profesie, poate să doarmă din nou toată noaptea, dar încă visează munca ei din unitatea de terapie intensivă de trei sau patru ori pe săptămână. În vară, ea se afla în vacanţă într-un camping când a auzit sunetul de alarmă al unui ventilator pe care cineva îl pusese ca ton de apel pe telefonul mobil. ”M-am gândit imediat că trebuie să mă ridic, să fug, că cineva este în pericol. Am revenit imediat în stare de alertă”.

Un domeniul care are nevoie de un lobby mai puternic

Aproximativ 1,7 milioane de persoane lucrează în domeniul îngrijirii geriatrice şi al asistenţei medicale în Germania, aproximativ numărul de locuitori ai oraşului Hamburg. Însă acest domeniu nu are încă un lobby puternic. Anul trecut, personalul medical a fost aplaudat, a primit câteva cuvinte de recunoaştere şi un bonus financiar, care însă nu a fost pe placul multora.

Hüster a cerut de mult timp înfiinţarea unui consiliu politic de asistenţă medicală care să facă schimb de informaţii cu Ministerul Sănătăţii săptămânal. ”Un organism consultativ din care face parte personal medical de bază care spală şi îngrijeşte pacienţii în fiecare dimineaţă”.

Ceva trebuie să se întâmple în asistenţă medicală. Germania nu-şi mai poate permite o nouă ignoranţă după al patrulea val pandemic. Poate că trebuie să se întâmple mai întâi cel mai rău scenariu pentru ca politicienii să se trezească, spune Kathrin Hüster: ”Doar dacă o mare parte dintre lucrătorii din domeniul îngrijirii demisionează şi părăsesc locul de muncă, altfel nu se va schimba nimic. Îngrijirea va deveni un bun de lux."

Oliver Pieper - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite