Europa

articolul anterior articolul urmator

Germania propune acţiune directă împotriva celor care ţin ostatică Europa

83
8 Jun 2021 09:18:12
Cristian Unteanu
Heiko Maas, ministrul german de externe
Heiko Maas, ministrul german de externe

Era de aşteptat, de mult timp, ca această propunere să apară, declanşând tensiunile de-abia ţinute în frâu de prevederile Tratatului în ce priveşte dreptul de vot în UE în domeniul politicii externe.

Ministrul de externe german Heiko Maas (foto) atacă direct sistemul care prevede posibilitatea folosirii dreptului de veto, căci oferă Statelor membre mult prea multă putere în raport cu principiul democratic al majorităţii, ceea ce le permite să blocheze măsuri importante şi, ca atare, să dezechilibreze şi să penalizeze, uneori foarte grav, capacitatea de acţiune a întregului mecanism european.

Puţin şi delicat ar fi să spunem că, astfel, s-a deschis o rană ţinută mereu strâns cu feşe parfumate pentru a încerca, pe cât s-a putut, cu eforturi enorme, să se dea impresia că edificiul comunitar este, ca şi în cazul NATO, expresia unei solidarităţi profunde. Căci, desigur, ministrul de externe german vorbeşte despre desfiinţarea dreptului de veto în domeniul său de competenţă, dar este absolut limpede că asta va însemna ridicarea barierelor spre o renegociere a Tratatului fundamental. 

Lovitura este la adresa sistemului de vot din Consiliul European bazat pe regula unanimităţii, marile decizii trebuind să fie luate obligatoriu prin consens. Spre exemplu, atunci când a trebuit să fie adoptat Bugetul plurianual 2021-2027 şi Planul de relansare, negocierile pentru o soluţie de compromis acceptată de toate Statele Membre au durat nu mai puţin de patru zile şi patru nopţi...

Aceasta este zona cea mai sensibilă tocmai pentru că în acest format şi urmând aceste reguli se iau deciziile strategice. Desigur, în UE există sistemul pe care-l cunoaşteţi bine, cel al majorităţii simple şi calificate. Dar Consiliul UE ia şi aceste decizii în unanimitate pe subiectele supuse procedurii legislative speciale care priveşte domeniile considerate ultra-sensibile deoarece sunt legate de exercitarea suveranităţii naţionale. Începând cu 1986, a fost limitat numărul acestor domenii, restrâns acum la:

1. problemele legate de justiţie şi afaceri interne (cooperare între poliţiile naţionale şi cooperare juridică în probleme penale, pe tema procurorului european)

2. problemele de fiscalitate şi armonizare a legislaţiilor naţionale în domeniu

3. problemele legate de extinderea UE

4. problemele bugetare şi definirea bugetului plurianual al UE (cadrul financiar plurianual) şi existenţa resurselor financiare proprii ale UE

5. chestiunile de politică socială şi armonizarea legislaţiilor naţionale în domeniul securităţii şi protecţiei sociale

6. problemele legate de cetăţenie (adică tot ce ţine de drepturile acordate cetăţenilor europeni)

7. modificările aduse Tratelor

Practic, este vorba despre domenii esenţiale şi, din această cauză, este destul de greu de crezut că va exista unanimitate în anularea unui procedeu atât de facil prin care, într-adevăr, asumându-şi riscurile de a fi supus unor retorsiuni viitoare, un stat vrea cu orice preţ - din motive diverse, câteodată extrem de transparante ca în cazul Ungariei - să anuleze o iniţiativă legislativă europeană.

Să presupunem pentru o clipă că iniţiativa germană va avea succes şi că se va impune ordinea şi disciplina. Asta va însemna că tot jocul de negocieri şi contra-negocieri se va deplasa la al doilea nivel de lucru, mai dificil şi oricând deschis la surprize: constituirea minorităţii de blocaj în Consiliu. Tehnic, asta înseamnă că orice se poate bloca dacă se formează un grup care să reprezinte cel puţin 4 state şi cel puţin 35% din populaţia europeană sau 45% din voturile deţinute de fiecare stat. Spre exemplu, o minoritate de blocaj a împiedicat ca, timp de ani de zile, să fie revizuită directiva privind muncitorii detaşaţi (esenţială pentru interesele unor ţări precum România, producătoare de export masiv de căpşunari sau culegători de sparanghel).

În principiu, eliminarea dreptului de veto propusă de Germania este o măsură absolut normală şi în logica instituţională. Dar se şi poate? Dacă da, implicaţiile sale ar fi deosebit de interesante deoarece, măcar simbolic, s-ar putea constitui într-o formulă de presiune, ca eventual precedent, în reformarea Consiliului de Securitate al ONU. Şi acolo, supra-folosirea dreptului de veto începe să trimită de mai mult tip în ridicol organizaţia respectivă.

Pe de altă parte, astfel se va deschide şi o altă portiţă în jocurile instituţionale europene. Bună sau rea, depinde de modul în care va fi folosită şi de ştiinţa diplomaţiilor naţionale.

Este limpede că, oricum ar sta lucrurile, va creşte importanţa sistemelor de lobby naţionale la Bruxelles şi nu numai, tocmai pentru că - lucru care se vede şi acum - se dezvoltă reţele de sprijin reciproc între State Naţionale care se unesc pentru realizarea unor proiecte transnaţionale ample.

Germania provoacă Statele Membre la un răspuns care poate şi trebuie integrat în dezbaterea privitoare la viitorul UE şi modul în care, da sau nu, se poate merge pe drumul integrării cu ţinta de a avea politici integrate şi funcţionale. Răspunsul nu este obligatoriu să fie pozitiv, se poate merge şi aşa, cu câteva ţări majore şi celelalte cu diplomaţii complet dependente şi informate doar asupra momentului când şi cum trebuie să voteze.

Oare România ce părere ar avea, dacă are? 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

83 Comentarii

Iulian Arion
8.06.2021, 09:28:17

In democratia participativa sunt audiate toate opiniile, apoi se voteaza. Dupa vot, decizia majoritatii devine lege. In Atena antica din secolul lui Pericle, epoca de aur a umanitatii, asa se proceda. Cine nu respecta decizia majoritatii, era declarat proscris. In 24 de ore trebuia sa plece. Altfel era omorat, iar justitiarul isi insusea tot ce apartinuse defunctului.

-4 (32 voturi)
Iulian Arion
8.06.2021, 09:43:31

E bine sa stim ca si Romania este intr-o minoritate de blocaj. UE acorda alocatie de sprijin fermierilor in cadrul Pactului Agricol Comun. S-a sesizat ca in Romania, UE creaza milionari in euro din latifundiarii care au acaparat cu contracte pe termen lung cele cateva sute de mii de hectare administrate de ADS. UE a propus maxim 100 000 euro pentru o exploatatie. Romania a format o minoritate de blocaj. UE a plusat la 500 000 euro maxim pentru o exploatatie. Romania a continuat sa blocheze, dar celelalte state fost comuniste au iesit din minoritatea de blocaj. Se vede cum reprezentantii Romaniei sustin marea latifundie. Orosz - de sorginte liberala, a marturisit aceste samalvolnicii intru sustinerea marilor latifundiari, calcand pe cadavrele micilor fermieri. In plus, Poenarul si alti latifundiari practica si fraudarea prin declaratii false: cultura de anghinare pe suprafata nelucrata. Poenarul "lucreaza" Balta Ialomitei, aproximativ 20 000 hectare. Cat de lacum poti sa fii, sa nu te multumesti cu 200 de Kilometri patrati si sa fraudezi?! Se observa ca unii innebunesc din cauza bogatiei, opulentei si luxului. A fost condamnat la 4 ani si 7 luni puscarie. Fiind batran, are reducere de la codul penal al lui Predoiu, a mai stat si la domiciliu, mai scrie si o biblioteca, se scoate el din puscarie. DNA cerceteaza mai multe fraude comise de catre latifundiari. Liderul LAPAR este cercetat pentru o presupusa frauda. Nu din banii EU ci din banii organizatiei. Banii au fost si nu mai sunt. Asta este presupusa frauda.

-6 (20 voturi)
Iulian Arion
8.06.2021, 09:53:41

Acesta este raspunsul la intrebarea: Oare România ce părere ar avea, dacă are? Reprezentantii Romaniei au opinii anacronice. Pentru ei, reperul este epoca fanariota. Atunci se confunda statul cu domnitorul sau guvernul de azi. Marea latifundie prevala, iar satenii se rasculau.

-3 (9 voturi)
Lucifer
8.06.2021, 09:52:45

Este o ameninţare serioasă din partea Germaniei( Franţa a spus-o deja), care vrea să transforme UE în al IV-lea Reich german. Toată problema este ca TOATE statele europene să renunţe la suveranitate şi să devină departamente sau land-uri la remorca intereselor germano-franceze. Deja coerciţia, deocamdată numai economică, a început, acest PNRR este una dintre metode. Nu domnule Unteanu, ne-am chinuit 1000 de ani să facem un stat şi acum să renunţăm de bunăvoie la statalitatea naţiunii române şi să ne înhămăm la carul de luptă al intereselor germano-franceze? Unii s-au săturat de România, vor o ţară ca afară, dar asta este comunism sadea, acum botezat progresism. Nu!

-4 (20 voturi)
Iulian Arion
8.06.2021, 09:56:26

Ideea ca tot ce spun reprezentantii Germaniei si ai Frantei e rau, este o idee gresita. Sa pastram nivelul academic al discutiilor la nivelul principiilor, dar cu exemple de sustinere a acestora sau de combatere a acestora tot prin exemple.

-2 (12 voturi)

Vezi toate comentariile (83)

Modifică Setările