Ghinion! A început noul joc al alianţelor post-pandemie. Să şi vrem, nu avem clienţi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Oficial, se numeşte "bula baltică de călătorie", un fel de "Schengen regional" aşa cum îl numea publicaţia LSM, primul spaţiu de cooperare post-pandemie, extrem de interesant prin perspectivele economice pe care le deschide.

Mai întâi de toate, este absolut relevant ca primă iniţiativă politică majoră care are rolul de a concentra forţele regionale într-o alianţă care poate, mai ales în condiţiile de azi, să fie un fel de anunţ asupra formulelorde cooperare la care se lucrează acum pentru diverse sub-spaţii din Europa. După părerea mea, nimic din asta nu neagă principiile din Tratatele UE. Dimpotrivă, activează o dimensiune de cooperare regională începută odată prin iniţiativa franco-britanică (eşec total înainte de Brexit), apărută în mod real doar prin funcţionarea motorului franco-german. Dezavantajul politic era (şi este încă invocat de totţi adversarii construcţiei europene) că apăruse astfel un dezechilibru evident pe toate planurile, începând cu cel economic, rezultatul fiind o totală suprmaţie franco-germană asupra întregului proces de decizie, cu presupusele avantaje subsecvente de toate felurile.

Acesta este contextul în care trebuie judecată valoarea iniţiativei celor trei state baltice care au răspuns primele intenţiei Comisiei Europene care a transmis că susţine măsuri comune la nivelul celor 27 de State Membre tocmai în sensul redeschiderii frontierelor interne şi de a liberalizării călătoriilor. Primul nivel al iniţiativei ţărilor baltice implică despre deschiderea frontierelor începând de azi: "cu începere de azi, ridicăm toate restricţiile impuse cetăţenilor lituanieni, letoni şi estonieni care călătoresc între ţările noastre..."Bula Baltică de călătorie" reprezintă o oportunitate pentru deschiderea afacerilor şi, totodată, o rază de speranţă oferită oamenilor că viaţa revine la normal" - a declarat primul ministru lituanian Saulius Skvernelis într-un comunicat difuzat după încheiera disicuţiilor cu cei doi omologi ai săi. A invocat succesul campaniilor de prevenţie din cele trăi ţări a căror populaţie totală este de 6 milioane de persoane şi în care, miercuri, aveau 4041 cazuri de contaminare şi 120 de decese.   

Dar, mai spunea preşedintele leton Eglis Levits, obiectivul fundamental al iniţiativei este, în scopul de a "restabili normalitatea în Europa", "s-ar putea să creăm o mai mare zonă a Europei de nord-est, înglobând Polonia, Lituania, Letonia, Estonia şi Finlanda".

Din acest punct, lucrurile devin extrem de interesante şi, în funcţie de reuşit unei nasemenea iniţiative, s-ar putea deschide noi - sau chiar cu totul noi -perspective de viitor. O asemenea zonă comună de cooperare extinsă ar fi extrem de interesantă pentru foarte multă lume deoarece, în perioada post-pandemie, ar oferi şanse pentru redeschiderea pieţelor muncii şi de recalibare a acestora în funcţie de perspectivele identificate în ce priveşte pieţele de vânzare. Este absolut clar că de vor redesena parteneriate şi existenţa unor pieţe de vânzare a producţiei naţionale va fi argumentul esenţial care va face diferenţa în materie de supravieţuire. Să vedem dacă proiectul baltic va fi şi fezabil şi, mai ales, cu ce viteză se pot mişca decidenţii politici şi, în definitiv, care va fi gradul de acceptabilitate naţional pentru o asemenea cooperare aprofundată, chiar dacă avantajele par absolut evidente. Interesul analiştilor geo-politici este astfel justificat.

Numai atât?

Nu, pentru că unul dintre subiectele intens discutate la Bruxelles îl reprezintă, în actualele condiţii de criză, nevoia urgentă de a repune în valoare principiul lăsat uitării al cooperării transfrontaliere. Raţiunea este, în primul rând, dictată de considerente economice şi de revigorarea pieţelor mici sau foarte mici, dar sursă tradiţională de locuri de muncă, mai ales în zona agricolă sau de mici meşteşugari, Al doilea avntaj invocat constă în costul redus al transporturilor, sursă importantă a ceea ce sunt acum preţurile finale "la tejghea", în majoritatea cazurilor eliminându-se reţeaua parazită a intermediarilor. Întrebarea este dacă, da sau şi şi în ce condiţii ar fi posibilă regândirea acestui comerţ tras-frontalier pentru a folosi enorma piaţă de desfacere rusă, perspectivă suficientă pentru arelansa o serie de capacităţi existente în cele trei state baltice (cele mai sărace din zona euro) care, astfel, ar putea deveni un fel de buffer-zone, o punte comercială cu Rusia. Discuţia implică însă o dimensiune politică deloc uşor de rezolvate dar, cu exemplul Finlandei în faţă, nu impsibil de imaginat. O cooperare transfrontalieră extinsă şi etapizată transformată în piaţă comună de un tip nou şi care implice coopearre cu ţări vecine non-UE?

Deschiderea frontierelor depiunde exclusiv de Statele membre, iar Comisia Europeană se aşteaptă ca ele să dialogheze între ele, să-şi coordoneze activităţile şi să nu discrimineze alte naţiuni sau State Membre

Arnold Pranckevicius, reprezentantul Comisiei Europene în Lituania.  

Dar, cred eu, tipul acesta de discuţii europene nu trebuie, veşnic, să-i privească doar pe ceilalţi , iar noi să rămânem blocaţi în relevanta problemă a linguriţelor de împărtăşanie, singura dilemă esenţială care domină planurile României de ieşire din criză şi intrare în noua normalitate regizată de multiple comitete şi comiţii, prezidate în ordine de mărime şi de competenţă.

Dar ce s-ar întâmpla dacă ar fi existat un asemenea plan de criză şi, ca să zic aşa din punct de vedere teoretic, Bucureştiul ar fi lansat un asemenea plan regional real şi imediat de cooperare, cu acţiuni concrete şi coordonate în vederea restartării pieţelor şi ofertelor comune? Cu scuzele de rigoare, cred că răspunsul la acestă întrebare este esenţial şi nu doar pentru acest moemnt, ci pentru construcţia oricărui scenariu de criză regională în care prima replică structurată să fie dată, imediat, de o construcţie regională de cooperare între state vecine. Cu cine sunte vecini se ştie, dar aveţi un răspuns posibil la perspective de a coopera în regim de "bulă regională" cum au făcut balticii?

Care sunt ţările vecine şi prietene cu care vă imaginaţi că am putea face asta? Sau, inversând sensul întrebării, identificaţi ţara care nu ne-ar refuza: Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina, Republica Moldova sau Federaţia Rusă şi Turcia ca ţări majore la Marea Neagră, zonă care ar trebui să fie tratată ca "spaţiu proxim de interese strategice"?. Care dintre ele ar accepta acum o discuţie sau măcar invocarea unei sugestii îndepărtate de proiect ca cel imaginat acum de Ţările Baltice, cu perspectiva unui spaţi european de sud-est, întărind atât investiţia de securitate din NATO cât şi cea de recupera economică post-pandemie gândită de Uniunea Europeană? Cred că următorul spaţiu de cooperare ar putea fi o extensie a Europei centrale înspre zona Balcanilor de vest, incluzând foarte posibil Bulgaria şi Grecia. Reluând şi proiectul mai vechi de integrare a Turciei cu statut de "partener privilegiat" într-un spaţiu economic comun. 

În rest (poate, zic, dar să ştiţi că nu ne obligă nimeni) ar trebui să fim mai atenţi la relaţiile cu ţările din vecinătatea apropiată, repetând axioma: "regionalizarea" nu înseamnă doar banii pe care-i pierdem cu graţie, an de an, din fondurile structurale. Înseamnă un anume tip de relaţionare politică cu valoare adăugată din ce în ce mai urgent promovată de Uniunea Europeană. Şi veţi vedea cum se conturează aceste spaţii regionale de cooperare şi vă vor uimi rezultatele altora.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite