Glasul profetic al Bisericii – Discursul Papei Francisc în Parlamentul European

În vremurile noastre întunecate, când existenţa civilizaţiei europene este pusă sub semnul întrebării, atât de neputinţele politice şi economice ale Uniunii Europene, cât şi de ofensiva Marelui Est, declanşată de Rusia şi China, Papa Francisc al Romei îşi asumă să mărturisească adevăruri dureroase şi să facă atenţionări severe liderilor politici ai Uniunii Europene.

În vremurile noastre întunecate, când existenţa civilizaţiei europene este pusă sub semnul întrebării, atât de neputinţele politice şi economice ale Uniunii Europene, cât şi de ofensiva Marelui Est, declanşată de Rusia şi China, Papa Francisc îşi asumă să mărturisească adevăruri dureroase şi să facă atenţionări severe liderilor politici ai Uniunii Europene. 

Discursul rostit de Papa Francisc în Parlamentul European nu este unul politic, nici măcar unul formal, nu este o rostire ceremonială, colorată în formă şi golită de mesaj, în fond. Dimpotrivă, cuvintele Papei Francisc au lovit ca nişte puternice sunete de clopot conştiinţele parcă adormite şi voinţa paralizată a parlamentarilor europeni aşezaţi de prea multă vreme într-o atmosferă de călduţă amorţeală şi rătăciţi într-un pustiu al lipsei de soluţii viabile pentru salvarea Uniunii Europene. 

Papa Francisc urmează porunca lui Hristos, aceea de a mărturisi mereu Adevărul atât în calea poporului, dar şi a dregătorilor cetăţii lumeşti, mai ales în acele momente în care poporul cetăţii este în grav pericol trupesc şi sufletesc datorită faptelor necugetate ale conducătorilor şi propriilor slăbiciuni şi păcate. 

De fapt, însuşi Papa Francisc avertizează, în discursul său, că vorbeşte parlamentarilor europeni nu ca cetăţean al Uniunii Europene, ci ca păstor duhovnicesc, destinatarii mesajului de speranţă şi nădejde în Hristos fiind nu atât politicienii, cât mai ales naţiunile europene. 

Ideea principală a mesajului Papei este încurajarea adresată europenilor de a reveni la idealurile părinţilor fondatori ai Uniunii Europene, care au imaginat un viitor pentru continentul european întemeiat pe capacitatea europenilor de a lucra împreună, de a construi punţi de fraternitate peste lucrurile care aduc dezbinarea şi de a promova pacea între naţiunile Europei. Papa Francisc reaminteşte politicienilor europeni că în centrul acestui proiect politic ambiţios a fost încrederea în om, nu atât de mult privit ca un cetăţean sau un agent economic, ci respectat ca fiinţă umană posesoare a unei demnităţi transcendente.

Papa Francisc al Romei a insistat, în mărturisirea sa, asupra legăturii strânse între aceste două cuvinte: „Demnitate” şi „Transcedent”. Papa a subliniat faptul că procesul de reconstrucţie a Europei Occidentale s-a întemeiat pe conceptul de „demnitate”. Recunoaşterea importanţei drepturilor omului este rezultat al unui proces istorc de lungă durată, care a implicat multă suferinţă şi sacrificiu, dar care a ajutat în asumarea adevărului că fiecare persoană umană individuală reprezintă o valoare unică pentru umanitate. În acest proces istoric, alături de alte forţe spirituale, creştinismul a avut un rol esenţial în promovarea respectului pentru unicitatea persoanei umane.

Mărturisind despre demnitatea persoanei umane, Papa Francisc atacă direct economia de tip capitalist, afirmând că a promova demnitatea persoanei înseamnă a recunoaşte că bărbatul şi femeia deţin drepturi inalienabile pe care nimeni nu le poate răpi în mod arbitrar şi cu atât mai puţin de dragul unor interese economice egoiste. Totodată, Papa avertizează şi asupra riscului manifestării unui fel de extremism în promovarea drepturilor omului, care ar transforma fiinţa umană într-o entitate izolată şi deopotrivă, aşezată deasupra interesului comunităţii. 

Papa Francisc propune liderilor politici europeni să dezvolte o cultură a drepturilor omului, în cadrul căreia să fie puse în armonie interesul personal, al fiecărui individ, cu interesul binelui comun, al comunităţii formate din persoane, familii şi grupuri intermediare care împreună constituie societate. Lipsa acestei armonizări între individ şi comunitate va fi mereu o sursă de conflicte şi violenţă. 

Transcendenţa demnităţii umane reprezintă pentru Papa Francisc capacitatea noastră înnăscută de a distinge binele de rău, „busola” aşezată de Dumnezeu în inimile noastre încă de la momentul creaţiei. Demnitatea transcedentă înseamnă că privim la fiinţele umane nu ca la fiinţe individuale absolute, ci ca la fiinţe aflate în relaţie. Papa Francisc consideră că una dintre cele mai grave boli sufleteşti din societatea europeană de astăzi este singurătatea celor care nu au şi refuză să aibă o legătură, o relaţie cu ceilalţi. Această singurătate a devenit mai acută ca urmare a crizei economice, ale cărei consecinţe încă se resimt în mod tragic pentru viaţa societăţii europene. 

În faţa acestei crize economice şi spirituale, în opinia Papei Francisc, Uniunea Europeană se confruntă cu o creştere a neîncrederii din partea cetăţenilor în instituţiile europene, normele emise de acestea fiind prea puţin luate în seamă de popoarele europene care le privesc ca nefolositoare, dacă nu chiar de-a dreptul dăunătoare. Există o impresie generală că Europa a obosit şi a îmbătrânit, că Europa este un fel de „bunică” şi că a eşuat să fie un teren fertil şi vibrant pentru progesul umanităţii. Marile idei care au inspirat cândva Europa par să fi pierdut din atracţia lor, doar pentru a fi înlocuite cu aspectele tehnice şi birocratice ale instituţiilor europene. 

Papa Francisc mărturiseşte că alături de această criză de valori, de structură şi de idei, vom întâlni anumite stiluri de viaţă, mai degrabă egoiste, marcate de opulenţă. Este tulburător să observăm cum sunt promovate dezbaterile tehnice, economice, politice în detrimentul unor acţiuni folositoare care să exprime o preocupare reală pentru fiinţele umane. În Europa noastră, bărbaţii şi femeile riscă să fie reduşi la simple rotiţe într-o maşinărie care îi tratează ca elemente de consum pentru a fi exploatate, astfel încât ori de câte ori o viaţă umană nu mai este  utilă pentru maşinărie, este aruncată la marginea societăţii, aşa cum se întâmplă cu bolnavii în stadiu terminal, cu persoanele în vârstă care sunt abandonate ori cu copiii ucişi în uter, prin avortul la cerere.

Papa Francisc avertizează pe membri Parlamentului European că au datoria morală şi politică de a avea grijă de naţiunile europene. Viitorul Europei depinde de recuperarea legăturii vitale dintre cele două elemente care definesc viaţa fiinţei umane: Cerul şi Pământul. O Europă care nu mai este deschisă către dimensiunea transcendentă a vieţii este este o Europă care riscă să-şi piardă treptat atât propriul suflet, cât şi „spirit umanist” pe care încă îl iubeşte şi apără.

O Europă care este capabilă să-şi respecte rădăcinile religioase creştine şi să beneficieze de roadele şi potenţialul lor, va fi cu atât mai imună la formele de extremism răspândite tot mai mult îndin lumea de azi, nu în ultimul rând ca urmare a marelui vidul de idealuri spirituale la care suntem în prezent martori în Occident, acesta fiind tocmai uitarea de Dumnezeu şi eşecul fiinţei umane de a-I da slavă, un eşec care lasă loc violenţei.

Respectarea fiinţei umane înseamnă a pune în practică idealul unităţii în diversitate pe care Uniunea Europeană şi-l asumă. Unitatea, cu toate acestea, nu înseamnă uniformitate a vieţii politice, economice şi culturale sau a modului de a gândi. În viziunea Papei Francisc, Europa trebuie să fie precum o familie, care este cu atât mai unită cu cât fiecare dintre membrii săi este liber pe deplin să se manifeste ca persoană unică. În acest context, configuraţia adecvată a Uniunii Europene trebuie să fie întotdeauna întemeiată pe respectarea principiilor solidarităţii şi subsidiarităţii, astfel încât să facă posibil progresul naţiunilor europene care să-şi acorde reciproc ajutor şi încredere.

Papa Francisc consideră că progresul Europei Unite este condiţionat de păstrarea democraţiei în viaţa societăţii europene, dar care democraţie necesită evitarea tendinţelor de globalizare care tind să malformeze realitatea: formele angelice de puritate, dictatura relativismului, sistemele etice lipsite de bunătate şi milă, discursul intelectual lipsit de înţelepciune.

A da speranţă pentru Europa înseamnă mai mult decât simpla recunoaştere a centralităţii persoanei umane, mărturiseşte Papa Francisc. Speranţa presupune, de asemenea, cultivarea darurile fiecărei persoane umane, adică a investi în indivizi şi în acele situaţii care oferă talentelor acestora posibilitatea să se formeze şi să rodească. Familia este bunul cel mai de preţ al societăţii umane, în ea se regăsesc forţele care pot genera speranţă pentru un viitor mai bun. Fără această temelie solidă, pe viitor va fi construit pe nisip, cu consecinţe sociale foarte grave. Alături de familie, există instituţiile de învăţământ: şcoli şi universităţi. Educaţia nu se poate limita doar la furnizarea de expertiză tehnică. Mai degrabă, educaţia trebuie să încurajeze procesul mai complex de asistare a persoanei umane în creşterea şi dezvoltarea ei. Tinerii de astăzi cer o educaţie adecvată şi completă, care să le permită să privească spre viitor cu speranţă în loc de dezamăgire.

Un alt domeniu în care talentele oamenilor trebuie să înflorească este munca. A venit timpul, în viziunea Papei Francisc, să se promoveze politici care să creeze locuri de muncă, dar mai presus de toate este nevoie de a se restabili demnitatea dreptului la muncă prin asigurarea unor condiţii adecvate de muncă. Acest lucru presupune, pe de o parte, găsirea de noi modalităţi de a adera la flexibilitatea pieţei în armonie cu nevoia de stabilitate şi securitate a muncitorilor; această armonie este indispensabilă pentru dezvoltarea fiinţei umane. Pe de altă parte, presupune favorizarea unui context social adecvat care să nu permită exploatarea persoanei şi care să asigure, tocmai prin muncă, fiinţei umane dreptul de a crea o familie şi de a-şi creşte şi educa copiii.

Papa Francisc avertizează pe membri Parlamentului European că aceştia, în calitatea lor de legiuitori, au obligaţia de a proteja şi hrăni identitatea Europei, astfel încât cetăţenii săi să poată iarăşi experimenta încredere reînnoită în instituţiile Uniunii şi în proiectul european întemeiat pe valorile păcii şi fraternităţii. Papa reaminteşte politicienilor europeni că „creştinii sunt pentru lume ceea ce este sufletul pentru trup”. Funcţia sufletului este de a sprijini organismul, de a fi conştiinţă şi memorie istorică. O istorie veche de două mii de ani leagă Europa şi Creştinismul. Este o istorie nu fără conflicte şi erori, dar care a fost în mod constant ghidată de dorinţa de a lucra pentru binele tuturor. Vedem acest lucru în frumuseţea oraşelor noastre şi chiar mai mult, în frumuseţea operelor de caritate şi cooperare de pe cuprinsul continentului european. Această istorie, în mare parte, trebuie încă să fie scrisă, este prezentul nostru şi viitorul nostru, este identitatea noastră. 

Papa Francisc insistă asupra faptului că Europa Unită are nevoie urgentă de a recupera adevăratele sale caracteristici, pentru a progresa, aşa cum şi-au dorit fondatorii săi, în pace şi armonie. Papa adresează un apel membrilor Parlamentului European pentru a lucra împreună în construirea unei Europe care nu orbitează în jurul economiei, ci în jurul sacralităţii persoanei umane şi valorilor inalienabile ale acesteia. A venit timpul pentru noi de a renunţa la ideea unei Europe care este temătoare şi absorbită de interesul egoist, în scopul de a revigora şi a încuraja o Europă lider al umanităţii, depozitară a ştiinţei, artei, muzicii, valorile umane şi credinţei. O Europă care contemplă cerul lui Dumnezeu şi slujeşte înalte idealuri. O Europă care apără, protejează şi are grijă de fiinţa umană. O Europă care stăpâneşte pământul în calitatea ei de preţios punct de referinţă pentru întreaga umanitate. 

Cuvântarea Papei Francisc al Romei în Parlamentul European este o lecţie adresată deopotrivă liderilor politici şi liderilor religioşi din Uniunea Europeană. Trebuie apreciat şi urmat curajul mărturisirii făcute de Papă, un adevărat cuvânt de învăţătură creştină care prin conţinutul sever cu siguranţă că a tulburat multe conştiinţe din rândul elitelor europene obişnuite să creadă că stăpânesc continentul şi viaţa europenilor fără a fi obligaţi să se înfăţişeze la judecata naţiunilor şi mai ales, la marea şi deplina Judecată a lui Dumnezeu. 

Credem că mărturisirea făcută de Papa Francisc al Romei în Parlamentul European reprezintă un nou semnal că liderii Bisericilor creştine naţionale din Uniunea Europeană trebuie să-şi asume o altă atitudine în relaţia lor cu clasa politică. Împreună lucrarea cu politicienii poate fi acceptată doar în măsura în care aceştia vor accepta să-şi asume valorile creştine şi să slujească cu loialitate, cinste şi muncă perseverentă naţiunile care le-au încredinţat administrarea Uniunii Europene. 

Papa Francisc al Romei dobândeşte, cu fiecare acţiune publică, aura unui adevărat lider al Bisericii lui Hristos. Jertfa şi puterea slujirii cu care se avântă în lupta cu forţele întunericului care au cuprins lumea noastră, inspiră tot mai mulţi creştini europeni să se implice în această istorică şi măreaţă confruntare dintre bine şi rău. Exemplul personal al Papei Francisc face să fie uitate diferenţele dogmatice sau de tradiţie dintre Bisericile creştine europene şi cheamă la unirea noastră în mărturisirea lui Hristos şi lupta împotriva diavolului şi a slujitorilor săi, fii întunericului. 

***

Discursul integral (în limba engleză) rostit de Papa Francisc în Parlamentul European poate fi lecturat pe site-ul NEWS VATICAN.