GroKo, România şi Europa

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Germania are o nouă mare coaliţie la putere – Grosse Koalition (GroKo - în abrevierea jurnalistică). CDU/CSU, câştigătorii alegerilor, formează, ca şi în perioada 2005-2009, o alianţă la guvernare cu rivalii ideologici - SPD. Fiind vorba de principala economie a Europei şi de principalul partener comercial al României, momentul are o semnificaţie deosebită pentru noi.

În plan european, marea coaliţie trebuie salutată ca pe o dezvoltare importantă. Pactul de coaliţie - sute de pagini de contract pe tot ce înseamnă politici publice, agenda legislativă, politica externă sau proceduri de comportament reciproc în caz de litigiu sau conflict - reprezintă un document care merită studiat în fiecare capitală europeană, mai ales la Bucureşti.

Pentru Europa, sunt veşti bune. Faimoasa (sau, în multe locuri, infama) austeritate va fi însoţită de o mai puternică componentă de stimulare a consumului intern, inclusiv prin creşterea salariului minim la 8.50 Euro/oră. Aceasta va atenua dezechilibrele din Zona Euro, făcând economiile Sudului european să poată decola economic, cu un efect de antrenare la nivelul întregii Uniuni Europene. Şi la Washington, după schimburi dure de replici între Trezoreria SUA şi (reconfirmatul) Ministru de Finanţe german, Wolfgang Schauble, pe tema mixului între austeritate şi creştere, vestea marii coaliţii şi a unei politici economice mai echilibrate vor fi bine primite. La nivelul economiei mondiale, OECD prognozează pentru 2015 o creştere de 3,9% datorată, în premieră de la Marea Recesiune din 2008, economiilor dezvoltate, în principal SUA (+3,4%) şi Zona Euro (+1,6%). Cu o prognoză de creştere în 2014 de peste 3%, şi România se poate gândi cu temei la începerea unui ciclu economic de creştere şi de convergenţă reală cu media europeană, evadând, în sfârşit, din "capcana tranziţiei", generând dezvoltare, competitivitate sporită şi locuri de muncă.

Şi din punct de vedere politic, marea coaliţie de la Berlin constituie pentru România o oportunitate. Intrarea SPD la guvernare este de natură să facă relaţia pe linie de familii politice cu guvernul de la Bucureşti mai lină, după schimburile dure de replici din lunga vară fierbinte a lui 2012. Prezenţa lui Hans Walter Steinmeyer în Guvern, fostul şef al SPD şi Ministru de Externe şi un bun prieten şi cunoscător al României, va fi de natură să aducă echilibru şi experienţă în zona politicii de vecinătate a UE şi un imbold pentru o abordare constructivă pe dosare sensibile precum Schengen sau MCV. Liderul SPD, Sigmar Gabriel, preia portofoliul de Vice-Cancelar şi Ministru al Economiei şi Energiei, o ocazie foarte bună ca România să înceapă o campanie (deja foarte întârziată) pentru portofoliul viitorului Comisar European din partea PSD şi a ţării noastre în viitoarea Comisie Europeană.

Ca şi în anii 2000, când relaţia cu Germania a cunoscut un avânt extraordinar, ansamblul relaţiei la nivel federal, dar şi de landuri, trebuie să cunoască un curs similar. O agenţie similară cu Germany Trade and Investment, având ca misiune convingerea investitorilor străini să reia investiţiile directe şi de capital, trebuie creată şi de către statul român. În România, o astfel de agenţie ar trebui să se asigure că aceste investiţii vor "trece Carpaţii" către zonele de Sud şi Est şi vor transforma România într-un hub regional şi într-o “Punte între Est şi Vest”, între piaţa europeană şi trans-atlantică şi dinamica zonă euro-asiatică.

Mai ales pentru actorii politici de la Bucureşti, modelul nemţesc de a clădi coaliţii şi contracte solemne între partide ar trebui să constituie o lectură obligatorie. Într-o ţară în care instituţia coaliţiei este grav compromisă, depinzând mai mult de "chimia" dintre lideri, decât de crezuri politice, şi în care partenerii îşi schimbă părerea de la o zi la alta când e vorba de a sprijini acţiunile Guvernului din care fac şi ei parte, lecţia germană, bazată pe ideologiile şi politicile publice care definesc crezul fiecărui partid, negociate până la ultimul detaliu şi, după experimentul SPD din ultimele luni, votate de baza partidului, poate constitui un ghid pentru identitatea şi reputaţia partidelor româneşti.

Şi, nu în ultimul rând, o Grosse Koalition la Berlin trebuie să reprezinte un imbold decisiv pentru intrarea în următoarea fază de construcţie a proiectului european. După confirmarea din Buntestag de pe 17 decembrie, a doua zi, Cancelarul Merkel va merge la Paris, reconfirmând, simbolic, importanţa şi validitatea cuplului franco-german. Acest cuplu va trebui extins către Răsărit prin completarea triunghiului de la Weimar, Germania – Franţa - Polonia, cu un al patrulea partener - România, asigurând coerenţa şi echilibrul între principalele state din Nordul, respectiv Sudul Zonei Euro şi Non-Euro, între vechii şi noii membri ai Uniuniii Europene. Pentru a fi acceptată în acest format, dar şi în alte alianţe cu geometrii variabile, ce vor defini modul de funcţionare a Uniunii Europene în anii şi deceniile care vin, România va trebui să devină mai coerentă şi mai ambiţioasă în plan politic şi diplomatic, mai puternică economic şi să-şi rezolve gravele probleme de imagine la nivelul opiniei publice europene.

Şi, mai important decât orice, să putem clădi o Mare Coaliţie şi în interiorul naţiunii noastre în jurul Noului Proiect de Ţară pentru România, post-integrare în UE şi NATO. Probabil că în 2014 va fi greu datorită mizelor uriaşe ale alegerior europene şi prezidenţiale. Dar munca a început şi trebuie să continue. În Germania, negocierea Marii Coaliţii a durat trei luni. La noi va dura mai mult. Va fi însă prima obligaţie a actualilor şi viitorilor lideri, de la Putere şi din Opoziţie, din mediul politic, dar şi economic şi social, a mediilor academice şi a comunităţilor româneşti de pretutindeni. 2015 trebuie să fie începutul unui nou ciclu istoric pentru România şi pentru Europa.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite