GRU versus Lumea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Acţiunile serviciului de informaţii militar al Federaţiei Ruse, GRU, pe teritoriul european şi mai departe, surprind prin gradul de impunitate dar şi prin neglijenţă şi ne oferă unele indicii importante cu privire la conflictul intern din Moscova, succesiunea lui Putin şi ce ar trebui să facă România faţă de această ameninţare

Conform unei declaraţii de presă emise de Ministerul Apărării din Olanda, serviciul secret militar al Federaţiei Ruse (GRU - Glavnoye razvedyvatel'noye upravleniye), ar fi fost oprit de eforturile combinate ale Serviciului Olandez Militar de Informaţii şi Securitate împreună cu Serviciul Olandez General de Informaţii şi Securitate, să intercepteze şi să manipuleze reţeaua de comunicaţii wifi a Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice, care are sediul în Haga. Pe lângă impunitatea de care dau dovadă agenţii GRU, există şi o dimensiune globală a acţiunilor lor, echipamentul confiscat confirmând o corelaţie cu alte operaţiuni secrete care au avut loc în Malaezia, Brazilia sau Elveţia.

Vineri, 13 aprilie, s-a dovedit a fi o zi foarte proastă pentru patru cetăţeni ruşi care aterizaseră în Haga, în data de 10 aprilie. Aceştia au fost reţinuţi de autorităţile olandeze sub acuzaţia de spionaj în favoarea Moscovei şi au fost escortaţi în afara ţării, în aceeaşi zi. Ministrul Apărării, Anna Theodora Bernardina Bijleveld-Schouten, a declarat că „Olanda, în calitate de ţară gazdă, are responsabilitatea specifică de a asigura faptul că organizaţiile internaţionale îşi pot duce la îndeplinire responsabilităţile atât în mod liber, cât şi în siguranţă. Decizia de a face publică această operaţiune, care în mod normal ar fi fost clasificată drept secretă şi ţinută departe de spaţiul public, a fost explicată în comunicat:

„Prin aducerea acestei operaţiuni în atenţia publică, Cabinetul doreşte să expună clar faptul că actorii din spatele unor atacuri cibernetice precum acestea nu vor mai putea să acţioneze cu impunitate.“

Pe lângă observaţia ce ţine de domeniul evidenţei, anume că acţiunile Rusiei au depăşit de mult o limită de confort în ceea ce priveşte ce se acceptă şi ce nu pe teritoriul unui stat advers, Bijleveld-Schouten şi aparatul de securitate olandez deduc din echipamentele confiscate că există o similaritate clară între modus operandi tehnic al echipei GRU din Haga şi alte operaţiuni GRU din Malaezia, Brazilia sau Elveţia. Mai mult, unul din cei 4 indivizi ar fi fost direct implicat în operaţiunea GRU din Malaezia, cu privire la investigaţia MH17, avionul companiei Malaysia Airlines care a fost doborât deasupra estului Ucrainei, în data de 17 iulie 2014. În mai 2018, guvernul Olandei, împreună cu cel al Australiei, au condamnat în mod direct Rusia, pentru doborârea zborului comecial dintre Kuala Lumpur şi Amsterdam unde au decedat, printre alţii, 196 de cetăţeni olandezi. Bijleveld a declarat că Federaţia Rusă arată un interes specific în anumite dosare şi alte procese politice şi acestea, prin urmare, determină un risc admisibil de manipulare şi influenţare“.

Numele celor patru indivizi şi rolurile pe care aceştia le-au avut au fost făcute publice, aceştia fiind Aleksei Morenets (cyber operator), Evgenii Serebriakov (cyber operator), Oleg Sotnikov (HUMINT support), Alexey Minin (HUMINT support). În bunul spirit al jurnalismului de investigaţie, publicaţia Bellingcat a făcut o examinare a bazelor de date auto publice din Rusia cu numele publicate de oficialii olandezi şi au găsit câteva informaţii interesante, printre care şi faptul că adresa la care este înregistrată maşina lui Alexey Morenets, o Lada cu numărul de înregistrare VAZ 21093, este aceeaşi cu adresa la care se află Unitatea 26165, divizia de operaţiuni cibernetice a GRU, adresă folosită şi într-o recentă acuzaţie a Departamentului Justiţiei din Statele Unite, cu privire la activităţile serviciului secret militar în legătură cu acuzaţiile de doping aduse atleţilor ruşi şi nu numai. Bellingat a aflat că pe aceeaşi adresă mai sunt înregistrate alte 305 autovehicule aferente altor 305 indivizi, cu nume de telefon mobil, număr de paşaport şi nume complet, constituind astfel, probabil una din cele mai mari breşe de securitate din istoria serviciului militar rus.

Revenind la comunicatul de presă emis de Departamentul de Justiţie din Statele Unite, Procurorul General Jeff Sessions a spus, într-o declaraţie care are şi o însemnătate aparte în relaţia sa dificilă cu preşedintele Donald Trump, că am inculpat şapte ofiţeri GRU pentru multiple infracţiuni fiecare, inclusiv utilizarea operaţiunilor cibernetice pentru a răspândi informaţiile personale a sute de oficiali anti-doping şi atleţi, ca parte a unui efort de a distrage atenţia de la programul de doping sponsorizat de stat din Rusia“. Toţi cei patru indivizi capturaţi în Haga sunt menţionaţi în comunicatul Departamentului de Justiţie. Aşa cum au concluzionat şi oficialii olandezi, operaţiunile GRU de influenţarea unor instituţii internaţionale care orchestrează dosare cu puternică încărcătură politică şi care afectează prestigiul Moscovei, au fost întreprinse şi în cazul scandalului de dopaj care a umbrit participarea Federaţiei Ruse la Jocurile Olimpice 2016.

Raportul Mclaren (partea I şi partea II), comisionat de WADA (World Anti-Doping Agency), a concluzionat că entităţile implicate în acest scandal (Laboratorul din Moscova, Ministerul Sporturilor) au avut o supraveghere atentă din partea statului rus cu privire la metodologia folosită pentru a permite anumitor atleţi să folosească substanţe interzise (Disappearing Positive Methodology). Decizia lui Grigory Rodchenkov, fostul director al laboratorului anti-doping din Moscova, de a mărturisi cu privire la practicile oneroase din cadrul instituţiei pe care o conducea, a confirmat concluziile raportului McLaren, inclusiv printr-o bază de date care arată că aproximativ 1.000 de atleţi ruşi au participat, voit sau nu, în această operaţiune între 2012 şi 2015. De asemenea, FSB, succesorul serviciului KGB, a avut un rol pivotal în logistica schimbării probelor de urină, ceea ce demonstrează apetenţa Moscovei de a-şi folosi potentele instituţii de securitate în mod creativ, în domenii în care în mod normal nu se asociază cu serviciile secrete.

Prin urmare, investigaţia internaţională împotriva acestor practici a pus Rusia într-o poziţie mai mult decât inconfortabilă iar vârful de lance al Moscovei împotriva acestor investigaţii este gaşca veselă de la GRU, prin a căror acţiuni au sperat să distragă atenţia de la investigaţie şi să impună un cost asupra oficialilor care au participat la redactarea raportului şi au ajutat în adunarea informaţiilor. Acest modus operandi a fost observat în Brazilia, unde, conform acuzaţiei oficiale formulate de un tribunal din Districtul de Vest al Pennsylvaniei publicat de NPR, ofiţerii GRU (mai exact Morenets) ar fi atacat cibernetic oficiali ai WADA, aflaţi în Rio de Janeiro în august 2016, interceptându-le credenţialele de logare în baza de date, în timp ce oficialul respectiv folosea reţeaua WiFi a hotelului în care era cazat. Ulterior, ofiţerii GRU ar fi diseminat informaţiile private din respectiva bază de date cu organizaţii conexe, precum Fancy Bear.

De asemenea, operaţiuni similare au avut loc în Elveţia, unde agenţi ruşi au vrut să atace cibernetic laboratorul Spiez, o locaţie importantă în ceea ce priveşte investigarea mostrelor recuperate din Siria, cu privire la utilizarea unor agenţi chimici interzişi, de către guvernul Assad, precum pentru investigaţia în cazul Skripal. Serviciul Federal de Informaţii (FIS) al Elveţiei a confirmat că a colaborat cu agenţiile de informaţii olandeze şi britanice pentru a opri aceste operaţiuni în primăvara acestui an, conform unui articol The Local din septembrie, operaţiune ce probabil face referire la arestările din Haga din martie, confirmate acum şi de guvernul olandez.

Conform unui raport al Consiliului Federal al Elveţiei, din martie, anul curent, citat într-un articol din publicaţia swissinfo.ch, un sfert din personalul diplomatic al unui stat care nu a fost numit, reprezintă agenţi de informaţii. Conform unei investigaţii al publicaţiei Le Matin Dimanche/Sonntagszeitung, care ar fi avut acces la informaţiile confidenţiale din spatele raportului oficial, statul respectiv este Rusia. Alexander Petrov şi Ruslan Boshirov, cei doi turiştiacuzaţi că ar fi fost implicaţi în otrăvirea cu substanţa neurotoxică Novichok a familiei Skripal, au fost identificaţi de FIS ca petrecând perioade îndelungate în Geneva, sub aparenta acoperire a unei afaceri în domeniul nutriţiei şi în scopuri de „relaxare“.

Această intensificare a activităţilor GRU în lume a fost semnalată şi în Europa de Est. Într-un articol din 2017 pentru publicaţia Observer, John Schindler, fost analist NSA şi ofiţer de contrainformaţii citează informaţii publicate de BIS, serviciul secret ceh, care spun că din cei 140 de angajaţi ai Ambasadei Rusiei în Republica Cehă, aproximativ două treimi reprezintă fie agenţi SVR, fie agenţi GRU, o proporţie anormal de mare aplicată unu personal anormal de voluminos. Ungaria nu este nici ea într-o poziţie mai bună. Sub auspiciile unei relaţii speciale între Viktor Orban şi Vladimir Putin, eforturile serviciilor ruse de informaţii în Ungaria au crescut semnificativ în ultimii ani. Într-un interviu puţin mediatizat în regiune, Ferenc Katrein, cetăţean ungar care a lucrat timp de 13 ani pentru divizia de contrainformaţii a agenţiei civile de informaţii din Ungaria, declară pentru index.hu că pe o scară de la 1 la 10, scară care evaluează nivelul ameninţării serviciilor secrete ruse în Europa, ne situăm undeva la 9 sau 10.

Referitor la GRU, Katrein spune că aceştia adesea sunt folosiţi pentru treburile murdare“. De asemenea, aceştia au un rol de testare a gradului de pregătire a statului în care operează iar obţinerea unor informaţii cu privire la cine, cum, când reacţionează la o provocare se realizează şi prin asocierea cu diverse elemente radicale, extremiste, cum este cazul menţionat în interviu al Frontului Naţional Ungar (Magyar Nemzeti Arcvonal), o organizaţie paramilitară de extremă dreapta înfiinţată de István Győrkös, în cadrul căreia diplomaţi ruşi ar fi exersat tactici militare cu arme de tip airsoft cu membrii grupului ungar.

Nici Polonia nu a fost scutită de astfel activităţi în ultimii ani. Recent, în septembrie, anul curent, un angajat al Ministerului Economiei, numit Marek W., a fost acuzat de spionaj în favoarea Rusiei, după ce s-a aflat că se întâlnea în mod constant cu doi angajaţi ai ambasadei Rusiei, care au fost identificaţi de Procuratură drept agenţi GRU. Astfel, Marek W. era implicat în administrarea fondurilor UE, precum şi în detaliile proiectului Nord Stream 2, un proiect de o importanţă strategică majoră pentru Kremlin. De asemenea, într-un raport din 2014 al Agenţiei pentru Securitate Internă din Polonia, citat de publicaţia poloneză Defence24, se menţionează un efort fără precedent de galvanizare a suportului politic şi economic pentru Rusia în Polonia, prin diverşi vectori precum jurnalişti“ ca Leonid Svirydov de la Ria Novosti, care ar fi încercat să ajute compania rusă Acron să preia o fabrică poloneză de procesare a azotului, sau prin companii ruse care, aplicând o metodologie împărţită în două faze, încearcă să preia piloni strategici ai industriei poloneze.

Bineînţeles, oficialii ruşi neagă cu vehemenţă toate aceste acuzaţii. Făcând referire la acuzaţiile guvernului olandez citate la începutul articolului, Ministerul Afacerilor Externe din Rusia a etichetat retorica Vestului drept isteria spionilor“, conform agenţiei TASS.

De unde provine această dimensiune globală a operaţiunilor GRU? Răspunsul este simplu: este o derivaţie naturală a identităţii imperiale pe care Rusia, ca stat, şi elita conducătoare, şi-o asumă şi o apără. Vulturul bicefal care reprezintă o mulţime din instituţiile de securitate ale Rusiei, face trimitere la trecutul imperial al Moscovei, mai exact rădăcinile ortodoxe şi bizantine. După căderea Constantinopolului în faţa turcilor în 1453, Rusia a rămas unul din principalele bastioane ale creştinismului, având prestigiul, populaţia, armata şi poziţia geopolitică de a susţine o identificare cu o aşa-numită a Treia Romă. După cum observă şi publicaţia National Interest, această ideologie are susţinători foarte bine plasaţi în Federaţia Rusă, inclusiv Putin însuşi încurajând ideea de statut de pilon creştin şi conservator al Rusiei în faţa unui Vest decadent şi progresist. Clubul Izborsk este o organizaţie cu un consiliu director foarte influent a cărei scop este să unească patrioţi conservatori sub această moştenire imperială şi spirituală bizantină. Dimensiunea spirituală nu trebuie ignorată deoarece face parte din etosul social rus, este o trăsătură definitorie a trăiri colective ruse, în sensul în care mesianismul şi excepţionalismul rus se derivă nemijlocit din această spiritualitate. Nevoia poporului rus de a se uita în sus spre o figură autoritară poate să fi salvat statul de la dezintegrarea în componentele federale în epoca post-comunistă dar prelungeşte poate cea mai complexă luare de ostatici din istorie, prin care populaţia rusă este captivă unui sistem iliberal, autocrat, cleptocrat, bine uns, astfel încât să se perpetueze la putere, fără a vedea speranţa la orizont.

Revenind la GRU şi dimensiunea globală a acţiunilor lor, aceştia nu sunt decât o manifestare a unui arhetip ce apare natural odată cu atingerea stadiului imperial al unei civilizaţii sau a unui stat. Să nu ne amăgim că este o caracteristică a autocraţilor sau a dictaturilor. Aşa cum foarte realist analizează Paul Starobin în cartea sa, Sfârşitul Secolului American şi Noile Puteri Mondiale, aceşti agenţi ai imperiului au apărut şi în America, odată cu emergenţa sa drept o Mare Putere pe scena globală. Starobin îi numeşte intendenţi imperiali – oameni responsabili cu gestionarea operaţiunilor din colţurile îndepărtate, colectarea şi păstrarea secretelor şi orice alte acţiuni necesare pentru a ţine haosul la distanţă şi a destabiliza inamicul – tot ceea ce este necesar pentru a menţine o ordine favorabilă intereselor imperiului.Nume uitate precum Richard Bissell, Frank Wisner, Tracy Barnes sau Desmond Fitzgerald, selectaţi din rândul elitei protestante anglo-saxone de pe Coasta de Est“ au ocupat primele poziţii de management în organizaţii proaspăt înfiinţate precum Central Intelligence Agency. Starobin face o precizare foarte importantă: intendenţii imperiali au tendinţa să gândească într-o manieră mai imperialistă decât omul aflat pe tron, ceea ce nu se aplică în cazul Rusiei din prezent. Putin este un fost intendent imperial, care a urcat pe tron şi realizează că nu poate să fie un împărat fără un imperiu.

Totuşi, trebuie să ne mai punem o întrebare: de ce vedem o asemenea neglijenţă operaţională din partea unui serviciu de elită? Până la urmă, faptul că în discuţia publică avem atât de multe informaţii pe care putem să le analizăm indică că gaşca veselă de la GRU nu îşi face treaba cum trebuie. În această analiză Radio Free Europe, Robert Coalson, corespondent senior, adună o serie de argumente cu privire la această stare de fapt, printre care realitatea că atât de multe operaţiuni clandestine în lume au fost interceptate de respectivele servicii de informaţii naţionale, cu sprijinul direct al aliaţilor americani şi europeni, faptul că ofiţerii GRU au primit paşapoarte cu numere consecutive, faptul că au mers cu taxiul la aeroportul din Moscova direct de la sediul GRU şi au păstrat chitanţa (!), faptul că cei doi turişti din Salisbury nu au avut niciun fel de acoperire internă (familie, vecini, care să le verifice povestea), toate acestea indică o superficialitate şi lipsă de profesionalism, care în această profesie pot fi letale. Roman Dobrokhotov, editor la publicaţia rusă The Insider, care a participat la investigaţia Bellingat menţionată mai sus, a negat unele teorii conform cărora aceste negiljenţe de fapt se explică printr-un conflict intern şi o rivalitate între FSB, SVR şi GRU. În opinia lui, ceea ce se poate explica prin incompetenţă nu ar trebui justificat prin teorii ale conspiraţiei.

Totuşi, trebuie să ne mai punem o întrebare: de ce vedem o asemenea neglijenţă operaţională din partea unui serviciu de elită?

Dobrokhotov vede lucrurile mult mai pragmatic. GRU este în subordinea directă a lui Sergei Shoigu şi a lui Valery Gerasimov, două personaje cu ambiţii politice, care devin cu atât mai relevante în ultimul termen al lui Vladimir Putin drept preşedinte al Federaţiei Ruse. Cei doi vor să repună agenţia pe harta spionajului global numai că se confruntă cu probleme de personal, după cum vedem din recurenţa anumitor nume în operaţiuni din Brazilia, Elveţia sau Olanda. Bineînţeles, în contextul ambiţiei politice ale celor doi, în special alui Shoigu, această incompetenţă poate să fie simulată, pentru a transmite un mesaj – acţionăm cu impunitate şi negăm totul.

Alexander Baunov argumentează pentru Carnegie Moscow Center că această postură violentă, neglijentă a serviciilor secrete ruse are un efect negativ pentru procesul de recrutare, în special cel intern. Interviul aproape hilar, dacă nu ar fi fost tragic, ca urmare a morţilor care au fost determinate de GRU, a celor doi cetăţeni ruşi acuzaţi că ar fi otrăvit familia Skripal în Salisbury, Marea Britanie, nu are cum să creeze sentimentul în rândul tinerilor absolvenţi ruşi că se alătură unei organizaţii de elită, mai ales când marile corporaţii din Moscova au mai mult decât suficient capital pentru a atrage cei mai buni oameni din fiecare domeniu. Public rus nu vede în aceste agenţii drept vârful de lance al statului rus, eroi nevăzuţi care apără interesele legitime naţionale, ci mai degrabă indivizi ezitanţi, care lucrează pe un buget redus şi sunt forţaţi să mintă în prime time. Pe termen lung această discrepanţă va face mult mai mult rău Rusiei decât poate să îi facă intendenţii imperiali din Vest.

Teoria propusă de Baunov îmi aduce aminte de câteva paragrafe din cartea Partea şi Întregul, scrisă de celebrul fizician german Werner Hesenberg. Aici, în capitolul IV, denumit Învăţăminte despre Politică şi Istorie (1922-1924), descrie o întâmplare din vara anului 1922, când tânărul student Werner a participat la Adunarea Cercetătorilor şi Medicilor din Leipzig, Germania, unde Albert Einstein a ţinut o prelegere pe marginea teoriei generale a relativităţii. Înainte de această prelegere, un tânăr asistent al unui recunoscut profesor de fizică din sudul Germaniei i-a strecurat un bileţel roşu în buzunar, a cărui conţinut Werner îl descrie astfel: „această teorie [teoria relativităţii] conţine speculaţii complet neconfirmate care, prin reclama ziarelor evreieşti, complet străină spiritului german, fusese supraestimată fără acoperire“. Heisenberg este dezgustat de această tentativă rudimentară de a contrazice o teorie ştiinţifică, din partea unui profesor de altfel eminent. El remarcă că învăţasem de mult, din experienţa mea în timpul războiului civil din Munchen, că nu ai voie să judeci niciodată o mişcare politică după scopurile ei, ci numai după mijloacele pe care le foloseşte pentru a atinge aceste scopuri. Mijloacele de proastă calitate nu dovedesc decât că înşişi iniţiatorii nu mai cred în puterea de convingere a tezei lor“.

Rămâne de văzut în ce măsură GRU va lua la cunoştinţă această ameninţare mai puţin vizibilă şi îşi va ajusta strategia în consecinţă. În acelaşi timp, România trebuie să ia la cunoştinţă ce se întâmplă în jurul ei şi mai ales, ce se întâmplă în interiorul ei. Fracturile sociale de natură istorică, socială sau geografică vor fi exploatate la maximum de intendenţii imperiali ai Moscovei, fie într-o manieră sofisticată sau într-una brutală, dar mereu cu acelaşi scop, de a destabiliza şi eventual de a anula statutul României de membru al Uniunii Europene şi NATO. Vy ponimayete?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite