INFOGRAFIE Cum se votează nemţeşte. Rezultatul alegerilor, aşteptat în toată Europa
0
Votul din cea mai mare economie a Europei este aşteptat de toţi cetăţenii Uniunii, fiind un indicator clar pentru viitorul blocului comunitar, al zonei euro şi al economiei de pe vechiul continent.
În cursa electorală intră candidaţi din 34 de partide, inclusiv un bătrânel de 90 de ani, care se luptă pentru unul dintre cele 598 de mandate „scoase la concurs“ prin sistemul mixt de vot. Aşa cum e normal, sondajele au suferit schimbări de-a lungul campaniei electorale, care a fost „dezamăgitoare“ pentru două treimi din electoratul german, şi, potrivit ultimelor estimări, actuala coaliţie, condusă de Merkel, ar putea necesita ajutorul opoziţiei – social-democraţilor, în principal – pentru a forma un guvern, după ce liberalii germani (FDP) au suferit o importantă înfrângere în Bavaria, la sfârşitul săptămânii trecute.
Viitorul Germaniei, decis de indecişi
Însă ar putea exista mari surprize la urne, fiindcă o bună parte a electoratului german încă nu s-a decis pe ce partid şi candidat să pună ştampila. Pe ultima sută de metri, cei doi aspiranţi la funcţia de cancelar, Angela Merkel şi Peer Steinbruck, au organizat mitinguri pentru mobilizarea alegătorilor indecişi sau înclinaţi spre absenteism. „Pentru SPD, cu cât participarea este mai mare, cu atât şansele noastre de succes sunt mai mari“, a declarat vicepreşedintele social-democrat.
Analiştii politici spun că partidul lui Merkel a adoptat strategia „demobilizării asimetrice“, prin care conservatorii oferă electoratului social-democrat motive ca să stea acasă şi să nu voteze. Cei de la CDU au abordat teme specifice socialiste - pensionarea femeilor, salariul minim, creşterea preţului chiriilor, impozitarea tranzacţiilor -, subiecte care ar fi putut „ridica“ SPD-ul. Şi ca să-şi asigure voturile femeilor, Merkel a jucat pentru prima oară cartea „feminităţii“, pozând în gospodină şi dezvăluind chestiuni personale.
Sistemul electoral german i-a tentat şi pe politicienii români
Sistemul electoral german, pe care politicienii români voiau să-l implementeze în 2012, după alegerile locale, este unul mixt: majoritar uninominal şi proporţional pe listă. Camera inferioară a Parlamentului federal, Bundestagul, se compune din 598 de deputaţi, din care jumătate sunt aleşi în circumscripţii, prin scrutinul majoritar uninominal, iar restul – proporţional, pe listă de partid. Fiecare din cei peste 60 de milioane de alegători germani vor dispune de două buletine de vot: unul pentru partide (o listă de candidaţi), al doilea pentru candidaţii din circumscripţia sa electorală.
Votul pe listă, determinant
Votul determinant este cel pentru partide (lista). Acesta decide numărul de parlamentari pe care îi câştigă fiecare formaţiune politică şi dă raportul de forţe din Bundestag, majoritatea, cine guvernează şi dă cancelarul. În funcţie de acest vot se calculează, proporţional, numărul de mandate. De exemplu, dacă partidul X are 30% din voturi la nivel naţional, atunci în parlament va avea aproximativ 30% din mandate. Dacă un partid are mai multe voturi la nivel naţional decât un altul, atunci va avea şi mai mulţi parlamentari şi o pondere mai mare în parlament. (Sistemul uninominal permite ca un partid cu mai puţine voturi să aibă o forţă mai mare în legislativ).
Candidaţii uninominali, aleşi din primul tur
Prin al doilea buletin de vot, cel pentru candidaţii uninominali, câştigă din primul tur candidatul care a întrunit cele mai multe voturi în circumscripţie. Numărul circumscripţiilor uninominale este de 50% din numărul total al aleşilor. Restul de 50% din numărul parlamentarilor, cei aleşi pe liste, se alocă în aşa fel încât numărul total al aleşilor fiecarui partid să reflecte proporţional numărul de voturi pentru partid. Este permisă candidatura concomitentă în circumscripţie (uninominală) şi pe listă .
Pragul electoral, 5%
În Bundestag intră partidele care obţin la votul pe listă un procent de peste 5 la sută pe întreaga Germanie sau cele care câştigă cel puţin trei circumscripţii individuale.
Uneori se alocă mandate suplimentare partidelor care obţin într-un anumit Land federal (Germania este împărţită în 16 landuri) un număr de mandate individuale superior procentajului obţinut în acel land la votul proporţional.
La alegerile din 2002, Partidul Social Democrat (SPD) a obţinut un număr de mandate suplimentare, ceea ce i-a permis să depăşească Partidul Creştin Democrat (CDU) cu care se clasase la egalitate la procentajul pe ţară. Numărul total de mandate din Bundestag a fost de 603, cu cinci mai multe decât numărul prevăzut iniţial.
Deşi scrutinul parlamentar din Germania este unul mixt, alocarea în final a mandatelor se face pe criteriul proporţional, de aceea va fi dificil de aflat imediat după închiderea urmele de câte mandate dispune fiecare formaţiune sau coaliţie politică. În plus, acest sistem face ca în istoria postbelică a Germaniei, o singură dată - în 1957 - un singur partid, CDU, să fi obţinut majoritatea absolută în Bundestag.
Se încarcă comentariile...
