INTERVIU Directorul Europuls, despre România europeană şi pericolul rusesc. „Nu cred că Rusia ar interveni la graniţa SUA cum a făcut-o în Ucraina”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
 Alin Mituţa

Pe Alin Mituţa l-am cunoscut în liftul Parlamentului European în 2010. Era lansarea „Europuls”, o organizaţie formată din experţi în diferite domenii ale afacerilor europene. L-am rugat pe Alin să răspundă la câteva întrebări legate de Europa, de relaţia tensionată cu Rusia, de România şi Europuls.

Europuls este o organizaţie ce are ca scop promovarea procesului de integrare europeană în România şi dezvoltarea unui spaţiu public european. Europuls urmăreşte să încurajeze dezbaterile publice pe teme europene prin articole şi studii, precum şi prin organizarea de dezbateri, ateliere de lucru şi conferinţe. Mi-a plăcut de ei de la început, astfel am început o colaborare care s-a întins de-a lungul a cinci ani. Tot ei organizează şi Eurosfat cel mai important forum de dezbateri europene organizat în România.

Care e imaginea României la Bruxelles? Cum interacţionează românii de aici pentru a promova interesele României la nivel european?

E greu de spus care e imaginea României pentru că nu e ceva nici prea concret şi nici ceva ce poţi evalua cu obiectivitate. Eu cred că România ca stat membru are imaginea pe care o merită la Bruxelles. Adică de ţară oarecum mediocră care e mai degrabă un follower decât un lider deşi pe anumite subiecte, ca de exemplu Moldova, încearcă să îşi asume veleităţi mai curajoase. Partea îmbucurătoare este că se observă o îmbunătăţire progresivă a performanţelor reprezentanţilor români în instituţiile europene din 2007 şi până astăzi. Un rol esenţial în acest sens l-a avut fostul comisar Dacian Cioloş care a impus deja un standard de profesionalism destul de greu de atins, dar şi anumiţi europarlamentari români care s-au impus ca lideri în domeniile lor de expertiză.

Cât despre cum promovează românii interesele României, e din nou o întrebare grea pentru că dacă eşti român nu promovezi automat interesele naţionale (mă refer aici la funcţionarii europeni din România) şi în plus, nici acest „interes” naţional nu e foarte clar definit -€“ un interes poate avea statul român prin reprezentarea sa în Consiliu, alte interese pot avea europarlamentarii români din diferite grupuri din Parlamentul European, alt interes pot avea sindicatele din România, patronatele, societatea civilă etc. Bineînţeles, dacă ar exista un dialog între toţi aceşti actori, poate că anumite interese ar putea fi comune iar asta ar duce la strategii de promovare şi advocacy comune, dar din păcate acest gen de dialog inclusiv nu prea există la Bruxelles. Singura colaborare structurală este între Reprezentanţa României şi europarlamentarii români însă s-ar putea face mai multe –  de exemplu s-ar putea adopta strategia Franţei care organizează prin Reprezentanţa sa permanentă întâlniri periodice între francezii din diverse medii din Bruxelles cu scopul de a schimbă informaţii şi contacte.

Există consens pe temele de interes naţional între reprezentaţii României în PE? Ştiu că ai scris despre tratatul cu UE-Canada şi ai spus că noi nu am ştiut „cum să punem problema”

Cum spuneam mai devreme, nu există un consens general între europarlamentarii români dar nici nu e de dorit aşa ceva, altfel ce sens ar mai avea să votăm la alegerile europene diverse partide sau candidaţi. Asta nu înseamnă că pe anumite subiecte importante nu ar fi de dorit să existe o coordonare sau o strategie comună. Dădeam exemplul acordului CETA între UE şi Canada  spunând că în acest caz specific diverşii reprezentanţi români de la nivelul UE nu au ştiut sau nu au vrut să se folosească de acest acord pentru a determina Canada să elimine vizele pentru români. A fost unul din acele multe cazuri în care România a preferat să rămână timidă şi să nu supere pe nimeni decât să îşi promoveze propriile interese. Dar poate este şi acesta unul din modurile de a fi un „bun stat membru”.

De ce crezi că Europa pierde teren?

Europa pierde teren pe scena internaţională din două mari motive: unul e că ceilalţi cresc mai repede decât creştem noi bazându-se pe superioritatea demografică şi pe nişte modele de creştere considerate în Europa nesustenabile sau rudimentare (mă refer aici la China în mod special care îşi asigură creşterea fără să plătească costuri plătite în Europa ca de exemplu costurile de mediu, costurile sociale, costurile politicii monetare etc). Al doilea mare motiv e că UE nu e destul de integrată încât să poată să funcţioneze optimal de exemplu în relaţiile internaţionale, inclusiv comerţul internaţional, în cadrul pieţei interne unde se pierde mult prin procedurile birocratice greoaie care se multiplică de la stat la stat şi de la regiune la regiune, în echilibrul militar internaţional care iată, contează din nou, şi unde UE este aproape absentă şamd. Dacă la primul motiv invocat nu prea putem face mare lucru (nu prea putem renunţa la modelul nostru de societate şi la welfare state pentru a produce mai mult şi mai ieftin ignorând calitatea, mediul, drepturile sociale), în schimb ne stă la îndemână să lucrăm la integrarea europeană aşa încât Europa să nu mai vorbească pe 28 de voci ci pe una singură. Faptul că împreună suntem mai puternici nu e un principiu ideologic sau filosofic, ci cât se poate de pragmatic.

Crezi că Europa nu are o strategie bună de comunicare cu cetăţenii ei? Cum se poate reduce acest decalaj care pare din ce în ce mai mare? Unele voci spun că nu există lideri europeni „cu cojones” şi aici dau exemplul lui Sikorski, Mogherini fiind preferata acestuia, deşi acesta a fost mai ferm pe poziţii. Multă lume spune că Europa nu are lideri carismatici, care nu pot avea o voce puternică. Cum comentezi asta?

Problema dintre instituţiile europene şi cetăţenii europeni nu este legată doar de comunicare, ci e mult mai profundă. De altfel, Uniunea Europeană face foarte mari eforturi să comunice mai bine cu cetăţenii şi alocă multe resurse şi politice şi financiare în sensul acesta. Dar nu poţi face oamenii să se îndrăgostească de directive, regulamente, proceduri şi instituţii oricât de performante ar fi ele şi oricât de multe avantaje ar aduce (şi este adevărat că aduc foarte multe avantaje uneori palpabile alteori mai puţin evidente). Oamenii au nevoie de un vis în care să creadă, de un model de civilizaţie la care ei să vrea să adere şi să-i fie parte ca şi cetăţeni. Or, Uniunea actuală nu oferă acest vis şi nu e de mirare că în realitate nici măcar nu există cetăţeni europeni, ci cetăţeni români, britanici, francezi, polonezi care – au decis liderii lor – se numesc şi „cetăţeni europeni” deşi nimeni nu i-a întrebat dacă vor asta sau nu.

Eu cred că asta e de fapt marea tragedie a UE şi anume faptul că a pornit ca un nou model de civilizaţie eminamente politic, alimentat de visul păcii, bunăstării, solidarităţii, dar s-a transformat treptat într-o construcţie birocratică rece care deşi utilă, nu mai face pe nimeni să viseze, aşa cum îi făcea să viseze pe cei din anii 50, 60 şi chiar 70. Eu cred că dacă noi că europeni vrem cu adevărat să ne salvăm modelul nostru de civilizaţie şi vrem să continuăm să fim relevanţi nu mai putem trăi cu iluzia măreţiei marilor navigatori, a marilor imperii şi a marilor naţiuni din trecut, ci trebuie să ne reinventăm.

Uniunea Europeană este marea şi probabil singura oportunitate a noastră de ne salva şi a ne reinventa astfel încât valorile în care credem ca“ democraţia, libertatea, drepturile omului, statul de drept, libertatea de expresie şamd să continue să existe şi nu să fie înlocuite de fundamentalisme sau totalitarisme. Cred că e datoria fiecăruia care crede în visul european să îi explice virtuţile celorlalţi şi e în mod particular responsabilitatea liderilor să pună carne pe scheletul ideatic al Uniunii viitorului şi să vândă acest mesaj în pieţele publice fără frică naţionalismelor trecutului.

Ce se întâmplă la Est? Este Europa ameninţată?

Ce se întâmplă în Ucraina e în primul rând expresia slăbiciunii UE. Cu o UE puternică şi hotărâtă, Putin nu ar fi putut niciodată să aplice aceste metode de cucerire de secol XIX în grădină sa din spate. Nu îmi imaginez că Rusia ar putea vreodată să facă ce a făcut în Ucraina undeva la graniţa SUA – de altfel exemplul Bay of Pigs (Cuba) ne arată cam cum ar reacţiona SUA la cel mai mic gest de agresiune în vecinătatea sa. Cred că UE are nevoie urgentă de o armată proprie şi de o politică externă şi de apărare comună pentru că un stat agresor ca şi Rusia nu va fi niciodată oprit prin interdicţii de călătorie sau prin îngheţarea conturilor bancare.

Dar România sau Moldova?

Moldova este cât se poate de fragilă şi nu are niciun fel de asigurare că nu va fi agresată de Rusia după modelul Ucrainei. Şi ce asigurare ai putea să ai atâta timp cât armata statului potenţial agresor e staţionată chiar pe pe teritoriul tău?

Din fericire, cred că România nu este ameninţată şi asta datorită apartenenţei la NATO. O veste bună e şi viitoarea instalare a unei baze NATO şi a unei părţi a scutului anti-rachetă dar aş fi preferat că aceste iniţiative să fie parte dintr-un proiect al UE.

Cum reuşim să europenizăm România?

Ca orice lucru nou, România se europenizează prin învăţare. Nu trebuie să inventăm roata, ci doar să explicăm, să dezbatem, să ne implicăm şi să vorbim mai mult despre UE, atât despre partea sa ideatică şi filosofică cât şi despre partea ei concretă care ţine de politici publice. Deşi situaţia s-a îmbunătăţit treptat, în România încă se dezbate şi se scrie prea puţin despre subiecte europene. De altfel, forumul Eurosfat pe care Europuls îl organizează anual încearcă să contribuie la punerea pe masă şi disecarea de tematici europene în spaţiul public şi este singurul eveniment de acest fel din România şi, din câte ştim, chiar din întreaga regiune de Sud-Est a Europei.

Povesteşte puţin despre cum va arată Eurosfatul anul asta şi când va avea loc?

Eurosfat 2015 va avea loc cel mai probabil în luna mai şi va avea acelaşi format adică două sesiuni plenare între care vor avea loc două sesiuni de conferinţe paralele. Deocamdată nu pot să dau mai multe detalii, dar vom lansa cât de curând înscrierile pentru nouă ediţie care promitem că va fi şi mai interesantă decât cele anterioare.


Alin Mituţa este directorul Europuls (www.europuls.ro), organizaţie care promovează procesul de integrare europeană în România şi care organizează forumul anual Eurosfat (www.eurosfat.eu). A studiat la Institutul de Studii Politice din Paris (Sciences Po), la SNSPA, la Universitatea Paris Ouest-La Defense şi lucrează din 2010 în instituţiile europene.

Interviul a fost publicat pe blogul personal gratieluimihailescu.ro.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite