INTERVIU Generalul Mircea Chelaru:"Bună ziua Românie! Sărut mâna Patrie!"
0
La 155 de ani distanţă de la Unirea Principatelor Române - moment marcat de chipul emblematic al colonelului Alexandru Ioan Cuza, devenit întâiul domn al Principatelor Unite, iar din 1866 al statului naţional România - am invitat la un dialog pe generalul care cutreieră plaiurile Românei Mari, de la Balcic, la Târgu Mureş, din Bucureşti, unde a instituit cel mai înalt catarg pentru Tricolorul României, la Iaşi, unde se va afla pe 24.01.2014.
Generalul Mircea Chelaru a condus, în anul 2000, Statul Major General al Armatei României.
Acum este un conaţional care se supune doar lui Mihai Eminescu şi se adresează compatrioţilor săi, la diferite evenimente organizate în ţară, cu înflăcărarea tipică aceluia care arde pentru o idee. Aceea a reinstituirii demnităţii naţionale.
PRIMA ÎMPLINIRE LEGITIMĂ ŞI NECESARĂ
- Încep prin a saluta cu gratitudine pe toţi cei deopotrivă Dumneavoastră, domnule colonel, care ştiu să provoace memoria curentă, cu aduceri aminte asupra evenimentelor de căpătâi din istoria neamului românesc. Şi salut cu aceeaşi deferenţă cititorul cuprins de acest fior lăuntric, sentiment unic al redescoperirii noastre surprinzătoare. Pentru mine, şi nu numai, Unirea Principatelor este o bornă de voinţă identitară, într-o lungă existenţă a acestui popor ancestral, al cărui drept de preeminenţă asupra destinului său a trebuit impus cu inteligenţă şi virtuoasă bărbăţie! Din anticul Regat al Daciei lui Burebista şi până la ”reconquista” lui Regalian din secolul III al Erei Cristice, de la formaţiunile conservate în mici statalităţi feudale diferite şi până la Reunificarea sub Vulturul Bicefal al lui Mihai Voievod Viteazul – ”Malus Dacus/Dacul cel Rău” cum îl supranumeau, cu teamă, unele cancelarii duşmănoase din Europa - şi mai apoi prin gesturile eroice, dar singulare ale unor voievozi pământeni, dintre care s-a înălţat în sfinţire Brâncoveanu, sau ale bravului Tudor Vladimirescu, cel ce avea să fie ”uvertura” revoluţiilor române, Dacoromânii au avut conştiinţa apartenenţei la aceeaşi origine etnosociogenetică, indiferent de cum şi-au luat sau au primit denumiri eponime asemeni locurilor de existenţă! Unirea Principatelor, sau cum i se mai spune, ”Unirea cea Mică” a fost o primă împlinire legitimă şi necesară de reconstituire identitară a naţiunii române! Eu nu subscriu adjectivului diminutiv ”cea mică” pentru că actul în sine a fost de o Măreţie rar întâlnită şi într-un context de împrejurări ostile mult mai dificil decât cel de la 1918! Unirea de la 1859 este, spun eu, PRIMA BORNĂ DE AUR A HOTARELOR ROMÂNIEI MARI!
UNIREA NU ESTE UN GEST UNILATERAL
- O întrebare cu multe ramificaţii de răspuns. Eu cred în şansa românilor de a-şi personaliza înţelept, dar şi eficient, destinul prin voinţă proprie, curajos exprimată prin liderii săi responsabili şi legitimi. Prea multe lamentări, deocamdată. Şi aici mă opresc cu orice altă apreciere. Unirea nu este un gest unilateral. Voinţa trebuie să fie biunivocă, sincronică şi reciproc operaţionalizată. Unirea nu este o favoare făcută de o putere sau alta! Ea poate fi catalizată sau torpilată de o putere sau alta, dar în nici un caz, decisă sau legitimată de nici una din ele. Nici viitorul preşedinte de la Bucureşti şi nici viitorul Parlament de la Chişinău nu vor putea să producă paşi adăugaţi acestui proces, dorit de toţi patrioţii români, dacă nu au legitimitatea voinţei suverane o subiectului unificării: POPORUL! Desfigurarea Idealului ”Ultimei Uniri” este pericolul cel mai mare de ambele părţi! Şi aici trebuie să aduc în discuţie, iarăşi, economia şi echilibristica geopolitică a intereselor opozabile pe acest spaţiu de interese în coliziune. Sunt convins că Europa Unită şi aliatul nostru strategic, SUA - în care cred sincer - vor şti să conserve şi să protejeze acest patrimoniu de civilizaţie veche numită de mine ”marea latinitate de răsărit”. Noi suntem ultima frontieră! Apropo de Prut! Este o problemă de percepţie şi atitudine. Pentru mine, oricum este un râu interior în Ţara Românilor! Trebuie doar să-l trecem după ”pofta ce-o poftim”!
O PARTITURĂ SCRISĂ DE ALŢII, CU NOTE CHIRILICE
- Cum evaluaţi zarva mediatică din Găgăuzia, pe termen scurt şi mediu?
- Exact ce spuneam puţin mai înainte. Opozabilitatea la gestul legitim al românilor de pe cele două maluri ale Prutului, şi nu numai - putem explora speţe similare şi pe alte zone - este una concertată, găgăuzii nefiind decât nişte instrumentişti gălăgioşi, care interpretează fals o partitură scrisă de alţii, cu note chirilice! Pe termen scurt vor invoca dreptul la autodeterminare, sau la autonomie extinsă pentru a pune în ”stand-by” acţiunile guvernului de la Chişinău şi de a conjuga criza nou creată cu cea din Transnistria. Dacă ar putea, chiar ar internaţionaliza-o, încercând să atragă în această cacialma şi România! Această ”mârţoagă troiană” este legată cu iţe de păpuşar de interesele unor grupuri de interese care operează chiar în Republica Moldova, dar cu birourile economice şi politice ceva mai la nord! Pe termen lung, vor fi bucuroşi să aparţină, aşa cum s-a mai întâmplat, unui spaţiu de civilIzaţie europeană, la care, prin muncă harnică şi bună rânduială, să se adauge şi prosperitatea la care aspiră de când s-au aciuat pe acolo...
AL DOILEA KALININGRAD
- Cred aproape mistic în revelaţia Eminescu! Ştiu de asemenea că România, este şi va mai fi, chiar şi după ”Ultima şi Definitiva Unire”, o ţară înconjurată de români. Şi mai ştiu că dreptul natural ”de jure ereditarie” funcţionează dincolo de justiţia formală produsă de om. Aşadar, Transnistria intră sub invocaţia eminesciană ”de la Nistru pân la...” şi accept că Nistru trebuie să rămână hotarul de răsărit al viitoarei Uniuni Europene! Se vorbeşte de integritatea teritorială a Republicii Moldova. Corect, în interiorul actualelor norme juridice şi al statutului său de drept internaţional. Eu pun problema viitoarei Republici Moldova, cu drepturi depline în Uniunea Europeană. De fapt sunt convins că aceasta este cea mai scurtă, eficientă şi fezabilă soluţie de a fi împreună, după care putem să ne gândim la constituirea ”euroregiunii latinităţii de răsărit”! Ca militar şi om de stat, tratez Transnistria, din perspectiva a ceea ce ea este de facto, ca pe un al doilea Kaliningrad. Cred că aprecierile asupra a ceea ce vrem noi, pentru noi,(!) faţă de ceea ce sunt ei, deja pentru ei,(!) lămureşte definitiv problema sugerată.
Primirea generalului Mircea Chelaru la Pentagon
MAI PRESUS DE ORICE VALOARE, VIAŢA INDIVIDULUI
- De la discursul Preşedintelui Bill Clinton, cu ocazia primei sale investituri din1992, când a trasat principiile noii ere post Război Rece şi a direcţionat marea concentrare politică pe spaţiul Pacificului, nu mi-a fost dat să ascult o abordare atât de coerentă, vizionară, umană, ştiinţifică şi logică. Nu am urmărit neapărat trimiterile la unele amendamente tehnice şi nici distorsiunile dintre agenţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale. Am fost încântat de grija ca tocmai cetăţeanul american să nu se simntă ameninţat de insecuritatea propriei existenţe intime, de insistenţa cu care Barack Obama a reuşit să concilieze, atât cât a putut să afirme într-un discurs public, nevoia de securitate naţională cu cea a securitaţii multidimensionaale ale individului. Încă odată mi s-a demonstrat că SUA, prin lideri naturali capacitaţi de principiile care au stat la baza formării lor, dar şi foarte bine consiliaţi, rămân principalul recipient al drepturilor persoanelor, punând mai presus de orice valoare, Viaţa Individului! Da, a fost o lecţie de etică globală, de morală aplicată acelora care, în numele unor realităţi justificate de ameninţările teroriste, au deraiat în abuzuri grave. Supravegherea reţelelor, a apelurilor, localizarea suspecţilor, realizarea diagramelor de conversaţii cu identificarea intenţiilor, rămân pe mai departe o prioritate exercitată însă cu restricţiile şi în termenii ce vor apăra dreptul la viaţă privată a fiecărui cetăţean onest. Faptul că în numele unor asemenea măsuri de securitate colectivă s-au produs interceptări ale liderilor europeni demonstrează cât de perversă poate deveni o intenţie bună, când iese de sub controlul democratic al societăţii civile! Ca fost ”cetăţean în uniformă” desfid asemenea derapaje, care fac să sufere principiile umaniste ale statului de drept.
Pe puntea de comandă a portavionului USS Dwight D. Eisenhower.
PARTENERIATUL STRATEGIC CU SUA ESTE PROIECTAT PENTRU BENEFICIUL ROMÂNIEI
- Am crezut şi cred în acest Parteneriat. Numai că, printr-o înţelegere limitată a condiţiilor de manifestare, de punere în operă a acestei Relaţii de Excelenţă, România nu reuşeşte, încă, să capaciteze resursele maxime de manifestare benefică a prezenţei SUA. Şi de aici unele scepticisme insidios speculate de ”competitorii de situaţie” , care nu ne sunt favorabile. Trebuie neapărat să se facă mult mai mult în acestă direcţie, nu pentru că ar trebui să ne ”blindăm” împotrivă cuiva, ci pentru a recompune funcţionalitatea Statului Român în interiorul criteriilor de reală credibilitate externă şi maximă eficienţă internă. Este prea puţin înţeles şi cu atât mai puţin acceptat că o consolidare puternică a acestui Parteneriat ne face compatibili de dialog diplomatic, economic şi militar, cu Puteri Asimetrice nouă! Parteneriatul Strategic cu SUA este proiectat pentru beneficiul României şi nu pentru a provoca nu ştiu ce altă putere zonală. Oricum ne îndreptăm spre o lume în care solidaritatea globală va fi unica soluţie şi resursă de supravieţuire colectivă! De abia atunci vor înţelege mulţi, domnule colonel, de ce este atât de important să ai un asemenea Partener Strategic!
NAŢIUNILE VOR CONTINUA SĂ EXISTE
- Domnule colonel, trăim într-o lume a contestărilor, a controverselor fabricate sau a unor ideologii ”retro” care sfidează dreptul natural al popoarelor, existenţa juridică a naţiunilor sau statelor, şi câte altele. Mi-ar trebui tot pe atâta spaţiu de interviu să fac inventarul acestor teze, în fapt speculative şi fără un sprijin aplicat al realităţilor europene sau de peste ocean. Europa unită nu poate fi o ”tabula-rasa”, un teritoriu fără identitate, o sumă de populaţii a căror cultură să fie topită în ”baia de acid sulfuric” al uniformismului ideologizant. Este o aberaţie de care, vorba românului, ar râde şi curcile! Cu toate că până la vârsta asta nu am văzut nicio curcă râzând! Europa unită va fi una a statelor administrative, a frontierelor permeabile, a prosperităţii compesate şi echilibrate. Naţiunile însă vor continua să existe, ba chiar mai abitir, nu prin etalarea diferenţelor disjunctive şi negativ concurente, ci tocmai prin competiţia pe autentic, pe frumos autohton, pe valoarea adăugată la patrimoniul imaterial al lumii! Statul naţional unitar, sintagmă atât de dragă nouă, va fi tocmai spaţiul de manifestare a specificului naţional, a autohtoniei cu numitor comun de limbă, port, rudenie, mod de viaţă, sau tradiţie perenă! Iar românii, oriunde s-ar afla ei cred în ceea ce am spus mai înainte. Am să închei cu o parafrază la expresia celebră a lui Nichita Stănescu:” Patria mea este Limba Română” spunând: ”Oriunde se vorbeşte româneşte, acolo este Patria mea!”. Bună ziua Românie, Sărut mâna, Patrie!
Se încarcă comentariile...
