Europa

articolul anterior articolul urmator

Juncker dictează, Europa răspunde? Cine ar trebui să răspundă

75
11 Oct 2015 15:35:02
Cristian Unteanu

Am urmărit, cât este posibil de la Bruxelles, reacţia clasei politice româneşti la declaraţia pe cât de surprinzătoare, pe atât de interesantă a domnului Jean Claude Juncker, Preşedinte executivului european, privind resetarea relaţiilor cu Rusia. Pe de altă parte, m-a interesat de asemenea, deoarece o consider profund semnificativă, reacţia masivă a cititorilor de pe blogul adevarul.ro.

Singurul politician despre care am ştiinţă că ar fi reacţionat (îmi cer scuze dacă informaţiile mele sunt limitate) a fost Traian Băsescu, fostul Preşedinte al României, cu deosebire referirea la la o comparaţie posibilă cu situaţia care a generat cel de-Al Doilea Război Mondial.

În rest, nimic. Un nimic semnificativ în sine pentru modul în clasa politică românească, în ansamblul său, în toţi aceşti ani de zile, a ales prudenţa, defensiva sau pur şi simplu ignorarea unor evenimente externe de o importanţă maximă, în speranţa că asta înseamnă „corectitudine politică” şi că vechea doctrină „ne dăm după cum bate vântul” va mai funcţiona din nou. Sigur că există o explicaţie: de atâta timp nu-i mai interesează marile jocuri, încât nici informaţii corecte nu mai primesc. Vezi episodul cu cotele de refugiaţi când, bănuiesc, chiar n-au ştiut ce însemna construcţia politică ce se gândea la Bruxelles.

Dar, acum, a venit momentul când asta nu mai poate constitui o scuză. Mesajul transmis de Jean Claude Juncker nu reprezintă doar opinia sa personală, ci este poziţia de acum şi orientarea Comisiei Europene pentru viitor, în sensul unei schimbări foarte importante de paradigmă. Nu numai în relaţia cu Rusia, dar şi, prin asta, mişcare pentru repoziţionarea globală ca actor de mare putere.

Nu este deloc simplu, deoarece, în primul rând, o asemenea schimbare de joc politic va trebui să fie sprijinită de Parlamentul European şi acceptată de Consiliul European. Aşa se va întâmpla sau, dimpotrivă, se va vedea o opoziţie acerbă, în primul rând din partea grupului de state care mai au încă vie memoria relaţiei cu ceea ce a însemnat defuncta Uniune Sovietică?

Din această perspectivă, foarte interesantă ar fi trebuit să fie deja reacţia fulgurantă a europarlamentarilor noştri, altfel extrem de activi în mass-media internă, dar cu comportamentul de vot pe care trebuie să ni-l reamintim mereu: atunci când, majoritar, s-au exprimat în favoarea variantei care se opunea direct poziţiei exprimate atât de Preşedintele României cât şi de Prim-Ministru, dar şi a CSAT-ului în ansamblul său.

Drept care, o întrebare firească: cum vor vota de această dată? Până la acel moment, care le este poziţia, la nivel individual sau de grup? Ar fi fost ocazia ca, măcar o singură dată în istoria prezenţei româneşti în legislativul european, să fi fost dat deja anunţul de minimă responsabilitate politică: în numele intereselor superioare ale României, s-au decis să ia o poziţie. Adăugând lista argumentelor. Nu ar fi fost imposibil, chiar dacă e greu de crezut, ar fi putut să spună că, în calitatea lor de cunoscători ai politicilor europene, au în fine o poziţie tranşantă, pro sau contra, pe care să o prezinte ca expresie a convingerilor şi opţiunilor celor care i-au votat.

Tehnic, acesta este răspunsul pe care, în primă instanţă, folosind procedurile clasice, îl puteau folosi (sau, adoptând o atitudine optimistă, încă îl mai pot) europarlamentarii noştri. Cum? De vineri dimineaţă, s-ar fi putut reuni (eventual prin videoconferinţă) pentru a elabora un text comun de poziţie. Nu se poate? Atunci măcar unul dintre ei să fi folosit dreptul legal pe care-l are fiecare europarlamentar de a adresa o interpelare scrisă domnului Juncker în calitatea sa de Preşedinte al Comisiei Europene, ştiind că regulamentele îl vor obliga la un răspuns scris în maximum 30 de zile.

Până acum, tăcerea este completă.

Poate aşteaptă încă indicaţii de la partidele pe care le reprezintă. Aici, într-adevăr, au o mare problemă deoarece, cel puţin la nivel public, în afară de reacţia lui Traian Băsescu, iarăşi e tăcere. Tăcere prudentă, tăcere de tip fricos-românească deoarece nimeni nu vrea să supere pe nimeni, deoarece “încă nu avem datele suficiente pentru a ne pronunţa”, deoarece e weekend, deoarece altele sunt lucrurile care sunt în inima noastră dar, de, cine ştie ce se întâmplă dacă vorbim înainte să ştim cine va fi învingătorul final...

Am insistat asupra poziţiei europarlamerntarilor deoarece, instituţional, Parlamentul European va fi primul care va trebui să valideze o asemenea mişcare politică fundamentală. Dar este evident că vitală este, sau ar trebui să fie, poziţia politicienilor naţionali, a reprezentanţilor partidelor parlamentare, a executivului român, a Preşedinţiei...

Nu interesează? Dar, în acest caz, ce interesează? Nu trebuie să ştim, foarte rapid, cum ne poziţionăm faţă de resetarea profundă a relaţiilor UE cu Federaţia Rusă propusă de Comisia Europeană prin vocea preşedintelui său? Nu ne interesează să evaluăm, extrem de rapid, consecinţele globale, regionale şi (mai ales) bilaterale pe relaţia noastră cu Rusia a unei asemenea mişcări de uriaşă amploare?

Nu se poate, nu e permis să nu ne intereseze sau să ne prefacem că n-am auzit

Nu se poate deoarece plăcile tectonice din jurul nostru se află în plină mişcare şi ciocnirea lor provoacă deja tensiuni şi mutări neşteptate pe toate planurile, chiar şi conflicte deschise. Iată de ce, fiecare dintre Statele Naţionale, din perspectiva propriilor sale interese şi priorităţi naţionale, adoptă acum un joc pro-activ integrând toate datele momentului în ceea ce este o negociere de poziţionare cât mai favorabilă în Noul Plan.

Nu este să permis să nu ne intereseze deoarece, amintiţi-vă de “teoria haosului” a lui Ilya Prigojine, starea de haos nu durează, la nivelul istoriei, decât extrem, extrem de puţin, tendinţa legică a naturii fiind reorganizarea în noi formule de echilibru care să-i permită supravieţuirea.

Este o teorie pe care, cu mulţi ani în urmă, Clubul de la Roma o translata înspre politică încercând să determine efectele mondializării. Teorie preluată mai apoi de alte cluburi discrete care s-au ocupat de trasarea unor variante ale Marelui Plan. Variante, nu planulul în sine, căci complexitatea şi mulţimea variantelor care trebuie acum introduse în ecuaţie determină şi apariţia unor variante calculate în funcţie de valoarea şi intensitatea variabilelor respective.

Jean Claude Juncker a propus o asemenea variantă bazată pe forţa certă a unei variabile cu putere în accesiune, Federaţia Rusă. Este o variantă dintre cele posibile, acceptată şi poate refuzată cu aceeaşi vehemenţă de unul sau mai multe dintre Statele Membre.

Argumentele acceptării şi refuzului sunt toate pe masă. Trebuie să alegem pe ce drum mergem. Dar trebuie să alegem acum.

Dacă nu, nu dă nimeni afară. Doar că altul va fi jocul. Cu totul altul.

Avem ceva de spus? Vrem să spunem ceva? Vom spune vreodată ceva, altcândva decât după finalul tuturor jocurilor?  Sigur că, vorba domnului Băsescu,

...ceva se întâmplă la Bruxelles, iar România nu participă la ceea ce se întâmplă, din păcate. România este puţin în afară şi neaducerea în dezbatere publică a marilor subiecte este o mare greşeală “.

Păi, scuzaţi, aşa şi e. Şi e boală cronică. Dar cine împiedică pe cine să afle?

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

75 Comentarii

herr v3.01
11.10.2015, 15:55:15

Poate se asteapta iesirea la rampa a medicului personal al dlui. Comisar Sef Juncker, pentru a ne confirma starea de sanatate a augustului pacient...

+8 (22 voturi)
Vanatorul/d.c.
11.10.2015, 16:32:25

Dom'le, marturisesc ce de-o bucata de vreme, din cand in cand, a inceput sa ma cuprinda si pe mine mandria de a fi roman, da' tare de tot, nu asa..! Momentele in care ma cuprinde mandria de a fi roman coincid cu insomniile diurne ale maretului nostru Presedinte cu cap de neamt, care insomnii diurne coincid cu aparitiile lui la TV, aparitii imperiale in care isi da cu stangu-n dreptu' cat se poate de nemteste, citind fituicile scrise de catre Dan Mihalache (foarte probabil) cu majuscule, fituici din care , daca ar lipsi "stop, priveste 3 secunde la camera", "stop, afiseaza zambetul nr. 2", etc, nici n-ar pricepe unde incep si unde se termina propozitiile, propozitii pe care, in mod evident, pare a nu le pricepe neinsotite de un desen, ceva. Ca simplu cetatean, cetatean pe care-l cuprinde brusc mandria (dar si veselia) de a fi roman atunci cand priveste gafele si balbele neamtului de Iohannis, am fost atat de..emotionat de luarile de pozitii ale figurantului cu nume de scena politica Klovnis Germanicu' Imperial, incat ori imi dislocam mandibula de la atata ras, ori ii smulgeam cu banda adeziva parul de pe piept in incercarea disperata de a redeveni cat de cat..sobru, urmarindu-l cum isi da "autist" cu parerea pe marginea unor subiecte precum noul cod fiscal, legea alegerilor locale, legea maririi salariilor demnitarilor, legea votului prin corespondenta, criza refugiatilor, etc, etc, etc. Hotarat lucru, presedintele nostru teuton are un simt al umorului..involuntar ceva de speriat..! Ei bine, probabil ca tot Dan Mihalache l-a avertizat ca, daca continua pe aceeasi linie ("o declaratie - o bazaconie penibila") administratia prezidentiala risca un proces, acuzat fiind de catre 'jde mii de cetateni romani ca hazlia prestatie prezidentiala a figurantului teutonic de la Cotroceni le pune in pericol greutatea corporala optima, stiidu-se faptul ca rasul ingrasa. Probabil ca asa se explica tacerea viforosului Teuton Atomic vis-a-vis de interventia lui Putin in Siria, asta desi toata presa si toti liderii statelor UE si NATO deja au reclamat-o a fi neconstructiva, ba chiar periculoasa. Fac un apel la consilierii prezidentiali, toti niste ..diletanti fripuristi a caror singura "espertiza" consta in periatul cultului personalitatii Maretului German sibian si a celestei sale jumatati conjugale: - Bai "espertilor", intersati-va si voi daca Romania e membra UE si NATO. Si, daca cumva aflati ca..da, spuneti-i si germanicului nostru presedinte chestia asta.. N-o fi el nici Presedinte-jucator si nici Presedinte arbitru (ca deh, n-are cu ce), da' chiar si-asa, din pozitia de Presedinte-spectator are obligatii fata de aliatii si partenerii Romaniei..! Printre aceste obligatii- Solidaritatea..! Fie ea si numai la nivel declarativ (ca oricum nu-l duce mintea aia inceata la ceva..constructiv). Altminteri, perceptia aliatilor si partenerilor despre Romania va fi: a) "Frumoasa din padurea adormita"- caz in care "padurea" suntem noi, populatia Romaniei; b) "Frumoasa adormita din padure"- caz in care "frumoasa adormita"..stiti voi cine-i, dupa spilhozenii germanici pe care-i poarta fudul, dar, pe care, impreuna cu certificatul de nastere datorita caruia se crede "cap de neamt", ii foloseste ca..pijamale comode, numai bune de dormit somnul indiferentei si..nestiintei la orice ora din zi si noapte, pretextand ca asa trebuie sa procedeze un presedinte de tip "tace si..toarce", presedintele unei Romanii al "lucrului bine facut"..!

-7 (17 voturi)
Goicea Niculae
11.10.2015, 16:12:54

Juncker este un mare om de stat , ce si- a adus o contribuție esențiala pentru UE ,așa ca opinia să ,ce de altfel este opinia întregii comisii europene are un cuvânt hotărâtor asupra pigmeilor de europarlamentari proveniți din Europa estica și ce joacă mai mult un rol figurativ.

-6 (26 voturi)
Goicea Niculae
11.10.2015, 16:25:34

Ceace se întâmplă acuminate Europa este o reacție firească la falimentul politicii brutale și perverse prin care s- a încercat dominația unilaterală și cu orice preț pe plan global. Năuceală care i- a cuprins pe unii , fie ei europarlamentari, blogari sau postacii de duzina , arată clar totală lor incompetența și analfabetism politic în înțelegerea situațiilor reale. Prostia însă nu este scuzabila și nici victime ale propagandei nu au cum să se dea, acum ca au fost dezvăluiți ,iar agresiunea atavică dezlănțuită și fără motiv le demonstrează cu atât mai mult incultură politică și retardare intelectuală.

-10 (24 voturi)
Constantin Pavelescu
11.10.2015, 16:31:07

De ce n-au existat reacţii ale clasei politice? Simplu: NU AVEM CLASĂ POLITICĂ. Toată adunătura asta care-şi zice "clasă politică" este orice altceva, numai clasă politică nu este. Şi care este preocupată de orice altceva decît ceea ce ar trebui să o preocupe conform fişei postului. Nu cred că mai trebuie să mai descriu cu ce este ocupată aşa-zisa noastră "clasă politică", ştie toată lumea. De ce singurul care a reacţionat a fost Băsescu? Simplu: Pentru că este SINGURUL POLITICIAN care mai există în în România. Şi asta nu de azi-de ieri, ci de ani de zile...

+4 (26 voturi)

Vezi toate comentariile (75)

Modifică Setările