La Minsk, „când cazi în apă, ploaia nu mai este înspăimântătoare“
0
La Moscova, pe 2 septembrie 2020, miniştrii de externe din Belarus şi Federaţia Rusă vor discuta relaţia dintre cele două state ex-sovietice. Anterior, pe 30 august - ziua celei mai mari manifestaţii contra dictatorului din Minsk - a avut loc o conversaţie telefonică a lui Lukashenko cu Putin, despre: 1. cooperarea bilaterală, 2. situaţia actuală din Belarus, dar şi din jurul acestei republici, 3. o vizită la Moscova, a dictatorului din Belarus.
Informaţiile înşiruite mai sus confirmă revenirea încrederii, la preşedintele belarus Aleksandr Lukashenko, care se mai consideră stăpân pe situaţie. În acelaşi timp, preşedintele rus, Vladimir Putin, pe 28 august 2020, la Novo-Ogaryovo, a ţinut o videoconferinţă cu membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate al Rusiei, un context în care a abordat şi cooperarea Rusiei cu Belarus, fapt ce confirmă apetenţa şefului statului rus pentru a se pregăti cum trebuie înaintea unor dialoguri aparte, precum cel cu omologul de la Minsk.
Place, sau nu, realitatea societăţii din Belarus trebuie tratată aşa cum este. Oricât de mare a devenit nevoia de schimbare a acestei ţări, destul de ciudată este organizarea manifestaţiilor doar în zilele de sâmbătă şi de duminică, când, mai nou, cum a fost cazul din ultimul weekend, surprizele par a fi rodul unor minţi bine organizate.
Prima surpriză a fost sâmbătă, cu un marş convingător al tinerelor din Minsk. Poliţia nu numai că a fost derutată şi depăşită de reacţia ofensivă a şuvoiului de femei, dar şi pusă în imposibilitatea de a face arestările intenţionate. Hanna Liubakova, jurnalistă din Minsk, scria pe 29 august 2020: “Unul dintre cele mai puternice momente ale Marşului femeilor de astăzi. Poliţiştii încercau să oprească şi să blocheze femeile, care scandau: „Noi suntem puterea!” Şi uitaţi-vă cum s-a apropiat un bărbat de un ofiţer, iar femeile au venit imediat la ei şi l-au îmbrăţişat pe bărbat, pentru a-l proteja.”
Ca tacâmul să fie complet, au fost identificaţi, de mulţime, poliţişti sub acoperire, care au fost pur şi simplu obligaţi – prin recurs la forţa demonstranţilor - să revină în duba neagră unde intenţionau să adune arestaţii.
A doua surpriză a fost duminică, când în zona Palatului Independenţei, a fost un alt miting masiv de cel puţin 100.000 de oameni. Aceştia s-au îndreptat spre reşedinţa dictatorului Belarus, dar un cordon de poliţişti, întărit cu blindate ale armatei, aduse special în Minsk, a stopat intenţia demonstranţilor. Chiar dacă iniţial s-a răspândit ideea că Lukashenko ar fi adus tancuri, pentru apărarea sa, imaginile de la faţa locului demonstrează că era vorba de transportoare blindate, care au venit dimineaţa, înainea începerii demonstraţiei şi a ploii, apoi au plecat din oraş seara.
Dincolo de brutalităţile poliţiştilor, cel puţin până acum nu a fost nicio victimă, deşi au fost sute de arestări. Împotriva manifestanţilor nu s-au folosit focuri de armă, nici gloanţe de cauciuc, doar gaze lacrimogene, în unele localităţi mai mici, din Belarus.
Interesant este faptul că preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin a informat că, la nevoie, poliţişti specializaţi în misiuni de contracarare a revoltelor vor sprijini forţele de ordine din Belarus, dar numai dacă se ajunge la spargeri, incendieri şi furturi de/din magazine. Ceea ce, până acum, nu a fost cazul. Afirmaţia ne aduce aminte de evenimentele de la Timişoara, din decembrie 1989, când au fost spargeri de vitrine, incendieri de magazine, din centrul oraşului florilor şi parcului, cum era şi este numit oraşul de pe Bega, iar furturile au urmat fără nicio reţinere, fiind efectuate de terţi şi azi oficial necunoscuţi...
Prin urmare, deşi Belarus a avut parte de manifestaţii din ce în ce mai mari, organizate numai la finalurile ultimelor trei săptămâni, demonstraţiile au fost paşnice, dominate de tineri, care au optat pentru steagul alb-roşu-alb, pentru a se delimita de actualul drapel de stat, de sorginte sovietică.
Puţinii poliţişti care şi-au dat demisia prin acte publice de renunţare la uniformele lor au fost acuzaţi de şeful Poliţiei din Belarus că au făcut aşa ceva pentru…bani sau/şi faimă personală. Explicaţie deloc convingătoare.
Nicio dezertare sau revoltă nu a avut loc în armata Belarus, care are un efectiv de 62.000 de oameni, prin urmare mai mare cu două mii de militari decât numărul celor încadraţi în organismul militar mioritic, dar mai dispune şi de 344.450 de rezervişti, adică de peste cinci ori mai mult decât numărul rezerviştilor români.
Dacă este să dăm crezare jurnalistului Franak Viačorka, care scrie din Minsk, alde Lukashenko, prezidentul belarus a explicat de ce a apărut în public cu un pistol duminica trecută, pe 23 august 2020: 18 avioane de luptă americane, de tipul F-16 ar fi fost transferate din Germania la frontierele Belarusului. „Nu este clar ce au acolo. Poate arme nucleare. Mă gândesc la cea mai proastă variantă de caz ”, a subliniat el.
Pe cale de consecinţă, în logica dictatorului belarus, el îşi apăra ţara cu pistolul mitralieră contra unor avioane militare specializate în misiuni de vânătoare şi bombardament!!!
Iar menţionarea ipoteticelor arme nucleare ţine de intenţia isterizării opiniei publice din Belarus. Probabil că azilul de bătrâni i-ar fi mai util lui Lukashenko...
Ulterior, pe 25 august, Tsikhanouskaya, principalul rival al lui Lukaşenko pentru preşedinţie, s-a adresat europarlamentarilor prin intermediul unui link video din Vilnius, Lituania, unde se află în prezent în exil. "Belarus s-a trezit. Nu mai suntem opoziţia. Suntem majoritatea acum. Revoluţia paşnică are loc", a spus ea.
Frumos spus, dar cu o populaţie de peste 12 milioane de locuitori, din care aproape 2.000.000 trăiesc în Minsk şi numai 100.000 – cum a fost cazul duminică, 30.08.2020 – demonstrează contra dictatorului Belarus, este greu de anticipat cum vor evolua lucrurile.
Peste Ocean se crede că stagnarea economică a generat protestele din Belarus. Dar scandările de la demonstraţia femeilor, din Minsk, derulată sâmbătă 29 august 2020 - „Lukashenko - la duba poliţiei!”, „Saşa, eşti concediat!” – ca şi acelea de la marea demonstraţie, din 30.08.2020 - „Oraşul este al nostru”, "Saşa, bea ceai - Putin te tratează!" – indică mai degrabă lehamitea celor mai informaţi tineri belaruşi faţă de perpetuarea la putere, de peste un sfert de secol, a unui preşedinte care mai trăieşte cu iluziile sovietice, precum alde Igor Dodon, cu domiciliul în oraşul românesc Chişinău, aflat sub administraţie temporară de sorginte imperială estică.
Apoi s-a comunicat din Minsk că “autorităţile vor oferi oamenilor schimbări care vor face societatea să avanseze, a declarat preşedintele din Belarus, Aleksandr Lukashenko, când s-a întâlnit cu preşedintele Curţii Supreme din Belarus, Valentin Sukalo, la 31 august, a aflat BelTA.”
„Întoarcerea, aşa cum spun unii, la Constituţia din 1994 este ceva prin care nu doar am trecut sau am trăit. L-am asimilat. Am văzut ce se întâmpla atunci. Întoarcerea este probabil o schimbare, dar nu este o mişcare înainte. Aş dori să văd aceste schimbări care ne duc societatea înainte. Vom insista asupra unor astfel de schimbări şi le vom oferi poporului nostru ”, a spus Aleksandr Lukashenko, tot mai sigur pe el.
Preşedintele a mai menţionat că specialiştii din Belarus, inclusiv judecătorii Curţii Constituţionale, lucrează în prezent la amendamente la legea principală a ţării.
Nu a precizat:
Cine le-a sugerat?
Ce anume vizează?
Câte corespund, fie şi parţial, exigenţelor opoziţiei?
Apoi, proiectul Constituţiei actualizate va fi supus discuţiei publice. Un context în care dictatorul Belarus a ţinut să mai afirme: „Documentul va fi prezentat publicului pentru a-l discuta, pentru a-şi exprima opinia. Aş dori să subliniez că toată lumea, în special cei care solicită aceste schimbări, ar trebui să înţeleagă că fiecare alegător, inclusiv fermierii, muncitorii, profesorii, medicii, specialiştii şi cei care au ajuns la vârsta majoră şi se adună pe străzile Minskului liniştit, curat şi confortabil astăzi, are un vot la referendumul privind Constituţia ".
Hopa! Cei ce se adună pe străzile Minskului, nu mai sunt...şobolani, cum îi numea anterior Aleksandr Lukashenko, pe manifestanţi? Nu, pentru că acum, la consilierea unora trimişi de Kremlin, îi consideră “vocea cetăţenilor minori din ţară, care sunt şi mulţi la mitinguri, nu poate fi luată în considerare, deşi îşi pot exprima opinia.” Cu alte cuvinte, realesul prezident de la Minsk are în vedere doar o tranziţie spre ceva care să îi mai asigure rămânerea la putere, astfel încât majoritatea populaţiei să fie tacit de partea sa, iar opoziţia să rămână ca în proverbul belarus: „Când cazi în apă, ploaia nu mai este înspăimântătoare”.
Şi cum acuzaţiilor şi protestelor opoziţiei trebuie să li se răspundă - în viziunea puterii momentane de la Minsk, consiliată de experţi veniţi de la Moscova -, cu povestiri optimiste, chiar azi, pe 1 septembrie, dictatorul a făcut o vizită cu tâlc, prilej al unor afirmaţii publice cu ţinte clare:
“Sunt mândru de tinerii care sunt pragmatici şi realişti”, a declarat preşedintele din Belarus, Aleksandr Lukashenko, în timp ce a vizitat, la 1 septembrie 2020, Colegiul Vocaţional şi Tehnic de Stat Baranovichi din industria serviciilor.
„Sunt fericit să încep această zi, Ziua Cunoaşterii, aici. De peste o jumătate de secol, această unitate de învăţământ a pregătit abilităţi care vor fi întotdeauna solicitate pe piaţa muncii. Serviciile de canalizare, designeri, vânzători şi coafori le oferă oamenilor confort, frumuseţe şi bucurie. Mă mândresc cu voi, tineri, care sunteţi cu picioarele pe pământ şi alegeţi o profesie necesară societăţii. Vă felicit sincer pe dumneavoastră şi pe toţi studenţii şi profesorii din Belarus pentru începutul noului an universitar ”, a spus şeful statului.
Dar mai este acceptat Aleksandr Lukashenko, în comunitatea democratică europeană, ca şef, în anii următori, al statului Belarus?
Şi manifestaţiile din Minsk au vizat doar schimbarea sa, cu reprezentanta mai degrabă firavă a opoziţiei?
Nu de alta, dar o zicătoare din ţinutul ex-sovietic Belarus îi îndeamnă pe locuitorii de acolo să ţină cont că:
„Din lipsă de mere, mulţumiţi-vă cu un morcov”.
Morcovul fiind la cel ce a coborât din elicopterul prezidenţial, în Minsk, cu arma agitată spre “şobolanii” care manifestau pe străzile capitalei Belarus.
Nimic nu este bătut în cuie, în Рэспубліка Беларусь.
Se încarcă comentariile...
