Laboratorul ce extrage ADN din cărţile vechi

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Matthew Collins, un cercetător de la Cambridge a descoperit un mare potenţial în ADN-ul extras din pieile animalelor, in special ale vitelor. Laboratorul său se află în prima linie a cercetării ADN-ului din artfecate precum pergamentele, smoala şi ceara de albine.

Asemenea artfeacte pot povesti multe lucruri despre producţie şi comerţ, revelând aspecte ale vieţii pe care oamenii o duceau cu sute de ani în urmă. Întrebari precum ce cantitate de ceară provenea din Africa de Nord sau cum s-a răspândit în Europa pesta bovinelor puteau găsi răspunsuri, acestea fiind doar începutul pentru a afla o sumedenie de alte informaţii.

Obiectele produse din materiale naturale conţin o mare bogăţie de date genetice. Cercetătorul s-a oprit la pielile vacilor şi oilor pentru că bibliotecile sunt pline de pergamente, conţinând milioane de file de cărţi.

Potrivit The Atlantic, Collins lucrează în echipe interdisciplinare alcătuite din specialişti în pergamente, veterinari, geneticieni, arhivişti şi cercetători ai proteinelor (care este de altfel specializarea sa). Primele sale cercetări s-au oprit asupra fosilelor marine şi a proteinelor conservate în ele. Însă şi-a dat repede seama că este un drum care nu duce nicăieri: în marea lor majoritate, fosilele erau mult prea vechi, iar proteinele conţinute în ele distruse în mare parte. A fost nevoit să caute materiale din ce în ce mai noi, mai apropiate în timp de vremurile noastre şi să renunţe la paleontologie pentru arheologie. Aplicând tehnicile de analiză a proteinelor asupra fragmentelor ceramice, a putut descoperi proteine din lapte ce revelau câte ceva despre dieta oamenilor care foloseau acele vase.

De la proteine la ADN

Colagenul, o proteină ce se găseşte din abundenţă în oase, s-a dovedit deosebit de utilă în cercetările sale. Un student al lui Collins a dezvoltat o tehnică de analiză (ZooMS) a acestei proteine prin care se poate determina specia animală de la care provine. Recent, cu ajutorul acestei tehnici a putut fi identificată o aşchie osoasă descoperită într-o peşteră din Siberia. Analiza ADN-ului a scos la iveală faptul că aparţinea unei fete pe jumătate neandertaliană. 

Collins şi-a dat seama atunci că ADN-ul  are un potenţial mai mare decât proteinele vechi, care prin comparaţie sunt instrumente„brute.” ADN-ului unei specii animale este o bibliotecă de codare a tuturor proteinelor pe care celulele le pot genera. Astfel că pentru noua sa cercetare a artefactelor a adunat o echipă compusă din arhivari, legători şi istorici. Cărţile vechi erau cea mai bogată sursă de pergamente, artefacte aflate în număr mare şi la îndemână, în ciuda fragilităţii lor la care vegheau bibliotecarii şi restauratorii. 

Pentru a nu distruge filele cărţilor el a folosit procedura de răzuire a lor cu radiere. S-a dovedit că se puteau extrage astfel suficient ADN şi proteine. Echipa a extras din pergamente ADN-ul a 5000 de animale. Pe această cale au descoperit un tip extrem de fin de pergament care provenea nu de la veveriţe sau iepuri cum părea la prima vedere, ci de la vaci, oi şi capre.

Pe baza pergamentelor, ei au comparat genomurile vacilor cu cele ale speciilor din prezent, găsind similarătăţi cu rasele Roşiile Norvegiene şi Holstein. Ei au mai descoperit că pergamentele unei cărţi vechi de 1000 de ani (York Gospels) proveneau de la pui femele, ceea ce era greu de înţeles, pentru că de regulă acestea sunt cruţate pentru înmulţire. Un zooarheolog a sugerat că ele fuseseră ucise de o pestă.

Collins nu este singurul om de ştiinţă care s-a gândit să extragă ADN din pergamente, dar el a putut obţine fonduri de la un organism european de cercetare care finanţează echipe interdisciplinare. El s-a putut astfel asocia cu un alt cercetător englez, interesat de pergamentele folosite de judecători şi călugări în evul mediu, mai precis de ce spuneau ele despre relaţiile economice din acele timpuri..

Collins a mai primit un grant şi pentru a studia şi ADN-ul din ceara de albine. Extragerea ADN-ului oferă nenumărate informaţii: putem afla ceva despre oamenii care mânuiau sigiliile de ceară, despre albinele care o produceau, ca şi despre polenul purtat de ele. Pe baza ADN-ului se putea afla cine erau cei care lucrau cu ceara, de unde în lume se originează şi chiar ce fel de flori creşteau în acea regiune an de an. El lucrează cu un istoric medieval englez interesat de comerţul cu ceară şi drumul parcurs de la producătorii din Africa de Nord la răspândirea în Europa.

Studiul ADN-ului din artefacte este un domeniu relativ nou de cercetare, dar el reflectă schimbările epocii noastre în privinţa materialelor biologice care ajung să fie conservate, în măsura în care materialele naturale sunt folosite tot mai puţin pentru fabricarea obiectelor de uz zilnic.

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite