Europa

articolul anterior articolul urmator

Le dăm sau ne dăm cu sancţiunile în cap?

42
26 Sep 2020 14:29:58
Cristian Unteanu
Sala de şedinţe unde se desfăşoară reuniunea Consiliului European
Sala de şedinţe unde se desfăşoară reuniunea Consiliului European

În cazul în care se va adeveri presupunerea că va exista viaţă şi după alegeri, atunci s-ar putea să-i vedem şi pe politicienii noştri preocupându-se de problemele stringente din Europa şi, mai ales, din ceea ce se va decide pentru spaţiul nostru de vecinătate extins.

Nu este sigur că asta se va şi întâmpla, deoarece oamenii şi structurile au început deja pregătirile pentru celălalt episod electoral, cel din decembrie.  E normal să fie prea puţine resurse rămase libere pentru a fi alocate altor preocupări, oricum neintersant în general. Aşa că vom face ce ni se spune şi vom vota ceea ce trebuie. Asta era înţelepciunea tradiţională a supravieţuirii cu fundul în cât mai multe luntri posibile, dar sportul acesta este acum din ce în ce mai dificil deoarece nici nu mai ştii pe ce aliat strategic să-l mai urmezi şi ce indicaţii, odată urmate cu entuzaism orbesc, se pot dovedi complet neproductive.

De unde tăcerea de piatră pe orice subiect externe din zona turbulenţelor apropiate, căci de celelalte chiar nu ne apropiem pe principiul sfânt şi consacrat că „frica păzeşte pepenii“. Poate e bine aşa.

Cât timp vom putea să ne izolăm în atitudinea asta de aşteptare? Cred că nu foarte mult deoarece defectul major al acestor non-poziţionări este că  mereu ai nevoie de timp pentru a da telefoane, a primi mesaje şi apoi a convoca şedinţe publice la tine acasă în care să zici că te-ai gândit şi că susţii rezoluţiile votate de ceilalţi etc. Dar în acest moment, viteza de execuţie a evenimentelor devine extrem de mare, adesea dezvăluind un adevărat maelstorm politic în pregătire, cu potenţial foarte primejdios în condiţiile în care nu te poziţionezi corect, pe linia de navigaţie care îţi permite să speri că vei suporta cel mai mic număr de repercusiuni.  

Se pregăteşte o asemenea situaţie şi este foarte probabil să devină operaţional activă în cadrul viitorului Consiliu European Special de pe 1 şi 2 octombrie.

Este posibil să devină cu adevărat „special“ după ce vom vedea cum va evolua „discuţia strategică“ despre Turcia, liderii europeni exprimând-şi preocuparea şi îngrijorarea faţă de evoluţia tensiunilor din zona estului Mediteranei, notând în mod foarte apăsat solidaritatea lor cu Cipru şi Grecia. „Toate opţiunile sunt deschise şi sunt puse pe masă“ reamintea Charles Michel, preşedintele Consiliului. Acesta este termenul-cheie deoarece preupune că s-ar putea să se voteze sancţiuni dure în cazul Belarus, al Rusiei (pentru acuzaţiile legate de otrăvirea lui Navalnâi) şi, evident, al Turciei pentru continuarea forajelor în zonele maritime contestate.

În acest caz, întrebarea care se pune este dacă, dincolo de ameninţarea cu sancţiuni (foarte utilă pentru a presa pentru demararea unui proces de dialog şi consultări, aşa cum este cel iniţiat în urgenţă de Grecia care lansează o chemare la consultări cu Ankara) se va merge mai departe şi ve va vota o listă precisă, cu obiective, cu nominalizări de persoane şi companii. De ce ar fi o problemă?

Avertismentul lui Orban

Adică al prim-ministrului Ungariei, căci, după cum aţi văzut, Orban al nostru nu are programat vreun interes către domeniul relaţiilor externe. Viktor Orban are conexiunile globale necesare pentru a-l face credibil şi, de mai multe ori, este folosit ca punct de contact şi negociator în probleme delicate. Avertismentul lui este că, înainte de a decide asupra sancţiunilor, chiar ar trebui o analiză asupra rezultatelor celor anterioare privind anexarea Crimeii.

Ceea ce facem acum cu sancţiunile privind Rusia nu reprezintă o politică rezonabilă. Ar trebui să fim foarte, foarte puternici militar în relaţia cu Rusia şi nu ar trebui să fim cooperanţi în acest domeniu şi ar trebui să fim foarte cooperanţi în domeniul comercial. Dacă dorim să avem o relaţie de la egal la egal cu Rusia va trebui să avem o Europă cu o puternică forţă militară. Din punctul de vedere al Ungariei, nu văd de ce ar trebui să facem asta (impunerea de sancţiuni pentru cazul Navalnîi, n. a). Dar dacă UE doreşte să iniţieze un asemenea demers, suntem gata să-l luăm în considerare

- spunea Viktor Orban într-un mesaj care ar redeschide perspectiva unei analize de profunzime, demult cerută şi (din motive evidente) niciodată dusă până la capăt, asupra eficienţei sancţiunilor masive impuse Rusiei în cazul Crimeea.

Nu este un mesaj oarecare deoarece, din punctul meu de vedere, este prima discuţie publică la nivel înalt urmare după eşecul înregistrat de miniştrii de externe din UE în a impune Bielorusiei un set de sancţiuni ca răspuns la acuzaţiile europene şi americane privind ilegalităţi majore în cadrul procesului electoral. Atunci Cipru s-a opus şi, deoarece era nevoie de unanimitate, intenţia europeană a rămas în stand-by, speranţele fiind că o decizie finală va fi adoptată la acest Cosniliu Special din 1-2 octombrie.  Dar, şi în acest caz, Viktor Orban avertizează:

Nu umiliţi Ciprul. Ei nu sunt de acord cu această idee.Nu  agreez poziţia lor, dar asta le este este poziţionarea. Sancţiunile trebuie negociate iarăşi şi iarăşi, dacă va fi unanimitate, vom putea acţiona. Dar în acest moment nu există un acord în acest sens.

Sigur că acest tip de pledoarie antisancţiuni poate fi legată de propriile temeri că Ungaria ar putea fi sancţionată sever pentru politicile şi iniţiativele sale acuzate de a încălca normele impuse de sistemul comun european de valori inclus în Carta europeană a drepturilor omului. Dar, mai degrabă, cred că Viktor Orban vrea să transmită mesajul că ar trebui luate în serios mesajele combinate transmise de Rusia prin intermediul celor două exterciţii militare de mare amploare desfăşurate cvasi-simultan în zona Belarus şi în sud, regiunea Marea Neagră -Crimeea. Context în care analiştii militari au remarcat posibila relevanţă extinsă a temei centrale a exerciţiului „Slavic Brotherhood“ din Belarus aşa cum a fost definită de generalul Alexander Volkovich: „Respingerea unei agresiuni împotriva Statului Uniunii (Belarus şi Rusia)“.

Foarte greu de anticipat care va fi decizia finală în acest caz, mai ales că Uniunea Europeană - şi pe acest subiect - resimte urmările rupturii transatlantice. Poate vă reamintiţi că, în cazul Crimeii, UE şi SUA făcuseră front comun în condamnarea Rusiei şi în adoptarea faimoaselor sancţiuni. De data asta, Trump tace complet pe acest subiect şi asta face ca UE să joace în postura de „cavaler singuratic“. Pe principii şi aplicarea lor.

Noi când vom avea politicieni care să aibă curajul să discute aceste lucruri şi să-şi asume consecinţele înainte şi nu după ce au hotărât alţii de la masa pe care o vedeţi în fotografie?

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

42 Comentarii

m wakki
26.09.2020, 15:24:20

Orban Viktor este doar o altă voce a lui putler, nimic mai mult nu are nici un rost să îl mai citați separat, mai bine citați direct de pe sputnik nu știu de unde a scos-o autorul că SUA nu participă și nu face front comun la sancțiunile aplicate rusiei lucrurile stau taman pe dos, Europa noastră nu prea ține pasul în privința asta iar întrebarea din titlu este o pistă falsă putler cu rusnacii lui au ca scop invadarea și distrugerea Europei începând cu vecinătatea lor apropiată, adică și noi între alții asta au vrut mereu, asta vor și acum

+4 (16 voturi)
IonIon Codreanu
26.09.2020, 17:20:37

Fără îndoială că sancțiuni trebuie aplicate! Celor vinovați, nu populației din Rusia, iar ca un bumerang, celor din UE. Trebuie să-i doară vinovații de atentat la viața lui Navalnâi. Iar pentru asta trebuie GÂNDIT, cătat și găsit ce-i doare, cei afectează major pe vinovați! Pentru prima dată UE trebuie să învețe să joace șah și să-i facă mat pe vinovați!

-11 (15 voturi)
moftronix2
26.09.2020, 17:24:28

In România demența NAZISTĂ incepe să atingă masa critică. Sanctiunile economice merg cu națiunile primitive, obișnuite cu supunerea de veacuri. România este mai săracă azi ca in 1990 cu peste 1.000 de miliarde de dolari. Mai nimic nu a produs capitalismul ultimilor 30 de ani. Poate doar o bășină de Logan, cea mai penibilă din Europa. Mult mai penibilă decât vechea Dacie 1300 care sta bine comparativ cu ce circula atunci in Europa. Cum Lumea a progresat, cei 30 de ani de capitalism sunt de fapt mai mulți decât cei 45 de ani de asa zis comunism. La un asa mare grad de neputintă ca azi România nu poate pretinde nimic, e sluga perfectă.. Nici n-are cine să o facă, Johanis are treabă cu crearea Statului monopartit de Dreapta. Noi am fost sub Otomani vreo 600 de ani când nu s-a legat nimic, nimic nu a rămas in picioare. Nici măcar limbă și alfabet românesc. La noi PRIMA dovadă a existentei limbii române a fost in 1521. Scrisoarea lui Neascu din Câmpulung...Care anunța unuia din Brasov incă o invazie a Otomanilor la Dunăre. Să aibă timp să fugă. Cum ziceam, de la începuturi până la Cuza in 1864, la noi s-a scris in alfabet chirilic. Alfabet datorat Bisericii ortodoxe.. Nu Rusiei cum cred unii. Rusia ne-a eliberat de Otomani si de un secol sub Fanarioți.. Rusia a adus aici primele măsuri de modernizare, ea se modernizase mai inainte sub influenta Vestului. Desigur la nivel imperial, de tarism. După 1848 am debutat la nivel national. Am rezistat aproape 2 ore invaziei Otomane care a pus capăt Revolutiei. De aici drumul spre Vest a fost neclintit. Dar zadarnic. Până la comunisti NU s-a legat nimic. Comunistii au făcut minuni. Cum nu e chiar bine să faci minuni, au dat drumul la trai bun la toată lumea. Cu pretul golirii rafturilor. Dorinta de trai bun la toată lumea a impiedicat singura măsură salvatoare. Liberaliz\area preturilor. Cu preturi libere, deci mari, rafturile României comuniste se umpleau cu mărfuri in câteva luni, tțnând cont că productia era mult mai mare decât azi. Desigur, LIPSA totală a datoriilor externe nu putea aduce belsugul. Căci belsug fără FURT de la altii sau fără datorii externe NU prea există in Lume.

-19 (27 voturi)
moftronix2
26.09.2020, 17:37:19

La concret, Sanctiunile economice merg la Statele slabe. La state ambitioase cum sunt China sau Rusia nu merg. De când e pusă la Sanctiuni economice Rusia a devenit primul producător mondial de cereale si primul exportator. Către China de exemplu, iar din China cumpăra electrocasnice. Petrol si gaz natural Rusia are mai mult ca oricine. Iar China ar cumpăra si dublu. China e pusă la Sanctiuni economice de cel putin 30 de ani. Asta nu a impiedicat-o să ajungă a DOUA economie mondială. Iar USA are datorii fată de China de 1.400 miliarde dolari. Cel mai mare producător mondial in Telecomunicatii HUAWEI nu produce procesoare. Căci China NU a invătat de la Japonia că un Gigant economic merge ca o economie socialistă, adică produci tot ce ai nevoie. China crede in specializare si cooperare. Deci Huawei cumpăra procesoare de la Qualcomm, MediaTek, etc. Care azi au intrat sub embargou POLITIC dictat de Trump...Huawei pierde dar pierde si Qualcomm, 8 miliarde dolari doar in 2020. Huawei a aranjat să ia procesoare de la companii chineze sau să și le fabrice singur. Dar Qualcomm ce face cu ele, că Aplle cere altceva.

-18 (24 voturi)
moftronix2
26.09.2020, 17:44:15

Germania lui Merckel a anunțat un Organism care să controleze mai strict produsele Huawei. Pe de altă parte Huawei zice că este cea mai urmărită și controlată companie din domeniul IT. Prin urmare Germania nu va face front comun cu Trump. La ce duce Embargoul si Sanctiunile economice? Duce la Război. China raspunde INDIRECT băgând strâmbe la importul a nenumarate mărfuri străine provenite din Tările satelite lui Trump. Canada, Coreea de Sud, Marea Britanie, Australia, Japonia au notificări de la China cum că marfurilor lor nu ar fi tocmai in regulă. E vorba de mărfuri de miliarde de dolari.

-18 (24 voturi)

Vezi toate comentariile (42)

Modifică Setările