Lupta împotriva incompetenţei

Mărturisesc că am fost revoltat de bâiguielile ambasadorului statului român în Marea Britanie, intervievat de CNN. Jumătate dintre oamenii activi din această ţară s-ar fi exprimat mai elegant! Tragic este că mesajul său, mesajul României adică, a fost complet estompat de prestaţia lamentabilă.

Ceea ce putem trece cu vederea unui artist, de exemplu, nu poate şi nu trebuie tolerat pentru oficialii statului român. Care stat român, în ultima vreme, prin reprezentanţii săi aleşi într-o majoritate covârşitoare, a devenit extrem de vocal la adresa Uniunii Europene şi a organismelor sale.

Nu pun în discuţie aici dacă respectiva atitudine are substanţă sau nu; mă întreb doar,  cum poţi avea pretenţia ca vocea ta să fie ascultată, ca naţiunea română să ocupe un loc mai puţin periferic în cadrul Europei, dacă cei trimişi acolo să ne reprezinte sunt incompetenţi?

Politicianismul ce ne otrăveşte fragila democraţie în ultimii douăzeci de ani are rădăcini profunde în societatea românească, în mentalul ei colectiv, în imobilismul ei uneori enervant. Cred că destinul românilor se găseşte la un moment de răscruce, în care trebuie să ne pronunţăm ferm, prin mijloacele pe care le avem la îndemână, pentru competenţă şi responsabilitate.

Pentru că, dacă vom asista în continuare nepăsători la nepotismul şi jocurile de culise prin care competenţa e lăsată la uşă, făcând loc copiilor, nepoţilor, amantelor, partenerilor de afaceri sau mai ştiu-eu-cui, societatea românească se va radicaliza. Şi, din păcate, nu fără temei, ceea ce este cu adevărat grav.

O ţară care l-a avut pe Grigore Gafencu şi trimite în Marea Britanie un ambasador care e străin de limba engleză (că doar nu-i vorba de limba tadjică), nu poate emite niciun fel de pretenţie la o altă imagine. Ba, aş spune, dimpotrivă: cu asemenea reprezentanţi, stăm mai bine decât am merita cu adevărat!