Lupta pentru libertate nu se termină niciodată

Căderea Zidului Berlinului e unul dintre simbolurile libertăţii - la nivel mondial. La aniversarea a 30 de ani de la eveniment, Germania reunificată luptă în continuare pentru o identitate comună.

Cine credea că vremea frontierelor fortificate şi a "fâşiilor morţii" a trecut odată cu căderea Zidului Berlinului şi cu deschiderea Cortinei de Fier, s-a înşelat amarnic. Din contră, cu 30 de ani mai târziu, zidurile revin la nivel internaţional. Nu doar la graniţa dintre SUA şi Mexic, la cea dintre Israel şi Palestina, la cea dintre Coreea de Sud şi cea de Nord, ci chiar şi în interiorul Uniunii Europene se ridică în grabă garduri şi se reintroduc controalele de frontieră. Cu atât mai frumos şi mai îmbucurător e, în acest context, să privim spre Germania. 

O mare încredere oferită în avans

Sprijiniţi de Glasnost şi Perestroika, încurajaţi de vitejia polonezilor şi a ungurilor, estgermanii au reuşit să dărâme zidul care despărţea ţara în Est şi Vest, într-o revoluţie cu adevărat paşnică. Nu a fost tras nici măcar un singur foc de armă. Nicio singură persoană nu a fost rănită pe 9 noiembrie 1989 sau în zilele şi orele dramatice dinaintea evenimentului. Doar datorită marii încrederi oferite în avans de comunitatea internaţională, în frunte cu SUA şi cu sprijinul Uniunii Sovietice a lui Gorbaciov - iar după o ezitare de început şi în frunte cu Franţa şi Marea Britanie - a fost posibilă reunificarea ţării în conformitate cu dreptul internaţional, în decurs de doar 11 luni. Astfel, s-a pus piatra de temelie pentru unificarea Germaniei ca stat social, pentru o infrastructură comună şi multe altele de care era nevoie pentru a crea un stat funcţional compus din două părţi foarte diferite.  

Setea de speranţă 

Aşadar, nu-i de mirare că lumea priveşte din nou spre Germania cu ocazia aniversării a 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Poate o face şi pentru a primi în dar măcar puţină speranţă în aceste vremuri marcate de sentimente ale ameninţării şi incertitudinii, de dizolvare a structurilor obişnuite. 

Ines Pohl, redactoarea şefă a DW

Cu toate acestea, în Germania nu se prea simte bucuria sau chiar mândria în legătură cu aceste realizări. Din contră, lupta Republicii Federale cu ea însăşi duce la falii politice care dau peste cap întreaga structură a ultimilor 30 de ani. Mai ales în landurile estgermane, partidul populist de dreapta AfD a devenit tot mai puternic. Această formaţiune politică pune sub semnul întrebării principiile fundamentale ale Germaniei reunificate, de la rolul Europei până la politica de migraţie. Viziunea AfD e dominată de un model naţionalist, rasist şi etnocentrist al lumii şi al omului. Fostele mari partide populare îşi pierd din semnificaţie, crearea unor guverne devine tot mai dificilă. Se pare că s-a terminat, cel puţin pe moment, cu credibilitatea şi predictabilitatea pentru care e lăudată Germania de obicei. 

Sigur că succesele populiştilor de dreapta nu sunt un fenomen care se observă doar în Germania. Totuşi, există nişte motive specifice care au o legătură şi cu divizarea ţării. 

Până astăzi, realizările de o viaţă ale multor estgermani nu sunt apreciate suficient, cu toate că ei au cauzat sfârşitul RDG datorită curajului lor, fiind în acelaşi timp şi cei care au avut de suportat consecinţele tranziţiei, cei nevoiţi să se adapteze la noile realităţi ale Germaniei reunificate. Ignoranţa faţă de realizările lor se răzbună acum. 

Provocări copleşitoare 

În contextul incertitudinilor generale şi al provocărilor uriaşe ale lumii globalizate, Germania e obligată să se confrunte cu ea însăşi în cel de-al 30-lea an al unităţii. 

Ce fel de ţară vrea să fie Germania?

O ţară în care evreii se tem atunci când se adună într-o sinagogă pentru a se ruga?

O ţară în care politicienii care iau atitudine împotriva ideilor naţionaliste de dreapta şi a unei politici a excluderii se tem pentru propria viaţă?

Vrea Germania să fie o ţară în care gradul de apartenenţă se măsoară în funcţie de originea etnică sau de nuanţa de culoare a pielii? 

Sub povara acestor întrebări existenţiale, la aniversare nu va domina bucuria simplă, exuberantă. Îmi doresc pentru ţara mea, tocmai din acest motiv, ca aceste zile ale amintirilor să-i ofere curaj. Îmi doresc să reflectăm în aceste zile de sărbătoare asupra felului cum vrem să arate ţara noastră la mijlocul acestui secol: să fie curajoasă, nu pesimistă şi timidă. Să fie ancorată puternic în constituţia noastră, din moment ce ştim că astăzi sunt puse sub semnul întrebării multe lucruri pe care Legea Fundamentală a Republicii Federale (Grundgesetz) le stabileşte drept principii de neclintit. În aceste zile sărbătorim curajul trecutului. Sper să găsim, în el, puterea de a lupta pentru un viitor bun, un viitor al libertăţii şi dreptăţii. 

Ines Pohl - Deutsche Welle