Macron - Le Pen, o dezbatere dezamăgitoare

Extrem de slabă dezbaterea de ieri, dintre Macron şi Le Pen. Un déjà vu, după 5 ani, în multe momente păreau că spun aceleaşi lucruri.

Macron a vorbit mai mult ca un candidat nou, decât ca un preşedinte care încheie un mandat. În mod curios pentru el, de obicei un bun comunicator, a fost trădat de multe ori de limbajul corporal. Şi-a atins în mod repetat urechea şi nasul, semne de nesinceritate, a ţinut mâinile încrucişate când vorbea Le Pen, semn de nesiguranţă. Probabil s-a temut de aceasta dezbatere, ştia că vine cu bilanţ foarte fragil şi că are are un avantaj mult mai slab ca acum 5 ani. 

S-a temut degeaba, însă. Le Pen a venit slab pregătită, nu a ştiut deloc să puncteze greşelile şi nerealizările din Macronie. A ratat să vorbească despre eşecul relocalizării industriei franceze, despre lipsa revalorizării meseriilor sanitare, ambele promisiuni repetate ale lui Macron. Franţa încă importă măşti sanitare din China, de exemplu...

A punctat câteva teme sensibile şi cronice al Franţei, dar fără să convingă că are şi soluţiile pentru ele. De multe ori a vorbit ca o începătoare, deşi este de atât de mult timp în politica. A ezitat, a lăsat fraze neterminate, şi-a trecut mâna prin păr. A fost lipsită de spontaneitate, nu a reuşit să speculeze nici greşelile făcute în direct de Macron.

Două exemple, Macron a vorbit de o nouă grande revolution în învăţământ. Eu am înlemnit. Deja Franţa a trecut, în pandemie,  prin două reforme, una a liceului, unde s-au desfiinţat filierele, şi una a bacalaureatului, care a devenit o formalitate. Ambele, cu rezultate dezamăgitoare, au fost conduse de cel mai slab ministru al educaţiei din istoria Franţei, arogantul Jean-Michel Blanquer, o copie palidă a lui Macron, detestat de profesori şi elevi. Le Pen a trecut pe lângă ocazie, pur şi simplu nu a avut nimic de zis. 

Macron a atacat-o, previzibil, pentru relaţia cu Putin. Putea spune, la rândul ei, că Macron este preşedintele care a continuat să vândă arme Rusiei după anexarea Crimeei, în ciuda sancţiunilor internaţionale. Nu a spus nimic convingător pe această temă, nu a venit cu nimic pregătit, desi era sigur că se va pune în discuţie. 

Ambii candidaţi sunt etatişti feroce,  promit, dac[ vor fi aleşi, că Statul va face şi va drege în beneficiul cetăţenilor. Pentru o ţară sufocată de birocraţie şi de taxe, viitorul nu sună bine. 

Amândoi sunt în căutarea voturilor de extrema stângă, ale votanţilor lui Mélenchon, aşa că s-au întrecut în promisiuni sociale şi , mai ales, ecologiste. Triste momente... Bătrânul comunist s-a propus deja ca prim-ministru, indiferent cine va fi preşedinte. Şi el a mai jucat în filmul de acum 5 ani, şi atunci şi acum un francez din cinci a votat, vorba lui nenea Iancu, "pentru o dictatură ca în Rusia". 

În concluzie, o dezbatere ternă, cu un nivel foarte slab. O notă foarte bună, însă, pentru organizare şi pentru prestaţia celor doi jurnalişti. Urmează votul între cei doi candidaţi, cu Macron favorit, dar la limită. Este posibil să fie un rezultat ca la Băsescu-Geoană, să vedem pentru cine va desface Mihaela şampania.