Maghiari din Transilvania, staţi acasă!

De ce nu ar trebui să voteze concetăţenii noştri în referendumul din Ungaria, privind cotele de imigranţi FOTO AP

Astăzi Ungaria votează pentru sau împotriva cotelor de imigranţi impuse prin regulile politicii comune, stabilite de Uniunea Europeană. Organizarea unui referendum negativ, aşa cum a fost şi cel din Marea Britanie, este întotdeauna extrem de primejdioasă pentru că aduce la suprafaţă frustrările şi nemulţumirile cetăţenilor şi astfel societatea poate să o ia într-o direcţie incontrolabilă.

În contextul în care aproape jumătate de milion de cetăţeni români au primit cetăţenie maghiară, votul acestora este important nu doar cantitativ, ci şi din punctul de vedere al consecinţelor pe termen lung. De ce nu ar trebui să voteze concetăţenii noştri în acest referendum periculos, care nu doar că va valida ideile politice ale lui Orbán, dar va produce efecte profunde în modul cum convieţuim în Europa? Răspunsul este simplu – pentru că transformarea xenofobiei în politică naţională este periculoasă pentru întreaga zonă. Iar soluţia „rezistenţei la politicile UE” va constitui un precedent la fel de destabilizator.

În fond de ce ar trebui să ne privească pe noi faptul că guvernul Fidesz le cere cetăţenilor maghiari să spună „nu” politicilor de imigrare comunitare? Pentru că modelul negativ riscă să fie contagios şi ne vom trezi noi înşine cu un Vlad Ţepeş postmodern în fruntea statului român.

Ce presupune organizarea unui referendum negativ? Atunci când liderii politici cer concetăţenilor să se pronunţe împotriva a ceva, când îi îndeamnă prin frică şi prin apeluri la ostilitate să reacţioneze negativ faţă de ceva, deciziile colective au efect negativ. Spre deosebire de referendumurile pozitive, unde procesul decizional înseamnă consfătuirea publică în sens favorabil, când grupurile umane se solidarizează pentru a realiza ceva printr-un efort colectiv, referendumul negativ propune distrugerea. Aceste referendumuri negative se întemeiază adeseori pe false temeri şi pe teme care altfel nu ar ajunge şi nici nu ar trebui dezbătute. Aşa cum s-a întâmplat şi cu referendumul negativ organizat de către autoritaristul nostru de apă sărată, fostul preşedinte Traian Băsescu - atunci când îi pui pe oameni în faţa unei „primejdii” ei vor tinde să spună „nu”. Nu pentru că ar şti care sunt consecinţele deciziei lor colective, ci pur şi simplu pentru că oamenii reacţionează astfel atunci când sunt puşi în situaţii de adversitate.

„Pericolul” despre care vorbeşte Orbán pur şi simplu nu există. Refugiaţii au tranzitat Ungaria şi nu şi-au propus niciodată să rămână acolo. Iar cota inacceptabilă pe care o are Ungaria este de 1.294 de azilanţi. Ce pericol reprezintă aceşti oameni?

De fapt, cum credeţi că ar răspunde majoritatea românilor dacă le-am pune o întrebare negativă de tipul: Aţi fi de acord ca străinii să nu poată să cumpere pământul sfânt al patriei noastre, România?

Trebuie să vedem şi că autoritarismul se răspândeşte în regiunea noastră ca o molimă scăpată de sub control, iar dacă ne observăm ce se întâmplă în jurul nostru, de la politicienii polonezi din partidul lui Jarolaw Kaczynki, la transformarea Turciei într-un stat discreţionar, ori la evenimentele din Ungaria, nu putem să ignorăm faptul că conturează în Europa Centrală şi de Est o catastrofală tendinţă spre naţionalismul agresiv, la politicile izolaţioniste şi la strategiile politicii segregării.

Faptul că Orbán, poreclit uneori şi „micul Putin”, a reuşit să se impună ca figură politică autoritaristă şi modul cum a administrat Ungaria în ultimii ani, arată nu doar dispreţul faţă de valorile democraţiei de tip european, ci şi impactul zonal al unui astfel de tip de lider.

Este clară atracţia alegătorilor din multe ţări europene şi nu numai pentru aceste sinistre figuri paternaliste. Şi după o serie de propuneri marca Orbán, printre care şi reintroducerea pedepsei cu moartea, ar trebui să înţelegem cât de nocivă este propunerea acestui politician maghiar de a duce toţi migranţii pe o insulă. A cere înfiinţarea unui spaţiu concetraţionar, care să fie păzit militar de către Uniunea Europeană, este de-a dreptul monstruos. Ideea că, undeva pe coastele Africii, europenii vor aduna milioane de imigranţi este cutremurător de asemănătoare cu propunerea naziştilor de a-i aduna pe toţi evreii europeni şi de a-i trimite în Madagascar.

Aşa cum observa foarte bine ministrul de externe luxemburghez, Jean Asselborn, acest guvern maghiar, care este condus de un lider intolerant, nu are nicio legătură cu Europa pe care au construit-o timp de câteva decenii ţările ieşite din catastrofa celui de-al doilea război mondial. Numai unor oameni care nu-şi amintesc ororile trecutului le poate trece prin cap gândul de a construi ziduri şi garduri ghimpate, numai ei pot nutri un dispreţ atât de făţiş faţă de drepturile semenilor noştri şi, mai ales, au curajul malefic de a cultiva ura etnică şi religioasă.

Rezistenţa stângii politice maghiare, care a decis să boicoteze alegerile, este bună. Deşi opoziţia faţă de regimul Orbán a fost marginalizată, ea are în continuare o voce puternică. De aceea apelul autorităţilor din Ungaria la maghiarii din Transilvania, care pot să răstoarne echilibrul decizional din ţara vecină.

Le spun concetăţenilor noştri maghiari că ar trebui să se gândescă la faptul că acum în România încep să se coaguleze diversele grupuscule naţionaliste rămase fără stăpân după ieşirea din scenă a lui Vadim Tudor. Că aceste forţe, având modelul Orbán vor putea să folosească instrumentul referendumului pentru orice propunere negativă, inclusiv interzicerea dreputului la dublă cetăţenie.

Iar victoria de azi a unui autoritarist înseamnă naşterea altora mult mai primejdioşi mâine!