Marea Britanie: nimic nu e decis, vodevilul continuă şi se joacă cu casa închisă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

Nu sistemul democratic este bolnav sau desuet. Eşecurile sale sunt determinate de actorii chemaţi să aplice regulile de funcţionare a sistemului. Dacă sunt incapabili s-o facă, rezultatele sunt ca cele de aseară din spectacolul de comedie bulevardieră jucat că dăruire de membrii Camerei Comunelor, care, oameni sinceri, chiar au izbucnit într-un râs homeric auzind că din nou au reuşit performanţa trimiterii căruţei democratice în gard.

Jocul a evoluat înspre asemenea spaţii necartografiate ale absurdului politic încât chiar nu mai aveau altă opţiune decât optimismul disperării. Evident că nu le mai pasă de nimic şi nici nu mai realizează, sau deja sunt incapabili să mai reacţioneze la ameninţarea de fundal: decredibilizarea totală a naturii şi valorii intrinsece a actului decizional parlamentar şi, în paralel, a celui de guvernare. Este extraordinar de grav pentru că, iată, ceea ce se petrece sub privirea uluită şi şocată a Europei şi a întregii lumi este o demonstraţie teribilă că un atac populist purtat cu mijloacele profesioniste ale unei operaţiuni de dezinformare activă poate să producă un blocaj al sistemelor politice de răspuns la crize. Foarte important deoarece este vorba despre o ţară membră în G7, o putere nucleară, până de curând (adică din momentul declanşării BREXIT) un hub financiar de primă mărime, punct esenţial în sistemul reglementărilor internaţionale şi stat membru permanent al Consiliului de Securitate.

O poziţie de putere acum ameninţată în mod real deoarece devine absolut vizibil că au falimentat la modul cel mai ruşinos sistemele fundamentale de imaginare a unei sau a unor soluţii sistemice pentru viitor, cele care ar fi trebuit să conţină, încă de acum doi ani, scenarii pentru orice tip de ieşire a Marii Britanii din UE, tocmai pentru a da mediului de afaceri şi populaţiei timpul necesar de pregătire. Astfel, cele 8 întrebări fundamentale pe care le-aţi auzit puse aseară erau firesc de pus nu acum, cu disperare şi lipsă de perspective, ci la început, atunci când se mandata echipa de negociere cu instituţiile comunitare, echipă al cărei şef a fost schimbat mai des decât miniştrii din guvernele competente ale României.

Aşa s-a instalat haosul, singura speranţă reală fiind jocul la impresionare adversarului UE, silit, aşa cum se întâmplă acum, să cadă mai departe în plasa cererilor de prelungire a termenului BREXIT. Ceea ce este foarte greu de crezut este că falimentul sistemului democratic a ajuns atât de departe şi că asta se datorează incapacităţii oamenilor politici, britanici şi reprezentanţi ai UE, de a-şi asuma până la capăt propriile convingeri sau ceea ce prezentau a fi convingeri transformate în promisiuni şi calendare agreate de execuţie. Nimeni, după cum vedeţi, nu are curajul de a-şi asuma o decizie finală, tocmai deoarece, cazul britanic fiind fără precedent, nu vor să statueze un precedent, a;tul decât navigarea glorioasă de acum prin toate noroaiele posibile. Şi tot e mai bine decât să fii în pielea politicienilor care îşi vor lua fie răspunderea unui BREXIT fără acord, fie a aprobării Acordului semnat de Theresa May, renegându-şi „pentru binele naţiunii britanice“ propria lor dublă decizie împotriva acestui text considerat atunci incalificabil de prost şi nerăspunzând intereselor fundamentale ale UK. Poate, luni, cine ştie, Acordul să fie supus din nou la vot. Dacă nu, alegeri anticipate care să aducă, poate, o nouă configuraţie parlamentară care să ceară celor de la Bruxelles să înceapă noi negocieri pe alt model şi care să însemne un „soft Brexit“, sau, pur şi simplu, să se anuleze art. 50 sau să se organizeze un nou referendum.

Dar numai o aprobare a Acordului în forma sa actuală va duce la demisia doamnei Theresa May. Altfel tot ea va rămâne la cârma guvernării şi va putea accepta sau refuza vreo decizie a Parlamentului, asta dacă nu cumva Camera Comunelor nu ar vota o lege nouă care să schimbe prevederea constituţională care dă Guvernului toate privilegiile privind încheierea şi semnarea de acorduri internaţionale. Asta se intenţionase a fi demarat odată cu „preluarea controlului parlamentar asupra BREXIT“, dar, cel puţin în lumina experienţei de aseară, rezultatul este absolut ridicol.

Cumva o să iasă ceva până la urmă, poate li se face milă europenilor şi vor decide în favoarea unei prelungiri pe termen lung a procesului, cel puţin până la finele acestui an sau, cum se pomeneşte  într-un document cu circulaţie internă al Comisiei Europene, până pe 31 mai 2020. Sper că vor fi tentaţi să aprobe o asemenea mişcare, dar cu singură condiţie, cea repetată neîncetat în ultimele săptămâni: Parlamentul de la Londra să spună ce vrea. Deocamdată, nu poate, nu ştie şi nici nu sunt semne că ceva s-ar putea modifica în mod spectaculos, iar noul termen-limită este de 12 aprilie, atunci când, fără Acord, ar urma să se producă ruptura totală. Aşa să fie? Nimeni nu mai crede absolut nimic, dar situaţia este sursă de profit pentru casele de pariuri unde, în continuare, scenariul favorit este NO DEAL BREXIT, pe tabla unde se înscriu cotele apărând de ieri seară şi posibilitatea plecării sau rămânerii doamnei May în funcţie.

Între timp, precauţi, mulţi dintre cei care au şansa de a fi integraţi în structuri europene pleacă discret din Marea Britanie, cum sunt, spre exemplu, cele peste 1000 de persoane care, la Bruxelles, au depus cereri de dobândire a cetăţeniei belgiene. Semn că cineva nici nu se mai oboseşte să parieze pe scenarii alternative, preferând situaţia spaţiului european. Nu ştiu dacă asta e soluţia cea mai bună şi nici nu ştiu de ce în discursul oamenilor politici britanici, măcar a celor care pledează în continuare pentru un BREXIT fără condiţii, a dispărut marele argument, cel mai important, reprezentat de promisiunea solemnă făcută de Trump, adică încheierea unui extraordinar acord de liber schimb imediat ce UK îi va fi părăsit pe foştii săi aliaţii din UE. A dispărut această referinţă exact aşa cum nu se mai aude pomenită nici perspectiva luminoasă a unui nou Commonwealth. Or fi ştiind ei de ce şi poate şi-au identificat corect şansele, într-atât de corect încât nu mai au încredere nici în ei înşişi.

Însă staţi liniştiţi pe locurile voastre, spectacolul britanic este departe să fie terminat, vă invităm din nou, azi sau mâine (sau luni, încă e neclar), în faţa televizoarelor. S-ar putea dezbate pentru a treia oară Acordul sau ar putea fi reluată dezbaterea celor 8 teme de aseară.

Deci, nimic nu e decis, vodevilul continuă şi se joacă cu casa închisă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite