Mărturii despre brutalităţile din taberele de filtrare „obligatorii” în teritoriile ocupate de ruşi:„Am omorât 10 după care n-am mai numărat”

Tabără din corturi la  Bezimenne 22 martie FOTO Maxar via CNN

CNN a vorbit cu persoane care au trecut ele însele, au fost martore sau cunosc oameni care au fost luaţi de forţele separatiste şi duşi în taberele de filtrare ca apoi să nu se mai ştie nimic despre ei. Locuitorii ucrainieni aflaţi sub ocupaţie rusă nu pot pleca din oraş fără a trece mai întâi prin punctele de control şi filtrare.

Aceasta presupune verificarea documentelor, amprentare şi interogare pentru legături cu forţele militare sau statul ucrainean. Bărbaţii sunt dezbrăcaţi pentru a fi căutaţi de tatuaje ce pot indica afilierea militară. Cei suspectaţi sunt şi bătuţi până când se obţin informaţii sau până când soldaţii ruşi sunt mulţumiţi de ce aud.

Ucrainenii cu care a vorbit CNN spun că au fost ameninţaţi şi se tem să vorbească public pentru a nu-şi pune în pericol rudele, cunoştinţele sau prietenii ce aşteaptă încă în aceste tabere.

Procesul dezumanizant de filtrare a început odată cu ocupaţia rusă şi a devenit o realitate zilnică pentru locuitorii ucraineni ce au fost reţinuţi în tabere până au fost verificaţi şi eventual li s-a dat voie să plece, relatează CNN.  Unii au fost separaţi de familiile lor şi încă aşteaptă să afle dacă cei dragi au trecut cu bine verificările.

Oleksandr Vdovicenko este unul dintre cei care au fost bătuţi pentru a dezvălui informaţii şi a reuşit să scăpe cu viaţă.  

Ruşii i-au pus întrebări despre război şi au căutat să se asigure că nu face parte din grupul luptătorilor ucraineni.

„Ce s-ar întâmpla dacă ţi-am tăia urechea?", l-au întrebat anchetatorii săi înainte să-l lovească cu pumnii în cap. Loviturile repetate i-au afectat permanent vederea.

„Ruşii căutau oameni vorbitori de ucraineană, simboluri ucrainene, tatuaje", a spus fiica sa, Maria Vdovichenko.

Ea spune că până şi hainele tradiţionale ucrainene, dar şi fotografii în care apar lângă monumente dedicate poeţilor ţării ar putea fi incriminatorii şi de aceea s-a asigurat că nu are astfel de poze în telefon.

„Sunt o muzicantă bandura (un instrument muzical tradiţional), nu ar fi fost o idee bună să le arăt asta”, spune ea.

Nikolai Riabcenko a declarat pentru CNN că a fugit din Mariupol la jumătatea lunii martie, când oraşul a fost închis, şi oamenilor nu li s-a mai dat voie să se mişte liber.

„Am găsit o metodă de a evita punctele de control şi am venit la Nikolske, unde am stat câteva săptămâni. I-am întrebat pe toţi cei pe care i-am întâlnit cum au ieşit şi ei [au spus] că filtrarea este obligatorie”.

De altfel, ruşii au lipit anunţuri prin tot oraşul: „Ieşirea din oraş poate avea loc doar dacă există un document care confirmă trecerea prin procedura de filtrare”.

Karina, în vârstă de 20 de ani, spune că tatăl său este încă reţinut într-o asemenea tabără după ce a fost ridicat de soldaţii ruşi pe o stradă din Mariupol.

El se află  în aşa-numita Republica Populară Doneţk, într-o şcoală din Bezimenne, la 32 de kilometri est de Mariupol.

S-a relatat că până pe 17 mai, peste 33.000 de persoane au trecut prin această tabără de filtrare care apare într-un clip publicat la începutul lunii chiar de Ministerul rus al Apărării. În filmare nu este precizată locaţia. CNN a localizat-o ca fiin  Bezimenne. Imaginile din satelit captate de Maxar Technologies  au arătat corturi ridicate în Bezimenne încă din martie.

Oamenii sunt ţinuţi acolo în condiţii îngrozitoare, spune Karina care a vorbit cu tatăl ei de când acesta se află acolo: oamenii dorm direct pe podea, nu au pături, mijloace de igienă, medicamente, sunt hrăniţi ca la închisoare.

Taberele de filtrare, înfiinţate în oraşele ocupate de forţele ruse

Avocatul ucrainean al Poporului, Ludmila Denisova, spune că sunt mai multe astfel de tabere înfiinţate de ruşi, şi anume la Dokuciaevsk, Mikilski, Manguş, Bezimenni şi Ialta, iar ruşii folosesc aceste centre de filtrare pentru a reţine voluntari, activişti sau orice persoană pe care o consideră o ameninţare.

Ea a spus că ruşii au stabilit astfel de locuri „în fiecare oraş ucrainean ocupat” şi că peste „37.000 de cetăţeni” au trecut deja prin această procedură.

Michael Carpenter, ambasadorul SUA la Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), a declarat luna trecută că există relatări credibile că filtrarea” implică bătaia şi torturarea persoanelor pentru a stabili dacă sunt loiale statului ucrainean".

Pe de altă parte, oficialii autoproclamatei Republici Populare Doneţk au respins aceste mărturii numind verificările formalităţi ale centrelor de recepţie. Kremlinul neagă de asemenea că ar exista astfel de tabere de filtrare.

„Li s-a spus că filtrarea va dura maxim două zile şi că procedura e necesară pentru a se stabili dacă au luat parte la ostilităţi. Sunt blocaţi acolo din 12 aprilie şi nu au idee când ar putea fi eliberaţi”, spune Karina că i-a spus tatăl ei reţinut într-o astfel de tabără.

Reţelele sociale ucrainene sunt pline de persoane care îşi caută rudele şi au apărut deja mai multe pagini dedicate celor blocaţi în regiunile controlate de forţele ruse.

Separatiştii sunt cei mai răi

Iana, care a reuşit să fugă din Berdiansk (sud) iar în prezent stă la rude din Rusia, pentru că n-a avut altă opţiune, spune că procedurile par să se deruleze la întâmplare, unii având mai mult noroc decât alţii.

„Prieteni apropiaţi mi-au spus că au stat la coadă vreme de şase zile, au dormit în maşină şi au văzut că unii treceau repede. Nu cunosc motivul - se pare că depinde de tura pe care o prinzi”, spune ea.

Eugen Tuzov, instructor de arte marţiale în Mariupol înainte de război, se ocupă acum de organizarea transportului pentru localnicii din zonele ocupate, pe care îi ajută să plece.

El confrmă că sunt puncte de control pe drumurile de ieşire din Mariupol - cel puţin 27 - şi că procedurile nu urmează un tipar, totul depinzând de cei care se nimeresc pe o tură.

„Oamenii din DPR( Republica Populară Doneţk) sunt cei mai răi”, spune el, explicând că aceşti militari sunt neîngrijiţi şi adesea beţi chiar şi dimineaţa, comportându-se haotic.

Iana povesteşte că părinţii săi, răniţi în bombardamente, au fost nevoiţi să treacă mai întâi prin filtrare în Doneţk înainte de a fi îngrijiţi, şi că ea şi soţul său au trecut prin proceduri de verificare aproape de fiecare dată când au ajuns la unul din cele circa 20 de puncte de control.

Soldaţii ruşi au căutat tatuaje, cicatrici şi în general indicii că ar fi luptat în armată.

Tuzov spune că voluntarii pe care îi coordonează au auzit poveşti asemănătoare - unii au fost supuşi testării cu detectorul de minciuni şi, din informaţiile pe care le are, cel puţin 30 au fost ulterior reţinuţi.

„Au fost luaţi la punctele de control. Verifică telefoanele, reţelele sociale, dacă ai scris ceva despre ei...atunci te duc de acolo”, spune el, explicând că nu ştie ce s-a întâmplat cu aceşti oameni.

Maria Vdovicenko a relatat experienţa ei şi a familiei ei - părinţii şi sora mai mică. Au fost obligaţi să aştepte în Nova Ialta circa 20 de zile înainte să treacă prin procedurille de filtrare.

„Ni s-a spus că nu vom putea pleca decât după ce trecem prin asta şi că nu vor face decât să examineze documentele şi telefoanele, apoi vom fi liberi să plecăm. Dar nu a fost atât de simplu cum au promis”, spune Maria. 

Au aşteptat două zile şi două nopţi la o coadă, în maşina lor, din care nu li s-a dat voie să iasă. Maria şi tatăl au fost duşi la o mică construcţie de lemn la 200 m depărtare. Mama şi sora ei mai mică, rănite, nu se puteau deplasa, aşa că li s-a spus să rămână în maşină.

Maria povesteşte că, aşteptând în afara construcţiei improvizate, s-a simţit în pericol.

„Soldaţii vorbeau între ei. A fost înfricoşător să aud ce ar putea păţi cei care nu trec de filtrare. Nu o să uit cât trăiesc”, spune ea care i-a auzit pe unul dintre soldaţii ce păzeau locul comentând: „Am omorât 10 după care n-am mai numărat”.