Migraţia, un nou tip de jihad?

„Uniunea Europeană se află într-o situaţie extrem de dificilă în faţa valurilor migratorii.” FOTO: AFP

În ultimele două decenii, din ce în ce mai mulţi ideologi moderaţi ai fundamentalismului islamic consideră că lupta armată reprezintă doar un mod de răspândire a islamului, ea putând fi înlocuită cu alte mijloace.

Îndreptându-şi activităţile, prin prezentarea islamului într-o manieră cât mai atractivă, spre întoarcerea musulmanilor din ţările Occidentale, corupte din punct de vedere moral în opinia lor, la „adevărata credinţă” şi spre aducerea, prin aceleaşi mijloace de convingere, a occidentalilor „decadenţi”, la islam, fundamentaliştii islamici moderaţi consideră că o prezenţă masivă a musulmanilor în Occident ar putea determina, într-un timp mai lung sau mai scurt, islamizarea acestuia. De aceea, migraţia însoţită de prozelitism reprezintă, pentru ei, un element crucial în răspândirea islamului şi o alternativă paşnică, dar mult mai eficientă, a jihadului.

Spre deosebire de moderaţi, care caută să cucerească din interior un stat deja creat, fundamentaliştii radicali militează pentru crearea unui nou stat şi pentru aducerea în acesta a musulmanilor stabiliţi în altă parte, pentru a porni, de acolo, un război împotriva „necredincioşilor”.

Ambele viziuni au la bază viziunea tradiţională în islam, potrivit căreia statul nu este determinat de graniţe fizice, ci de prezenţa comunităţii musulmane şi a Legii Islamice într-un teritoriu sau altul. Astfel, statul islamic reprezintă un concept ideologic aflat, în mod concret, atât la baza apariţiei Statului Islamic din Irak şi Siria, cât şi a intenţiei recent declarate de al-Qa‘ida de a întemeia un „emirat” în teritoriile siriene controlate de gruparea al-Nusra [1].

UE, într-o situaţie dificilă

Având în vedere aceste lucruri, Occidentul, în general, Uniunea Europeană, în special, se află într-o situaţie extrem de dificilă în faţa valurilor migratorii – care, chiar dacă vor scădea în intensitate, nu vor înceta prea curând –, dat fiind faptul că suferinţele şi lipsurile oamenilor, alungaţi din casele lor de atrocităţile războiului, sunt uşor de folosit, după cum ne-o dovedesc recentele evoluţii internaţionale, nu numai de către fundamentaliştii islamici, ci şi de către alţi actanţi ai scenei mondiale, în scopul obţinerii unor importante avantaje tactice sau strategice într-o lume contemporană aflată într-un proces dramatic de „reaşezare”.

[1] Cf. Joseph V. Micaleff, „Is al-Qaida Poised to Declare its First Emirate in the Middle East?”, Hufington Post 15.05.2016.