Mister Brexit, cu un acord comercial în tweed şi cu joben

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
jonson

Crăciunul a adus Angliei prima zăpadă în trei ani şi un convenabil acord Brexit pe ultima sută de metri. Românilor şi UE un alt inestimabil cadou: Pe Maia Sandu preşedinte în Moldova. S-au rezolvat problemele UE? Defel.

Ce fel de acord au încheiat europenii de pe continent cu insularii britanici? Unul comercial. Dar şi, după trei ani şi jumătate de turbulente tratative, recriminări, şantaje, insinuări şi părelnice împăcări, unul istoric. Cine a câştigat cele mai multe cacialmale la masa de pocher a istoriei relaţiilor dintre Regatul Unit şi Uniunea Europeană? Aparent, britanicii.

Învingători şi învinşi

Bătălia propagandistică pe acest subiect e în toi. Oficialii europeni se arată mulţumiţi. Francezii consideră că Londra ar fi făcut concesii majore în cauza pescuitului. 

Dar faptul că şi un adept zelos al despărţii de UE ca liderul partidului Brexit, Nigel Farage, a declarat ”victoria Brexitului”, estimând că ”războiul s-a sfârşit”, după decenii de la revolta izbucnită dincolo de Canalul Mânecii în urma acordului de la Maastricht, spune foarte multe despre înţelegerea încheiată de Michel Barnier cu echipa premierului britanic Boris Johnson. 

Triumfând asupra şefei naţionaliştilor scoţieni, Nicola Sturgeon, care ar fi vrut prelungirea tranziţiei, premierul londonez a declarat că britanicii ”şi-au recuperat controlul asupra legilor noastre şi asupra destinului nostru”.

Acordul negociat de lordul Frost cu Michel Barnier, un text gigantic, însumând 2.000 de pagini, pe care sunt şanse ca nici negociatorii să nu-l fi citit încă integral, pare a reglementa raporturile comerciale reciproce, de la 1 ianuarie 2021, pe modelul relaţiilor Canadei cu UE. 

Bruxelles-ul şi coroana britanică s-au despărţit clar, pregătindu-se să intre în era unui parteneriat de la mare distanţă, cu englezii stăpâni peste propria lor justiţie, ca şi asupra propriei pieţe financiare. În lacrimi îi lasă pe unii. De pildă pe studenţii care sperau să ia parte la programul Erasmus spre a studia în Marea Britanie, un program care li se pare britanicilor prea costisitor. Plâng cu temei şi mulţi pescari ai Europei, care-şi vor pierde, după o periodă de tranziţie, 25% din drepturile de a pescui în apele britanice. 

Nu pierd, desigur, doar pescarii. Ci şi toţi europenii care detestă birocraţia şi posibilul stat la interminabile cozi în efortul lor de a circula către şi dinspre Marea Britanie. Ca şi toţi europenii care considerau că Anglia, atitudinea ei comercială şi economică pozitivă, sănătoasă faţă de capitalism, ca şi capacitatea ei informaţională şi militară, apără şi ajută continentul. 

Reacţii şi predicţii

Se bucură, în schimb, toţi cei care voiau cu orice preţ să se evite un divorţ haotic şi un costisitor, dacă nu şi sângeros război al rozelor. Multe state comunitare au salutat deci acordul, înţelegerea fiind, potrivit cancelarei Merkel, ”de importanţă istorică”. Liderul Hexagonului, Macron, a estimat că ”forţa şi unitatea UE” s-ar fi dovedit profitabile, acordul protejându-le ”drepturile pescarilor şi producătorilor francezi”. Iar premierul italian s-a felicitat la rândul său, susţinând că încheierea înţelegerii ar constitui ”ştiri bune”. 

Divorţul nu va fi haotic, dacă acordul va fi ratificat de Londra, de statele rămase în UE, ca şi de Parlamentul European. Or, aşa cum arată acordul în prezent, e greu de crezut că nu vor apărea revendicări noi şi aprige, punând la grea încercare prezumtiva stabilitate, generată de înţelegerea încheiată la umbra Crăciunului şi la finele celui mai înspăimântător an prin care a trecut vreodată Comunitatea.  

Net mai sobră decât entuziastul Boris Johnson, cel silit să-şi convingă partidul conservator că merită aprobat ce-au negociat britanicii la sânge, care a difuzat, deci, vioi ştirea potrivit căreia Londra s-ar fi impus în 43% din chestiuni, iar UE doar în 17 %, şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că UE şi-ar fi ”apărat piaţa unică”. Acordul le-ar fi dăruit pescarilor Europei ”cinci ani şi jumătate de predictibilitate”. Tot ea a calificat termenii acordului drept ”echitabili şi echilibraţi”. E o estimare mai degrabă optimistă, decât realistă.

Dulci vorbe politicianiste despre realităţi amărui

Nu mai puţin iluzorie tinde să fie aprecierea ei, potrivit căreia echipa lui Michel Barnier ar fi negociat ”de pe poziţii de forţă”, fiindcă absenţa unui acord i-ar fi ”costat pe britanici mai mult” decât pe europeni. Or, nu vom şti cu precizie cât i-ar fi costat pe unii şi pe alţii.  

Dincolo de aceste speculaţii, pare clar că pocheriştii britanici au blufat mai dur şi cu net mai mult efect şi succes decât cartoforii europeni. Căci primii ar fi obţinut ”tot ce li s-a promis britanicilor în plebiscitul din 2016 şi în alegerile de anul trecut”, după cum a afirmat o sursă guvernamentală londoneză, reluată de ziarul Daily Mail: s-ar fi recuperat ”controlul asupra  banilor, graniţelor, legilor, comerţului şi apelor teritoriale” aparţinând Regatului Unit”. Ar fi primul acord de liber schimb ”cu zero tarife şi zero cote semnat vreodată cu UE”. 

Ar însemna că e la ani lumină distanţă de acordul, pentru britanici perdant, negociat cândva de Theresa May şi dat de Merkel şi de europeni drept ”imposibil de renegociat”. După referendumul din 2016, Berlinul şi Parisul au stăruit, ani la rând, să-i pedepsească exemplar pe britanici pentru a institui un exemplu şi a descuraja astfel orice nouă secesiune afectând spaţiul comunitar. 

Or, acum, Britania pare să-şi fi adjudecat o largă independenţă economică şi politică fără să plătească un preţ piperat. Altfel spus, şi-a dezbrăcat tacticos hainele din stofe italiene, s-a reînveşmântat în tweed şi şi-a pus jobenul pe cap. 

Realitatea nu e chiar aşa de trandafirie pentru britanici, rămaşi departe de un control realmente deplin. Dar poate cea mai importantă realizare e, din unghi britanic, evadarea de sub jurisdicţia Curţii Europene de Justiţie. Care şi-a dat în repetate rânduri cu stângul în dreptul şi s-a discreditat grav. A validat recent o lege care interzice în Belgia sacrificiul ritual al animalelor. E vorba de o reglementare care, în epoci de crescând antisemitism, nu apără decât aparent ”drepturile animalelor”, prejudiciind în schimb serios libertatea religioasă şi capacitatea evreilor de a trăi în ceea ce a fost cândva iudeo-creştinul spaţiu european. 

Nu e singura sentinţă eronată a acestei Curţi, detestate copios de mulţi anglo-saxoni. Nu mai puţin importantă e impresia recâştigării capacităţii, psiholog greu de subestimat, a Londrei, de a încheia acorduri comerciale şi economice proprii cu alţi mari actori regionali şi globali, britanicii nutrind speranţa de a-şi regăsi măcar o parte din grandoarea internaţională de odinioară. 

Jumătatea plină a paharului

Era cazul ca europenii să refuze înţelegerea cu britanicii şi să accepte un Mister Brexit dur? Cu joben şi tweed, dar şi cu graniţe greu de trecut? O va respinge Parlamentul European? 

Nimic nu e mai puţin sigur. Politica Europei se mai face în marile cancelarii apusene. Iar la Berlin şi Paris se vede partea plină a paharului. Cea goală? Brexitul dur ar fi costat extrem de scump unei Comunităţi confruntându-se cu ample pierderi economice din cauza pandemiei.  

Or, acordul corespunde nu doar intereselor oamenilor de afaceri englezi, scoţieni, galezi şi irlandezi ci, în egală măsură, zecilor şi sutelor de mii de firme şi antreprenori continentali care fac afaceri rentabile cu britanicii şi se temeau rău de vame, taxe şi eurocraţi. Marea Britanie nu e fitecine. Volumul schimburilor ei comerciale cu continentul e uriaş. Or acordul ”corespunde”, potrivit demnitarului liberal Lambsdorff, ”intereselor germane”. Verdictul său provizoriu e valabil pentru toate statele UE.

Dar pentru români?

Nu în ultimul rând, înţelegerea e, pe lângă accesul Maiei Sandu la preşedinţia Moldovei, un alt preţios cadou de Crăciun pentru români şi moldoveni. E sigur că, decât un Brexit dur, acordul e mai adecvat intereselor românilor care muncesc în masă, în Regat. Sunt peste o sută de mii. 

Interesul lor e să circule cât mai liber din extremitatea estică în cea vestică a Europei. Potrivit Digi24, de la 1 ianuarie 2021, ”cetăţenii români vor putea intra pe teritoriul Regatului Unit...pentru o perioadă de până la 6 luni într-un an, fără a avea nevoie de o viză de intrare”. Cei...care ”doresc să muncească în cele 6 luni trebuie să obţină, în prealabil, o viză de intrare...Cetăţenii români care intră sub incidenţa Programului EU Settlement Scheme vor putea să călătorească în Regatul Unit folosind documentele naţionale de identitate până la data de 31 decembrie 2025”. 

Dar îşi vor asuma oare britanicii o concurenţă şi standarde echitabile? Poate, dacă, după cum a cerut Lambsdorff, se va fi pus pe picioare un ”mecanism de securitate” eficient. În rest, Cerul cu mila. După un 2020 cataclismic, poate răsare soarele şi pe străzile Europei.  

Petre M. Iancu - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite