Moartea în direct pe Facebook. Argumentele pro şi contra

Nu este o situaţie ipotetică, ci un caz real care urmează să apară pe Facebook în orele următoare, urmare a deciziei personale a lui Alain Cocq, un francez în vârstă de 57 de ani care suferă de peste 34 de ani de o maladie degenerativă incurabilă.

UPDATE: Facebook a blocat transmisiunea video a francezului Alain Cocq care suferă de o boală incurabilă şi vrea să îşi transmită în direct moartea

“Deşi respectăm decizia sa de a dori să atragă atenţia asupra acestei probleme complexr, în baza sfaturilor experţilor am luat măsuri pentru a împiedica transmisiunea video în direct de pe contul lui Alain, deoarece regulile noastsre nu permit prezentarea tentativelor de sinucidere”, a declarat un purtător de cuvânt al Facebook.

Vrea să-şi transmită în direct agonia şi decesul, de acum inevitabil, după ce a anunţat că de pe 5 septembrie va înceta să primească orice tip de alimentaţie şi hidratare în semn de protest faţă de refuzul preşedintelui Macron de a răspunde pozitiv cererii sale de a beneficia de o sinucidere asistată.

Adept convins şi militant în favoarea eutanasiei, Alain Cocq declara, pe contul său de Facebook,:

Pentru mine, drumul eliberării a început şi, vă rog să credeţi acest lucru, sunt fericit...Ştiu că zilele care urmează vor fi dificile, dar am luat această decizie şi sunt împăcat.. .Nu este o sinucidere...S unt un caz prevăzut de lege în care se poate pune capăt tratamentului....Va fi greu, dar nu înseamnă mare lucru în raport cu tot ce mi-a fost dat să trăiesc

Macron, în replică la cererea de a aproba o sinucidere asistată, i-a scris următoarele:

Dorinţa dumneavoastră de a solicita un ajutor activ pentru a putea muri nu este permisă în ţara noastră. Deoarece nu sunt deasupra legilor, nu sunt în măsură să aprob cerea dumneavoastră. Dar, cu profundă emoţie, respect acest demers şi aveţi întreaga mea susţinere şi tot respectul meu.

Declanşând astfel un nou episod în dezbaterea naţională şi europeană pe tema eutanasiei „ca gest de compasiune“ în asemenea cazuri, precizând însă şi faptul că, în Franţa, conform prevederilor unei legi adoptate în 2016, este legal ca, în caurile grave şi în care există certitudinea unui deces rapid, să se poată administra pacientului medicamente care să-i inducă un somn profund. În acest caz, Alain Cocq spune că „este în fază finală a bolii de peste 34 de ani“ şi tot ce vrea este să poată „muri cu demnitate“.

O tragedie individuală pe care Alain Cocq vrea s-o transforme într-un manifest în favoarea cauzei în care a crezut întreaga sa viaţă şi, oricum, a reuşit deja să stârnească din nou dezbaterea atât de sensibilă şi dificilă asupra eutanasiei în genereal, dar a declanşat şi una de un tip mai nou, destul de rar prezentă în Europa (des prezentă în spaţiul violenţelor americane): folosirea reţelelor sociale în regim de „breaking news“ pentru a transmite ore în şir, poate chiar zile, propria agonie şi momentul decesului.

Chestiunea nu are în niciun fel legătură cu religia, cu acceptarea sau respingerea normelor de morală presupus a fi comune sau măcar majoritare la nivelul societăii. Este vorba de cu totul altceva: începe să intre şi în reflexul european transmiterea pe reţelele sociale, în direct, nu numai a momentelor uşurele cu adolescenţi nesiguri de ei care vor să se decompense prin lansarea unor mesaje către o audienţă de necunoscuţi, potenţial benevolentă tocmai deoarece nu are niciun fel de răspundere de preluat. În acest caz, reţelele sociale sunt chemate să devină un factor activ social prin preluarea unor mesaje cu profundă încărcătură militantă, mesaje destinate să transforme, să incite, să provoace şi să genereze noi habitudini sau, cum se întâmplă acum în SUA, să cheme cu atâta succes la revoltă de stradă.

De data sata, se merge cu un pas mai departe, discuţia este despre dreptul de a te sinucide în direct şi a transforma asta în mesaj social. Ce vor face cei de Facebook? Reţeaua, pentru a-şi proteja identitatea fondatoare, trebuie să se comporte ca un canal deschis pentru mesajele utilizatorilor, desigur atâta timp cât nu sunt încălcate regulile generale cu care te-ai declarat de acord atunci când ţi-ai deschis contul. În acest sens, vă amintiţi obligaţiile dvs de utilizator Facebook? Iată, din regulamentul general „Standardele comunităţii“, sub-capitolul 6 „Suicidul şi autovătămarea“

„În încercarea de a promova un mediu sigur pe Facebook, ştergem conţinutul care încurajează suicidul sau autovătămarea, inclusiv anumite imagini explicite, descrieri în timp real şi conţinut fictiv ale actului de suicid despre care experţii ne spun că ar putea inspira alte persoane să adopte un comportament similar. Autovătămarea este definită drept rănirea intenţionată şi directă a corpului, inclusiv automutilare şi tulburări de alimentaţie. Dorim ca Facebook să fie un spaţiu în care persoanele să-şi poată împărtăşi experienţele, să sporească gradul de conştientizare a acestor probleme şi să se sprijine reciproc, de aceea le permitem să discute despre suicid şi autovătămare.

Colaborăm cu organizaţii din întreaga lume pentru a oferi sprijin persoanelor aflate în momente dificile. De asemenea, discutăm cu experţi în suicid şi autovătămare pentru a ne ajuta la elaborarea şi la aplicarea politicilor noastre. De exemplu, am fost sfătuiţi de experţi să nu ştergem clipurile video în direct care prezintă acte de autovătămare atunci când există o şansă ca persoanele apropiate şi autorităţile să ofere ajutor sau resurse.

În schimb, ştergem orice conţinut prin care sunt identificate şi vizate într-un mod negativ victimele sau supravieţuitorii actelor de autovătămare sau suicid, indiferent dacă acel conţinut are o tentă serioasă, umoristică sau retorică“.

Moderatorii de la Facebook trebuie să aleagă: este cazul acesta doar o acţiune individuală rezultând dintr-o credinţă afirmată asupra vieţii şi morţii sau situaţia este folosită pentru a se face propagandă în favoarea eutanasiei şi a „dreptului de a-ţi alege modul în care doreşi să mori curmând suferinţe atroce“?

Este foartă impotantă această decizie tocmai fiindcă este foarte dificil de luat în acest caz în care limita morală este aproape imposibil de stabilit de altcineva decât de Alin Cocq, ajuns, după 34 de ani blocat în scaun cu rotile, la capătul puterilor în sensul că, aşa cum mărturisea, nu mai poate să suporte ca în fiecare zi să vadă cum un alt organ al corpului său începe să cedeze. Este însă posibil să argumentezi că prezentarea în direct a imaginilor agoniei şi morţii acestui om pot deveni argument de propagandă în favoarea eutanasiei şi a spitalelor celebre pentru că au organizat de mai mult tip ceea ce criticii spun că ar fi „foarte productiva instituţie a morţii asistate“?

Cine poate şi, eventual, are atribuţiile legale de a se exprima şi decide în asemenea situaţie, s-o facă. Altfel, orice discuţie este inutilă. Mai ales că, într-adevăr, se multiplică, pe reţele sociale, transmisiile de sinucideri în direct, precum şi momentul - teribil - transmis de o tânără de 16 ani care, după ce a fost violată, s-a aruncat cu telefonul mână, de pe un pod, în momentul trecerii unui tren... Transmisie în direct într-o viaţă în care Facebook a fost până în ultima clipă martorul-oglindă ales.

Dar povestea de azi poate fi şi un semn că s-au deschis porţile unui nou tip de existenţă socială - acum amplificată la cote incredibile pe timp de pandemie - în care viaţa noastră a tuturor are sens doar prin numărul de prieteni, urmăritori sau like-uri pe care le primeşti. Inclusiv când mori, eventual în direct.