Modelul german de reunificare? Legătura dintre evoluţia economică, unionism şi atitudinea faţă de aderarea la UE în R. Moldova

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Manifestaţie la Chişinău cu ocazia a 100 de ani de la Unire (2018). FOTO: 10tv.md
Manifestaţie la Chişinău cu ocazia a 100 de ani de la Unire (2018). FOTO: 10tv.md

Continuăm cu analiza chestiunii unioniste dincolo de Prut, bazându-ne pe date sociologice culese de-a lungul timpului de diferite case de sondare de la Chişinău.

În materialul anterior, publicat pe 27 martie 2021 (vezi aici), am arătat că opinia publică a cetăţenilor Republicii Moldova este influenţată vizibil atunci când sunt puse în discuţie argumente economice şi sociale în privinţa unirii cu România, iar, potrivit datelor analizate până acum, se înregistrează o dinamică pozitivă de acceptare a unui eventual proiect unionist atunci când populaţia percepe avantaje concrete şi imediate. Din acest motiv, este necesar de a corela evoluţia acestui trend – unionismul - cu evoluţia economică şi percepţia evoluţiilor economice a statului de peste Prut. Să aminitm, în treacăt, că modelul de reunificare german se baza, (conform surselor STASI, revelate ulterior), pe ideea prosperităţii economice evidente a RFG în detrimentul RDG (circa 75% din opţiunea unionistă germană era de sorginte (şi) economică).  

În acest sens, vom schiţa o evoluţie a situaţiei economice generale a Republicii Moldova din ultimii ani, comparativ cu cele disponibile despre România sau media Uniunii Europene, pentru a înţelege mai exact de ce este considerat cel mai sărac stat din Europa de către Banca Mondială şi cum acest aspect a putut avea impact asupra dinamicii pozitive a cetăţenilor moldoveni care îşi doresc unirea cu România. 

O situaţie economică mereu precară 

În primul rând, Republica Moldova are un Produs Intern Brut (PIB) nominal de aproximativ 11 miliarde de dolari americani. Exportul este de 3,7 miliarde de dolari, iar importul în valoare de 6,7 miliarde de dolari, rezultând un deficit comercial de 3 miliarde de dolari, adică aproximativ 25% din PIB, potrivit datelor publice prezentate de Banca Mondială pentru anul 2019. În timp ce România, are un deficit comercial de 4% din PIB, pentru acelaşi an, cu o valoare a PIB-ului nominal de aproximativ 23 de ori mai mare decât a Republicii Moldova. 

Pentru a dimensiona mai bine ecartul dezvoltării economice dintre România şi Republica Moldova, putem compara valoarea PIB pe cap de locuitor, care în Republica Moldova este de aproximativ 4.500 de dolari, în timp ce al României este de aproape trei ori mai mare, în valoare de 12.900 de dolari, iar conform acestui indicator Republica Moldova se situează pe locul 107 la nivel mondial şi pe penultimul în Europa, înaintea Ucrainei, care se confruntă cu un conflict militar pe teritoriul său. 

România pentru Republica Moldova reprezintă principala piaţă de export, constituind 30 la sută din totalul de exporturi, conform datelor Băncii Mondiale din 2018, şi în acelaşi timp este principala sursă de import, de 15 la sută din totalul de importuri. În timp ce pentru România, exporturile din Republica Moldova înseamnă 1,8 la sută din totalul de exporturi şi 0,86 la sută din totalul de importuri. Cu alte cuvinte, Republica Moldova este un stat complementar României, din punct de vedere comercial

De asemenea, Republica Moldova este un stat dependent în totalitate de ajutoarele financiare externe sau de credite externe, având un deficit bugetar anual în medie de 120 de milioane de dolari între anii 2015-2019, astfel numai până acum Uniunea Europeană a acordat granturi nerambursabile în valoare de 1,75 de miliarde de euro, iar alte 2,2 miliarde de euro au fost oferite drept asistenţă financiară sub formă de credit de către instituţiile financiare europene ca Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Banca Europeană pentru Investiţii. În acelaşi timp, România îi acordă un ajutor nerambursabil în valoare de 100 de milioane de euro şi un credit de 150 de milioane de euro la dobândă artificial joasă. 

Pe lângă dependenţa Republicii Moldova de surse de finanţare externă, după aproximativ 30 de ani de existenţă ca stat, a rămas în continuare pe ultimul loc la majoritatea indicatorilor macroeconomici între fostele state membre ale Uniunii Sovietice, precum transferuri financiare, remitenţe, importuri şi exporturi. Republica Moldova are în prezent o economie cu puternice dezechilibre structurale, care nu este capabilă să genereze, din resurse interne, dezvoltare şi creştere economică. Acest lucru a fost demonstrat în 2014, atunci când o cincime din PIB-ul ţării a dispărut din circuitul bancar, iar indicele de corupţie a crescut de-a lungul anilor, Republica Moldova fiind situată pe locul 115, cu 34 de puncte, în clasamentul percepţiei corupţiei în lume, valabil pentru anul 2020 şi publicat de Transparency International. Trebuie precizat că România ocupă abia poziţia 69, cu 44 de puncte, la egalitate cu statele vecine Ungaria şi Bulgaria. 

De asemenea, în clasamentul care indică nivelul de dezvoltare al unei ţări în funcţie de indicele de dezvoltare umană (Human Development Index - HDI), Republica Moldova se află pe locul 90 din 189 de ţări, cu o valoare a indicelui HDI de 0,75, cu o speranţă de viaţă la naştere de 71,9 de ani şi un venit naţional brut per capita de 13.664 dolari, alături de Republica Dominicană şi Algeria, iar România se situează pe locul 49 cu un indice HDI de 0,781, cu o speranţă de viaţă la naştere de 76,1 de ani şi un venit naţional brut per capita de 29.497 dolari, alături de Muntenegru. 

Conform indicelui de stabilitate politică, Republica Moldova are un indice negativ de 0,38 şi se află pe locul 131 din 195 de ţări, alături de Bosnia şi Herţegovina, iar România are un indice pozitiv de 0,53 şi se situează pe locul 64, alături de Cipru şi Polonia. În contextul economic şi social din stânga Prutului în care se degradează constant şi cu un nivel de corupţie crescut, nemulţumirea populaţiei este acută, iar criza de încredere în instituţiile statului şi politicieni este prezentă la un nivel ridicat.  

Ce crede populaţia despre viitorul R. Moldova? 

Credeţi că în ţara noastră lucrurile merg într-o direcţie bună sau merg într-o direcţie greşită?  Direcţia este greşită    Direcţia este bună    Nu ştiu  Nu răspund    BOP – noiembrie 2015  88%  8%  3%  1%    BOP – aprilie 2016  85,9%  7,4%  6,4%  0,3%    BOP – octombrie 2016  84%  8,8%  6,8%  0,4%    BOP – aprilie 2017  64%  31%  4%  0,4%    BOP – noiembrie 2017  77,4%  13,5%  8,2%  0,9%    BOP – aprilie-mai 2018  71%  25%  NS/NR – 4%      BOP – octombrie 2020  75,1%  16,7%  7,8%  0,3%      Direcţia este greşită  Direcţia este bună  Nu ştiu/   Nu răspund      IMAS – mai 2017  74%  19%  7%      IMAS – august 2016  80%  14%  6%      IMAS – iulie 2017  75%  19%  6%      IMAS – decembrie 2017  74%  22%  4%      IMAS – februarie 2018  77%  18%  5%      IMAS – noiembrie 2018  71%  22%  7%      IMAS – decembrie 2018  71%  23%  6%      IMAS – ianuarie 2019  68%  25%  7%      IMAS – aprilie 2019  75%  18%  7%      IMAS – septembrie 2019  61%  29%  10%      IMAS – decembrie 2019  65%  24%  11%      IMAS – februarie 2020  66%  22%  12%      IMAS – iunie 2020  74%  16%  10%      Dvs. sunteţi mulţumit sau nemulţumit de starea lucrurilor din Republica Moldova în prezent?   Complet mulţumit  Mai degrabă mulţumit  Mai degrabă nemulţumit  Complet nemulţumit  Dificil de răspuns  FOP – iunie 2016  1%  5%  26%  67%  1%  FOP – martie 2016  1%  5%  21%  72%  0  FOP – martie 2017  1%  9%  33%  56%  1%  FOP – noiembrie 2019  3%  16%  44%  36%  1%  FOP – martie 2020  1,7%  13%  37,3%  46,3%  1,6%  FOP – mai 2020  4%  16,6%  38,7%  39,2%  1,5% 

Tabelul cu date din sondajele analizate în cadrul cercetării, în care s-a întrebat direcţia în care se îndreaptă Republica Moldova. 

Astfel, potrivit sondajelor analizate şi ilustrate în tabelul de mai sus, cetăţenii moldoveni consideră în proporţie de 80 la sută că ţara merge într-o direcţie greşită pe parcursul ultimilor 6 ani. În aceste condiţii, coaliţiile proeuropene care s-au aflat la guvernare după regimul lui Vladimir Voronin s-au destrămat, cazurile de corupţie la nivel înalt au progresat, justiţia a devenit politizată, apoi instituţiile au trecut printr-un proces de oligarhizare sub conducerea lui Vladimir Plahotniuc, pentru ca ulterior să se formeze o coaliţie nefirească între stânga şi dreapta pentru a încerca de a democratiza instituţiile statului capturate anterior, iar într-un final să ajungă să guverneze un politician pro-rus, iar la momentul actual să existe o criză politică profundă la Chişinău.  

Toată această involuţie din punct de vedere politic, social sau economic poate contribui, teoretic, la formarea şi menţinerea unei pante ascendente în privinţa curentului unionist, fiindcă, după cum am observat în sondajele de opinie (vezi aici), pentru populaţie Republicii Moldova temele de ordin economic şi social sunt foarte importante, iar în lipsa unui termen de aderare sau integrare europeană, tematica unirii cu România ar putea prinde o dinamică pozitivă constantă în viitor. Acest lucru este posibil în condiţiile în care progresul de aderare la Uniunea Europeană se va menţine la un nivel ridicat de incertitudine, iar ecartul economic şi social dintre România şi Republica Moldova se va mări considerabil. 

Şi dacă integrarea în UE se blochează definitiv? 

În altă ordine de idei, extinderea Uniunii Europene se află într-un impas major, iar conform declaraţiilor comisarului desemnat pentru Extindere şi Vecinătate, Olivér Várhelyi, primii care au o perspectivă clară de aderare la UE sunt Balcanii de Vest, prin Albania şi Macedonia de Nord, iar „acţiunea noastră este de a sprijini acest lucru”, în timp ce obiectivul geopolitic al UE este de a crea „stabilitate în Parteneriatul Estic”, fără o perspectivă clară de aderare sau integrare pentru ţările din această regiune. În acelaşi timp, Franţa a folosit dreptul de veto pentru a bloca negocierile de aderare cu Albania şi Macedonia de Nord, lăsând fără o perspectivă de aderare şi ţările care erau cele mai aproape de acest deziderat, după ce Macedonia de Nord şi-a schimbat numele pentru a scăpa de tensiunile cu Grecia, în timp ce Albania a lansat o serie de reforme judiciare, ambele ţări fiind membre NATO. 

În aceste condiţii, procesul de aderare al Republicii Moldova la Uniunea Europeană este într-o mare dificultate şi fără o finalitate previzibilă, nemailuând în calcul problemele structurale ale sistemului democratic de acolo, prin scheme de corupţie prezente la nivel înalt, justiţie şi instituţii politizate, alături de o economie fragilă şi instabilitate politică, precum şi cu grave probleme securitare, prin prezenţa trupelor ruse în Transnistria. 

Totuşi, având în vedere că cetăţenii moldoveni corelează integrarea în Uniunea Europeană cu prosperitate economică şi socială, iar în lipsa unui orizont palpabil asupra integrării europene, aceştia ar putea opta pentru unirea cu România cu scopul de ajunge mai repede în ,,ograda”  europeană. Acest fapt poate fi interpretat din rezultatele răspunsurilor înregistrate în sondajele realizate în anii 20162017 de Institutul de Politici Publice, atunci când respondenţii au răspuns pozitiv, în proporţie de 37 la sută, atunci când au fost chestionaţi despre ,,cum că s-ar rezolva următoarele probleme, dacă ar avea loc Unirea Republicii Moldova cu România”, iar răspunsul ,,Republica Moldova se va integra mai rapid în Uniunea Europeană”, fiind preferat dintre toate celelalte cu aproximativ 10 procente mai mult, precum ,,se va îmbunătăţi mediul de afaceri”, ,,va spori libertate mass media”, ,,se va instaura o ordine în ţară”, ,,vor fi traşi la răspundere foştii guvernanţi corupţi”, ,,se va reduce nivelul corupţiei”, ,,se va îmbunătăţi nivelul de viaţă al populaţiei”. Aceste rezultate se pot explica prin faptul că se înregistrează o lipsă a unui mesaj coerent despre unire şi o dezbatere reală deocamdată în acest sens, iar apetenţa pentru mass-media românească sau informaţiile care vin dinspre România sunt limitate în spaţiul public de peste Prut. 

În concluzie, trendul ascendent al acordului faţă de unirea cu România din partea cetăţenilor moldoveni poate fi corelat cu evoluţia economică a statului din stânga Prutului, cu gradul de instabilitate politică şi perspectiva de aderare şi integrare în Uniunea Europeană, iar în condiţiile în care România va înregistra un progres economic şi un nivel ridicat de bunăstare socială, atunci dorinţa realizării unirii poate deveni un proiect realist, din perspectiva unui curent majoritar al populaţiei din Republica Moldova, care la rândul său se poate coagula într-o mişcare politică semnificativă. 

   

Nămolul zonei gri. Concluzii de etapă 

moldova

Foto: vama R. Moldova. Sursa aici

   

Cercetarea datelor sociologie a demonstrat existenţa unei dinamici pozitive în privinţa deschiderii sau a acceptării cetăţenilor Republicii Moldova a unei potenţiale uniuni statale cu România, în timp ce tendinţa de împotrivire cu privire la unire are o dinamică uşor negativă în rândul populaţiei din stânga Prutului. În timp ce trendul ascendent se confirmă fără echivoc, rata populaţiei care ar vota pentru unirea cu România ar creşte semnificativ dacă ar fi evocate beneficii de ordin economico-social sau dacă s-ar aborda acest subiect din punct de vedere economic, acesta fiind un indice important pentru cetăţenii Republicii Moldova. În acest sens, s-a constatat faptul că dinamica pozitivă a acordului cetăţenilor moldoveni faţă de unire depinde de evoluţia economică a Republicii Moldova, de situaţia sa politică internă şi de progresul de aderare şi integrare în Uniunea Europeană sau colaborarea cu instituţiile europene. 

În aceste condiţii, există – teoretic vorbind - o probabilitate crescută ca pe viitor să se menţină trendul ascendent unionist în Republica Moldova, fiindcă ecartul prosperităţii economice se va adânci între cele două state, conform prognozelor economice, iar tinerii şi românii de vârstă mijlocie vor deveni mai pragmatici în timp şi se vor delimita în mod natural de dimensiunea simbolistică a unirii realizată odată cu schimbul de generaţii. Totuşi chiar dacă apetenţa pentru unire va creşte în timp peste Prut, există un mare risc ca Republica Moldova să rămână într-o zonă gri din punct de vedere economic, politic şi securitar, iar din punct de vedere social să se întâmple ca relevanţa unui asemenea act de uniune, deşi voit, să fie scăzută dacă între timp ţara va fi depopulată puternic şi va deveni un „no man’s land”. 

Rămân două întrebări esenţiale care trebuie urmărite:  

  • Sunt capabili liderii auto-declaraţi unionişit să ducă în Parlamentul de la Chişinău opţiunea unionistă ajunsă astăzi la 34% dincolo de Prut? 
  • În lipsa oricărei perspective de integrare europeană sau de dezvoltare economico-socială palpabilă, există riscul ca opţiunea unionistă, dacă nu este asumată de lideri credibili şi hotărâţi, să fie depăşită de opţiunea... plecării peste hotare, deci de abandonare a spaţiului românesc din stânga Prutului de tinerii cei mai dinamici şi capabili, potenţial unionişti. 

(va urma) 

*Cristina Melnic este absolventă a Masterului de Studii de Securitate al Universităţii din Bucureşti şi expert LARICS pe spaţiul ex-sovietic.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite