Modul extraordinar în care a fost descoperit  un manuscris medieval ce spune povestea regelui Arthur

Un bibliotecar a descoperit la Biblioteca Centrală din Bristol o carte din secolul al XVI-lea ce cuprindea ca „file albe” fragmente ale legendei regelui  Arthur datând din epoca medievală. Acesta se documenta despre practicile de reciclare a pergamentelor medievale când a dat peste un catalog al cărţilor din bibliotecă legate cu file vechi, considerate nefolositoare, informează Atlas Obscura.

Acestea povestesc despre o bătălie pe care Merlin conduce fluturând un steag magic cu un dragon care scuipă flăcări.

Paginile manuscrisului din secolul al XIII-lea au fost folosite în legarea celor  4 volume ale operei lui Jean Gerson, un erudit şi teolog francez. Textul lui Gerson a fost tipărit la Strasbourg, undeva între 1494 şi 1502.

Leah Tether, bibliotecar şi preşedinte al sucursalei engleze a Societăţii Arthuriene Internaţionale a descris modul în care erau trimise cărţile în acele vremuri: „Textul ajungea în Anglia nelegat, fără coperţi – era mai uşor şi astfel mai facil de transportat. Odată primit, indiferent cine l-ar fi comandat l-ar fi dus la o legătorie locală, şi i-ar fi pus coperţi.”

Pergamentele precum cele pe care erau scrise aceste fragmente erau considerate mult prea preţioase pentru a fi aruncate, fiind păstrate în atelierele de legătorie pentru a fi refolosite. Ele erau confecţionate din piele de viţel printr-un proces extrem de laborios. Papetăria şi legătoria nu erau certificate ca meşteşuguri în Anglia secolului al XVI-lea, astfel că cei care se ocupau cu ele apelau la un truc: lipeau filele unor manuscrise mai vechi pe coperţile interioare ale cărţilor noi pentru a masca aspectul lor inestetic. 

Traseul descoperirii unei noi versiuni a legendelor legate de regele Arthur. Contribuţia extraordinară a bibliotecarilor

Prin secolul al XIX-lea, un restaurator de cărţi din Bristol a dezlipit cu multă grijă aceste pagini de pe coperta interioară a cărţii, ca să le reataşeze apoi ca file albe, acele pagini goale ce se regăsesc la începutul şi sfârşitul unei cărţi.

Cu privire la aceste extraordinare acţiuni bibliotecarul expert Tether a spus: „Uneori lucrurile fără valoare pentru cineva pot căpăta valoare în ochii altcuiva. Poate ei au gândit aşa: să le transformăm în file goale, astfel încât cineva interesat de ele să le poată citi într-o zi.”

Am putea spune că aşa s-a şi întâmplat. Acel cineva a fost bibliotecarul Michael Robinson care a descoperit în mod remarcabil paginile din secolul al XIII-lea în timp ce se afla în căutarea unor exemple ale practicii de reciclare a pergamentelor. El dorea să folosească informaţiile ca material de studiu pentru un curs de istorie a legătoriei medievale pe care îl ţinea Universitatea din Bristol.

 Din fericire pentru el a dat peste un catalog publicat în 1899 de un bibliotecar vizionar al oraşului Bristol care conţinea lista cu toate manuscrisele legate în felul menţionat mai sus. Acest fapt era cu totul neobişnuit, pentru că de regulă însemnări despre cum sunt legate cărţile nu se găsesc în cataloagele unei biblioteci, a precizat Tether. 

Robinson a fotografiat filele manuscrisului reciclat şi examinându-le cu atenţie acasă a descoperit sintagme şi cuvinte care l-au dus spre descoperirea sa. Mai întâi l-a pus pe gânduri sintagma „castelul de la Trèbes” ca apoi să găsească indicii şi în cuvintele „Gauuein”, „artu” şi ”merlin,” cuvinte care i-au configurat tabloul legendarei bătălii ce i-a avut drept eroi pe Gawain, Arthur şi Merlin. Atunci Robinson l-a contactat pe Tether pentru a-l consulta în legătură cu semnificaţia acestor descoperiri.

Deşi paginile nu erau deloc într-o stare bună, scrisul fiind vizibil doar pe partea nelipită a paginilor, experţii au toate motivele să fie entuziasmaţi. Manuscrisul arthurian este scris în franceza veche, limba în care povestirile au fost prima oară consemnate. „Scrisul de mână ne trimite imediat la stilul de scris al secolului al XIII-lea, ” a spus Tether. Deşi experţii nu au putut stabili cu exactitate vechimea manuscrisului, ei îl incadrează între 1250 şi 1270. Dacă ţinem cont că cele mai vechi texte arthuriene pe care le cunoaştem datează din 1220, este un text destul de timpuriu şi astfel extrem de relevant. Povestirile despre regele Arthur au fost transmise prin viu grai cu mult înainte de a fi consemnate ăn scris. Sunt cel puţin o sută de ani între această versiune franceză şi cea engleză.

FOTO: wikimedia.commons

Povestea

Experţii bibliotecari au stabilit că paginile nou descoperite spun povestea Bătăliei de la Trèbes, în care Merlin, povăţuitorul Regelui Arthur îi indeamnă pe Arthur şi pe trupele sale complet epuizate să persevereze în confruntarea lor cu Regele Claudas. După asta urmează momentul în care îi mână în luptă cu steagul magic care aruncă flăcări. Există unele diferenţe între modul în care este descrisă bătălia în aceste pagini şi versiunea pe care o cunoaştem azi. Povestea standard este că Regele Claudas a fost rănit la coapsă în această luptă, o metaforă pentru castrare sau impotenţă. În noua versiune nu se specifică unde a fost rănit. Astfel că aceste informaţii ne pot ghida pe traseul transformărilor povestirii de la transmiterea orală la consemnarea sa în scris mai întâi în franceză apoi în engleză – până la versiunile moderne.

Tether a subliniat faptul că este cu totul neobişnuit ca un text literar să fie reciclat în acest fel. De obicei numai textele religioase sau liturgice, fragmentele  unor idei teologice desuete aveau această soartă. Textele de ficţiune erau mult mai preţuite. Întrebarea pe care ne-o punem este cum se face că o asemenea nestemată a ajuns o simplă ciornă reciclată. 

Merlin este un personaj legendar al povestirilor arturiene, create de vechii locuitori ai Marii Britanii, potrivit Wikipedia. Merlin este descris prima dată în Istoria Regilor Britanici a lui Geoffrey din Monmouth, portretul său  combinând trăsăturile legendare ale unui profet galez atins de nebunie, fără nicio legătură cu Regele Arthur cu cele ale personajului istoric Ambrosius Aurelianus,  conducătorul trupelor romane în războiul romano-britanic din secolul al V-lea.Biografia standard îl prezintă ca fiind născut dintr-un demon şi o călugăriţă galeză. El devine un vrăjitor şi şi proiectează naşterea lui Arthur prin intrigi şi magie.