Moment de cotitură în războiul din Ucraina

Distrugeri în Lugansk

Ucraina trece prin momente dramatice. Sunt grele şi acasă, în Donbas, şi pe plan internaţional. Zelenski va trebui să găsească relativ urgent soluţii la probleme care ameninţă să-l copleşească.

Ruşii par să fi găsit cheia militară a situaţiei şi ucrainenii nu i-au depistat încă antidotul. Ruşii aruncă în luptă aproape tot ce au în perimetre relativ restrânse, acţionând după tactica americană, cu o forţă covârşitoare, spre a cuceri teritorii. Pentru Ucraina şi pentru războiul declanşat de agresiunea rusă prin invadarea teritoriului ucrainean la 24 februarie 2022, e un terifiant moment de cotitură.

Triumf rusesc

Căderea aparent inevitabilă a oraşelor strategice din Lugansk, de felul Severodoneţkului, oferă Rusiei posibilitatea de a controla întreaga regiune şi de a trece la noi ofensive spre vest.

Putiniştii din Rusia şi din afara ei exultă. Speră acum nu doar la cucerirea Donbasului, ci şi la dezintegrarea armatei ucrainene şi aruncarea în aer a apărării întregului teritoriu.

Ce vor apoi? Se ştie de mult şi s-a şi spus, fără ca surzii din conducerile de la Berlin, Paris şi Washington s-audă. Eurasia rusă ”de la Vladivostok la Lisabona” a fost evocată, nu o dată, de inşi ca sluga lui Putin, ex-preşedintele Rusiei şi viceşeful Consilului de Securitate al Rusiei, Medvedev.

Mai nou, a articulat visul umed al regimului Putin – unul, culmea, realizabil, dacă Occidentul nu-şi bagă rapid minţile în cap – vocea propagandei moscovite, în speţă prezentatoarea tembeliziunii de stat ruse. Olga Skabeyeva, moderatoare a oficinei de agitprop a Kremlinului, e de părere, cu voie de la stăpânire, că ar fi ”venit timpul să admitem că operaţiunea specială a Rusiei în Ucraina s-a încheiat, în sensul că a început un adevărat război…Al Treilea Război Mondial. Suntem obligaţi să demilitarizăm nu doar Ucraina, ci şi întreaga Alianţă NATO”.

Replica Occidentului s-a formulat timid la Washington şi la summitul UE. Americanii lui Biden, mai timoraţi practic decât oricând în ultimele două veacuri, i-au refuzat Ucrainei armele imperios necesare şi implorator solicitate de Kiev: lansatoarele multiple de rachete. Apoi s-au întors pe călcâi şi au precizat că le refuză doar cele cu bătaie lungă. Probabil ca să protejeze Rusia.

Germania se lăfăie în lumea viselor

La Berlin continuă jocul imund de-a uite armele, nu sunt armele. V-am dat sau nu v-am dat. Cancelarul a promis Ucrainei un sistem de apărare antiaeriană eficient. E vorba de un sistem modern antirachetă cu ajutorul căruia Ucraina şi-ar putea apăra oraşele. Olaf Scholz a mai făcut sumedenie de făgăduieli neonorate. Inclusiv de tancuri şi de obuziere. Motiv pentru care opoziţia l-a criticat dur. Or, Ucraina cere de mult astfel de sisteme moderne de protecţie antirachetă. Primii care i-au refuzat pe ucraineni au fost israelienii şi americanii. Nu e clar de ce abia acum se pune problema livrării unor astfel de arme pur defensive. Germania a furnizat până acum Ucrainei numai arme antitanc, rachete antiaeriene şi muniţie. Ce descrie ludicul exerciţiu al promisiunilor goale?

Că, după ce l-a şocat invazia rusă din februarie, Scholz s-a culcat la loc, pe o ureche. Continuă deci infamia promisiunilor germane permanente, mereu amânate, niciodată realmente materializate, care pare să indice faptul că, în inadecvarea lui intelectuală, cancelarul Scholz mai crede că Ucraina e de plastilină, că se poate juca oricât şi oricând cu ea, că e dispensabilă, că Rusia o va învinge şi nu e bai, că Europa nu vede, că lumea e oarbă. Ceea ce înseamnă că îşi închipuie că Rusia nu e un veritabil pericol, că se poate avea încredere în Putin şi că e de aşteptat să se mai facă în curând rentabile afaceri cu Moscova, vechea politică germană, de la Bismarck încoace, a înţelegerilor dintre Berlin şi Moscova peste capul est-europenilor funcţionând, chipurile, de minune. În acest caz Scholz, vădit, inspiră amăgiri şi respiră în irealitate, trăieşte într-o bulă atemporală, se mişcă mental într-un trecut de mult apus. Şocul retrezirii bruşte şi dureroase abia urmează pentru el.

Sancţiunile UE şi de ce va învinge Ucraina

Ucraina nu va cădea pentru că nu se va lăsa. Şi pentru că nici anglosfera nu are interesul s-o lase să cadă. Ucraina va renaşte şi cu ajutorul balticilor, polonezilor şi cehilor şi va provoca Rusiei pierderi mari. Pierderi insuportabile, pe care Moscova nu le va putea compensa. În fond, ruşii au şi acum pierderi în fapt ireparabile, după cum s-a văzut în Donbas, unde pare să fi fost eliminată o unitate a mercenarilor Wagner, o unitate de elită a trupelor invadatoare. Bilanţul militarilor ruşi ucişi depăşeşte, potrivit informaţiilor credibile ale Ucrainei, 30.000 de soldaţi şi ofiţeri.

La aceste pierderi se vor adăuga cele economice izvorând din sancţiuni. Fie şi aşa incomplete cum au fost transpuse de summitul UE, ele sunt ireversibile şi par efectiv costisitoare pentru Rusia. Kremlinul va trebui să găsească pieţe de desfacere noi pentru 90 la sută din ţiţeiul exportat în Europa, un petrol care, la preţul uriaş actual, scumpit şi din cauza finalului pandemiei, pare uşor de plasat pe terţe pieţe, dar va însemna ca Rusia să conceadă usturătoare rabaturi noilor importatori.

Nici perpetuarea incertitudinilor sectorului bancar rusesc, tot mai izolat de americani, în ciuda scutirii de sancţiuni a Gazprom, din cauza gazului sinucigaş importat de nemţi, nu vor ajuta să se refacă o Rusie dependentă în proporţie de două treimi de exporturile ei de energie dacă Vestul face totuşi ce trebuie. Şi anume dacă acţionează consecvent astfel, încât Moscovei să i se trântească în nas porţile pieţelor lumii, iar nemulţumirea populaţiei ruse să ia amploare pe fondul creşterii exponenţiale a cheltuielilor militare ale Kremlinului şi a scăderii veniturilor ruşilor.

Dar aceste cheltuieli militare nu vor spori într-un mod neprevăzut, dacă luptătorii ucraineni nu intră în posesia armelor de care au nevoie spre a opri avansul şi jaful rusesc.

În acest context, al şaselea pachet de sancţiuni convenit în mod salutar de europeni, în ciuda divizării lor, cu nemţi, unguri şi austrieci care parcă tremură de grija Rusiei, nu va avea un impact direct şi imediat asupra mersului războiului, mai ales dacă întârzie înarmarea Ucrainei.

În aceste condiţii, Ucraina va trebui să găsească o replică adecvată pariului militar actual. Cea mai eficientă pare a fi o tactică triplă. Întăririi apărării, ar trebui să i se adauge recursul la operaţiuni militare în spatele liniilor inamice, precum şi contraatacul fulgerător, cu forţe masate în zonele în care armata rusă şi-a subţiat prezenţa spre a suplimenta forţele ei aflate în ofensivă în Donbas.

Think-tank-ul american ISW confirmă această analiză. Potrivit ISW, concentrarea de forţe ruseşti din Donbas a vulnerabilizat poziţiile trupelor invadatoare din sud, din regiunea Herson, care simt tot mai acut presiunea contraofensivei ucrainene din nord-vest. Herson e zonă critică, relevă experţii, pentru că ”e singura zonă în care trupele ruse controlează poziţii la vest de Nipru”.

Decisiv promite să fie şi moralul ucrainenilor. Spre deosebire de vest-europeni, ei ştiu pentru ce luptă. Dar se manifestă şi semne de demoralizare în rândul combatanţilor din Doneţk şi Lugansk. Deloc de mirare, de vreme ce şi armele occidentale promise şi rezervele de trupe necesare întârzie să ajungă la nişte luptători obosiţi, bombardaţi fără pauză şi dotaţi doar cu arme uşoare.

Petre M. Iancu - Deutsche Welle