Neobişnuit şi şocant: UE joacă împotriva Chinei?

FOTO Shutterstock

Chiar neobişnuită şi şocantă situaţie la nivelul marilor jocuri internaţionale: în ciuda tuturor avertismentelor chinezilor care au şoptit ceva despre consecinţe viitoare dintre cele mai serioase, Uniunea Europeană, mai precis Parlamentul European, a decis trimiterea unei delegaţii oficiale în Taiwan.

Semnal că, implicit, e pe drumul unei viitoare recunoaşteri diplomatice a Taiwanului? Greu de anticipat dar, oricum, gestul de acum este un caz clar de lese-majeste faţă de prestigiul şi onoarea Noului Imperiu celest de la Beijing. Puţine sunt pe lumea asta subiectele atât de super-sensibile pentru conductorii Chinei comuniste, obsedaţi de existenţa independentă, pro-occidentală şi mai ales totalmente pro-americană a liderilor de la Taipei, plini acum de siguranţa pe care le-o dau acordurile de asistenţă militară încheiate cu prietenii americani.

În principiu, tensiunile între China comunistă şi Taiwanul democratic sunt extreme şi ireconciliabile ceea ce, teoretic, ar fi trebuit să ducă demult la o absorbţie de către uriaşa putere continentală cu aproape 1,5 miliarde locuitori a micuţei insule aflate la doar 180 km depărtare şi care are o suprafaţă mai mică decât Cuba plus cele trei minuscule teritorii aferente (23 de milioane de locuitori în total). Şi totuşi înfruntarea continuă şi sunt mulţi comentatori, din generaţii diferite, care au o sigură explicaţie: un atac asupra Taiwanului ar fi socotit un real casus belli şi americanii ar interveni cu întreaga forţă de care dispun în regiunea Asia-Pacific, ceea ce, eventual, ar putea deschide chiar ceva mai mult decât porţile unui foarte intens conflict regional.

Pentru a înţelege ciudăţenia momentului de acum, să vedem care sunt cele 15 ţări ţările care recunosc Taiwanul ca teritoriu suveran:

De ce? Deoarece China, ţară membră permanentă a Consiliului de Securitate, declară că insula face parte integrantă din teritoriul său naţional, descriind-o drept o simplă provincie rebelă. Diferendul între China şi Taiwan a început în 1949 şi este motivul tehnic pentru care Taiwanul nu este acceptat în instanţele internaţionale şi îi conferă un statut nedefinit şi această recunoaştere internaţională limitată. Context în care, atât la Beijing cât şi la Taipei este urmărită cu atenţie maximă orice mişcare menită să anunţe o posibilă viitoare schimbare a balanţei de putere pe scena internaţională, începând cu deschiderile de noi linii diplomatice.  

În cazul de acum, este vorba despre prima vizită oficială a unei delegaţii din Parlamentul European, condusă de europarlamentarul Raphael Glucksmann, preşedintele comitetul special pentru „interferenţe străine în procesele democratice”.. Imediat, ministerul de externe de la Taipei dă un comunicat în care se subliniază că „este vorba despre prima delegaţie oficială trimisă în Taiwan de Parlamentul European, ceea ce înseamnă foarte mult”. În orice caz, semnalul este primit la Beijing de unde pleacă mesajul trimis de ministerul de Externe în care Uniunea Europeană este avertizată să ”nu trimită semnale greşite” şi că „ar trebui să-şi corecteze greşelile”, asta imediat după ce reprezentanţii europeni s-au întâlnit cu Tsai Ing-Wen, preşedinta Taiwanului (foto).

Solicităm părţii europene să-şi corecteze greşelile şi să nu trimită niciun fel de semnal greşit în direcţia forţelor separatiste din Taiwan, altfel ar dăuna relaţiilor dintre UE şi China. Wang Wenbin, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe

De ce această reacţie nervoasă? Deoarece europenii au ridicat miza la cote chiar nemaiîntâlnite în momentul în care au transmis interlocutorilor taiwanezi că „am sosit aici cu un mesaj foarte simplu şi clar: nu sunteţi singuri. Europa este alături de voi... Vizita noastră ar trebui să fie considerată drept un prim pas important. Dar avem nevoie de o agendă foarte concretă de întâlniri la nivel înalt şi acţiuni concrete la nivel înalt pentru a putea clădi un parteneriat mult mai puternic între UE şi Taiwan”.

Este o urmare logică a unei deschideri anterioare, la fel de spectaculoasă: e vorba despre Recomandarea Parlamentului European din 21 octombrie 2021 adresată Vicepreşedintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate privind relaţiile politice şi cooperarea dintre UE şi Taiwan, document foarte precis ca posibil deschizător de drumuri dar care putea rămâne, ca mult altele, doar la stadiul unui demers teoretic. Uite că nu e aşa, PE trimite delegaţia oficială şi printre temele de discuţie se numără şi posibilitatea de organizare comună de acţiuni în domeniul dezinformării, atacurilor cibernetice , ameninţări complexe de care este acuzată China pe plan mondial. Obiectivul, cum a fost anunţat de Preşedinta Taiwanului, fiind o „Alianţă democratică împotriva dezinformării”.

În opinia mea, există o altă miză globală în spatele tuturor acestor discuţii, tratative, ameninţări, presiuni şi tensiuni. Una într-atât de importantă încât, mai ales în cazul actualelor crize, europenii să simtă că e nevoie să-şi asume un asemenea risc absolut deloc neglijabil. Este limpede - sau a devenit limpede pentru ţările din grupul industrial care se desprind din ce în ce mai rapid de restul naţiunilor asistate şi dependente - că orice încercare de reluare masivă a creşterii economice şi de reabilitare a economiilor avansate se va face cu ajutorul unor procese industriale care, în absolut orice sector, vor implica cipuri.

Exact asta este arma supremă identificată de Taiwan drept bază a supravieţuirii naţionale într-un conflict asimetric în care, altfel, ar fi pierdut demult orice tip de angajament militar: este vorba despre faptul că, în acest moment, Taiwanul deţine, de departe, supremaţia mondială în domeniul fabricaţiei de cipuri, esenţial pentru toate economiile de pe Terra şi, în primul rând, în mod egal, pentru SUA şi pentru China. Există un echilibru fragil de genul ameninţării de odinioară cu distrugerea reciprocă, asta deoarece un conflict militar care să lovească Taiwanul ar însemna un dezastru pentru industriile avansate şi ar putea însemna, aşa cum avertizează diverse servicii de informaţii militare, chiar dispariţia secretelor de producţie unice deţinute de Tapei.

TSMC este compania din Taiwan este nu numai centrul producţie la un nivel care nu poate fi comparat cu nimic din ce se găseşte pe piaţa mondială, ci şi beneficiază de reinvestiţii enorme în sectorul de cercetare-dezvoltare, vinde semi-conductori pentru Apple, Qualcom sau Advanced Micro Device (AMD).

Experţii de la Conflits spun că „odată cu apariţia Taiwanului drept învingător an industria semiconductorilor focalizează atenţia decidenţilor politici din întreaga lume asupra propriilor lor vulnerabilităţi în cazul în care s-ar deteriora relaţiile dintre China şi Taiwan. ...dominaţia Taiwanului în zonă poate deveni la fel de strategic importantă la nivel geo-politic precum cea de odinioară a Arabiei Saudite în perioada dominaţiei resurselor de hidrocarburi...”

Este un joc cu mize multiple care se înlănţuie şi condiţionează reciproc pe circuitele oricărui tip de producţie industrială de înalt nivel. Desigur, pentru ţările în care există politicieni şi guverne care să se ocupe de asemenea chestiuni care, ghinion de ghinion, ne rămân departe şi, ca atare, le ignorăm în duşmănie, demonstrând nivelul la care se află gândirea românească în domeniul politicii externe.