New York, Londra, Madrid şi acum Paris. Sau despre libertate

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Acum aproape 14 ani, când SUA au declarat lupta împotriva terorismului, lumea vestică s-a grăbit să se alăture acestei  decizii pentru că există o credinţă împărtăşită în lumea civilizată şi anume că niciun preţ nu este prea mare pentru libertate, iar atunci când o ţară plăteşte acest preţ, ea nu trebuie lăsată să-l plătească singură.Şi nu este lăsată să-l plătească singură.

New York, Londra, Madrid şi acum Paris. 

Pare din ce în ce mai greu să susţii pacea în această iarnă prelungită a fricii şi pare din ce în ce mai greu să susţii speranţa în această iarnă prelungită a anxietăţii. Guvernele şi cetăţenii statelor se confruntă acum cu frici de diferite feluri: economice, sociale, şi acum, iată, fizice. Se luptă zi de zi cu frica pentru ziua de mâine şi, cel mai grav, cu frica pentru viaţa lor. Frici pe care nu ar trebui să le cunoască în al 14-le an al secolului XXI.

Marea victorie a unui popor lovit de un astfel de act barbar este să înfrîngă frica, acea isterie care generează răzbunare, retaliere asupra unei comunităţi, radicalism împotriva unei religii.

Nu credinţa ucide, ci folosirea ticăloasă a iubirii pentru Dumnezeu în scopul otrăvirii minţilor.

Actul terorist nu este nimic mai mult sau mai puţin decât o violenţă care murdăreşte tot ce este bun în om.

Nevinovăţia râsului este arma cu care jurnaliştii francezi şi-au înfrânt agresorii. 

New York, Londra, Madrid şi acum Paris.

Acum mai mult ca niciodată în istoria omenirii, soarta noastră pare să ne scape din mâini. Deşi nu am căutat şi nu am provocat un asalt asupra libertăţilor noatre şi asupra modului nostru de viaţă, deşi nu ne-am aşteptat şi nu am invitat o confruntare cu răul, suntem puşi în faţa unor situaţii care ne măsoară capacitatea de a face faţă situaţiilor excepţionale, pentru a ne ridica deasupra lor şi pentru a dovedi că suntem mai buni decât ne credeau cei care vor să ne îngenuncheze.

Actul terorist se previne sau dacă s-a produs se reprimă.

Nu căutaţi valenţe, interpretări, semnificaţii sau consecinţe pe baza logicii normale, pentru că riscaţi să intraţi într-un cerc vicios.

New York, Londra, Madrid şi acum Paris.

12 oameni au fost omorâţi acum câteva ore în redacţia “Charlie Hebdo” din Paris, după ce veme de zeci de au fost un simbol al libertăţilor pentru care alte zeci de milioane de oameni şi-au dat viaţa doar în ultima sută de ani: libertatea de exprimare, libertatea credinţei, libertatea de a gândi liber şi libertatea de a te ridica în picioare şi a spune demn ce gândeşti, fără frică şi cu încrederea că dreptul divin al autonomiei individuale nu poate să fie, niciodată, răpit  şi că el merită orice preţ.

“Charlie Hebdo” a mai fost atacat în urmă cu patru ani şi nu s-a lăsat intimidat atunci, aşa cum nu se va lăsa intimidat nici acum. Curajul nu piere în faţa terorismului şi asta îi macină pe terorişti, pentru că ştiu că deşi ne vom speria puţin, ne vom ridica, ne vom uni şi vom continua să predicăm libertatea. Şi toleranţa.

New York, Londra, Madrid şi acum Paris.

Se vor găsi unii care vor încerca să ofere tuşe grave ale unor analize de politică externă complicate şi complexe, cu numeroase relaţii de putere mai curând greu de conceput şi cu siguranţă greu de descris. Poate vor avea dreptate, dar nu asta contează acum, pentru că răul nu are nevoie de un motiv. El există pur şi simplu.

Se vor găsi unii care vor încerca să caute soluţii politice sau de politici publice pentru a încerca să facă în aşa fel încât evenimente de acest gen să nu se poată repeta. Poate vor avea dreptate, dar va veni un moment când vor da greş. Pentru că răul nu are nevoie de o ocazie. El şi-o crează.

Se vor găsi alţii care vor încerca să vorbească despre ce se putea face ca să fie evitată această tragedie şi se vor înşela. Răul nu poate fi evitat. El trebuie însă confruntat.

New York, Londra, Madrid şi acum Paris. 

Uniunea Europeană poate să dovedească acum că este mai mult decât o uniune de state unite de scopuri politice şi mânate de interese economice. Jean Claude Juncker s-a declarat solidar cu Franţa, aşa cum de altfel au făcut-o majoritatea liderilor de state europene care au reacţionat până acum. Iar cei care nu au reacţionat deja sunt aşteptaţi să o facă cât de curând. Iar reacţiile politice nu sunt nimic în comparaţie cu reacţiile cetăţenilor simpli, care trăiesc în blocurile care pot fi oricând ţinte, lucrează în spaţiile care pot fi oricând ciuruite, fac naveta în trenurile şi autobuzele care pot fi oricând supuse atentatelor.

Tragedia de la Paris poate să fie elementul care să anuleze orice discuţii despre Europa cu mai multe viteze. Nu există mai multe Europe, există însă nişte valori şi principii pentru care europenii s-au sacrificat de-a lungul istoriei, iar evenimentele de astăzi tocmai au reamintit acest lucru zecilor de milioane de europeni care aveau nevoie să-şi amintească că sunt mai multe lucruri care îi unesc, decât care îi separă.

New York, Londra, Madrid şi acum Paris. Trei oraşe din Europa şi unul de pe malul celălalt al Atlanticului. Patru simboluri internaţionale. Patru stâlpi ai libertăţii, şi, aşa cum cred că ştie oricine, inclusiv cei care au apăsat pe trăgaci ieri, orice construcţie solidă are la bază cel puţin patru stâlpi.

Subiectul nu este religia, nici toleranţa, deşi îmi doresc şi sper ca situaţiile de tensiuni inter-etnice şi inter-confesionale din Vestul Europei să nu degenereze.

Subiectul este libertatea, iar când vine vorba despre libertate nu sunt multe lucruri de spus: ea există sau nu există. Şi nicio tragedie nu va reuşi să o răpună. Parizienii, francezii, europenii, şi toţi oamenii liberi vor spune teroriştilor de la Paris sau de oriunde: Nimeni şi nimic nu ne poate face să renunţăm la libertate! 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite