No country for European men?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
De ce avem nevoie de o presă europeană? Răspunsurile, la dezbaterea găzduită de Facultatea de Comunicare şi Relaţii publice (SNSPA), marţi, 5 mai
De ce avem nevoie de o presă europeană? Răspunsurile, la dezbaterea găzduită de Facultatea de Comunicare şi Relaţii publice (SNSPA), marţi, 5 mai

Săptămâna aceasta, dedicată sărbătoririi Uniunii Europene, ştiţi hidra aceea cu 28 de capete, de care nimeni nu se teme şi chiar de care nimănui nu-i pasă, este cea în care în toate capitalele Europei se întâmplă ceva: festival de filme europene, aniversare a un an de existenţă a site-ului Europunkt. Este şi săptămâna în care revin şi eu la Bucureşti, pentru a vorbi, în felul meu, despre ce ar trebui să însemne I love EU!

Demersul meu este mai ales interogator: de ce nu există o adevărată presă europeană? De ce presa românească nu e europeană? De ce nu există un spaţiu public european? Avem nevoie de el sau este doar un moft? În cadrul unei dezbateri care are loc astăzi, marţi, 5 mai, la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice. Apoi, joi 7 mai, la ceainăria Serendipity, o dezbatere alături de Radu Magdin, în jurul a ceea ce cred eu ca ar trebui să se produca în noi, în mentalitatea noastră, atunci când se întâmplă accidente fericite.

Despre europeni, despre spaţiul public european, numai de bine. Practic, deloc. Deci, potrivit vechiului principiu anglo-saxon, no news, good news, dacă nici despre europeni, despre homo europaeus, nici despre spaţiul public european, nu se vorbeşte nimic, înseamnă că totul merge ca pe roate. Din păcate însă, lucrurile nu sînt chiar aşa.

La mai mult de 50 de ani de la crearea sa, între Uniunea Europeană şi cetăţenii săi s-a creat o falie, o ruptură. Ca şi cum fiecare ar fi o entitate distinctă, evoluînd separat, pe un drum paralel. Într-un moment crucial, ca cel pe care europenii îl trăiesc de mai mulţi ani deja, şi care se traduce în realitate prin mai multe crize - instituţională, societală, culturală, politică, a apărării şi a politicii externe, criză a solidarităţii mai ales - nevoia unui spaţiu public european comun este imperioasă şi chiar sine qua non. Liderii trebuie să se facă înţeleşi, dar ei au şi obligaţia de a auzi ceea ce se murmură în agora.

Într-un asemenea moment

presa devine liantul, dicţionarul care traduce cuvintele, vocea care transmite mesajul. Şi nu de acum, ci dintotdeauna, o funcţie primordială a presei

pe care aş rezuma-o, scurt, în crezul lui Albert Camus, cel mai important ziarist francez, european, înainte de a fi un imens scriitor: „povestea aceasta ne priveşte pe toţi„. Presa devine mijlocul de transport prin care mesajul circulă dinspre elitele din turnul Bruxelles şi plebea din restul Uniunii Europene.

Despre toate acestea, ca şi despre existenţa firavă a unui debut de media europeană - vorbind un limbaj comun tuturor europenilor dar şi reflectînd probleme şi bucuriile tuturor europenilor, într-o dezbatere găzduită de Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Masteratul de Comunicare şi Guvernanţă Europeană, marţi, 5 mai, între 18.30-20.00. Sala 325, SNSPA, bd. Expoziţiei nr. 30A.

Cu Iulia Badea-Guéritée, jurnalist Courrier International, Paris, şi Gabriel Giurgiu, realizator TVR, despre „Media europeană, între himeră şi realitate“. Doi dilematici, pe scurt! Dacă nu sunteţi departe, vă aştept!

Preluat de pe site-ul Dilema Veche.

Festivalul filmului european.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite