Noroc cu Vladimir Voronin!

S-au îngălbenit ecranele românilor când s-a aflat ce a spus liderul comunist de la Chişinău despre preşedintele român Traian Băsescu! Ţara lui BRECHINIUZ a intrat iarăşi în trepidaţie.

Nu are rost să comentăm acum şi aici afirmaţiile lui Voronin - ce a făcut el pur şi simplu nu se face, la nivelul unor foşti sau actulai şefi de state. Dar uite că mai-marele comunist de la Chişinău tot a făcut un lucru bun: i-a ajutat pe românii din dreapta Prutului să vorbească, în sfârşit, despre cei de pe malul celălalt.

Motive ar fi avut şi până acum, şi încă destule, dar ce să faci dacă ecranele din România erau deja colorate în galben, cu alte minunăţii...

Ei bine, în realitate, ziua de ieri a fost importantă pentru Republica Moldova şi, într-un anumit sens, şi pentru România, dar din cu totul alt punct de vedere. Preşedintele Timofti tocmai l-a desemnat pe ministrul de externe Iurie Leancă să formeze un nou guvern. 

Ar trebui să fie primul pas în direcţia stabilităţii, după aproape o jumătate de an de război politic total. Un război care a determinat nu doar prăbuşirea guvernului Filat, ci şi punerea sub semnul întrebării a Acordului de Asociere cu UE, care ar trebui încheiat în noiembrie, la summitul parteneriatului Răsăritean de la Vilnius.

Totul a început în 23 decembrie anul trecut, când omul de afaceri Sorin Paciu (34 de ani) a fost împuşcat mortal în timpul unei partide de vânătoare la care au participat membri ai protipendadei politice şi financiare din republică.

Procurorul general, Valeriu Zubco, participant la eveiment, a fost acuzat ca a încercat sa muşamalizeze faptele, iar în presa moldovenească au apărut imediat şi înregistrări audio care veneau în sprijinul acestor acuzaţii. Până la urmă, Zubco a demisionat, dar Partidul Democrat ( al lui Marian Lupu), care îl numise în funcţie, nu s-a lăsat cu una, cu două.

Centrul Naţional Anti-corupţie, un fel de DNA de-al lor, controlat de PD,  a lansat anchete asupra unor membri din Partidul Liberal-Democrat (PLDM), al premierului Vlad Filat. Iarăşi, moldovenii au putut auzi înregistrări, de data aceasta împotriva unor afacerişti apropiaţi ai PLDM şi a unor demnitari din acest partid.

La rândul lui, partidul lui Filat a l-a demis din funcţia de prim- vicepreşedinte al Parlamentului pe Vladimir Plahotniuc, afaceristul considerat omul cel mai puternic din Republica Moldova şi sponsorul Partidului Democrat. PLDM s-a folosit pentru aceasta de voturile comuniştilor, ceea ce a însemnat practic pulverizarea Alianţei pentru Integrare Europeană.

Partidul Liberal, al lui Mihai Ghimpu, o formaţiune cu convingeri unioniste afirmate, a trecut de partea lui Marian Lupu(PD), adeptul declarat al ”statalităţii”. Aceasta, pentru a stăvili puterea in creştere a lui Filat, dar şi ca un răspuns la dispute mai vechi.

Astfel că inevitabilul s-a produs: la 5 martie, Vlad Filat a fost demis printr-o moţiune de cenzură, iniţiată, de cine? De comunişti. Principala acuzaţie: corupţia din partidul lui Vlad Filat. Şi iată-i pe comunişti, pe unionişti şi pe oportunişti votând împotriva ”pragmaticilor” lui Vlad Filat. Să mai spună cineva că fraţii noştri moldoveni nu s-au dedulcit şi ei la deliciile politichiei!

Presedintele republicii, Nicolae Timofti, l-a desemnat tot pe Filat să formeze noul guvern, ceea ce a agitat apele şi mai mult. Curtea Constituţională a invalidat însă redesemnarea unui candidat de prim-ministru care tocmai fusese demis de către Parlament, aşa că, din 24 aprilie, interimatul a fost asigurat de Iurie Leancă, prim-vicepresedinte al PLDM şi ministru de externe. Tot el a fost desemnat acum, oficial, să formeze noul guvern.

Negocierile se anunţă dificile, dar analiştii de la Chişinău spun că, în pofida unor declaraţii războinice, există totuşi şanse ca guvernul Leancă că obţină acordul Parlamentului, prin voturile deputaţilor PLDM, PL şi a unui grup disident din PD.

Ar fi primul semnal pozitiv de la Chişinău după luni întregi de incertitudine, mai ales că, se spune în Republica Moldova, Iurie Leancă s-a ţinut departe de confruntările acerbe din ultimele luni. Iar ţara are mult de recuperat, dacă vrea să mai aibă ceva şanse la summitul de la Vilnius. Ministrul polonez de Externe, Radoslaw Sikorski, a declarat deja că Moldova nu va semna un Acord de Asociere cu UE înaintea Ucrainei.

Iar vocea Varşoviei este importantă, fiindcă tocmai Polonia a iniţiat, în 2008, parteneriatul Estic, alături de Suedia. Era la puţin timp după conflictul din Georgia, şi probabil era noapte. Căci marii noştri strategi de politică externă dormeau. Parteneriatul a fost lansat oficial în mai 2009, la Praga, iar interesul special al Poloniei faţă de Ucraina şi, în perspectivă, faţă de Belarus, se vede de la poştă.

Interesant este că, după evenimente din 2009, care au dus la răsturnarea regimului Voronin, Republica Moldova a devenit fruntaşa Parteneriatului Estic, datorită reformelor aplicate de guvernul lui Vlad Filat. Au contribuit la aceasta şi regresul democratic din Ucraina şi evoluţiile neclare din Georgia.

Criza politică de la Chişinău a complicat situaţia şi cel mai la îndemână ar fi să se dea vina pe Rusia. Desigur, Moscova nu are de ce să fie bucuroasă văzându-şi ”vecinătatea apropiată” intrând sub influenţa crescândă de la Bruxelles. Dar lucrurile ar putea fi un pic mai complicate, în zonă intervenind, după cum am văzut, interesele Poloniei dar şi ale Germaniei.

Ar fi extraordinar ca la Chişinău să existe un acord de guvernare până duminică, atunci când este aşteptată vizita Comisarului pentru Extindere, Stefan Fule.

Toate acestea nu dau prea mari emoţiii la Bucureşti, în orice caz, nu atât de mari precum declaraţiile lui Vladimir Voronin. Dar tot e bine că pe liderul comunist l-a luat gura pe dinainte - măcar aşa a intrat şi Moldova pe radarul românesc.

Aşa că, hai noroc, tovarăşe Voronin! Dar cu un pahar de vin din cel bun, nu din poşirca pe care i-aţi trimis-o preşedintelui Traian Băsescu, pe vremea când eraţi prieteni la cataramă