Nu e stat, ci califat!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Presa din Islanda a anunţat în octombrie că ministrul de justiţie de la Reykjavik a reuşit să blocheze folosirea domeniului .is de către un site islamist. Era vorba despre khilafah.is, care a încercat să-şi aproprie combinaţia de litere consacrată pe Internet pentru a descrie ţara din Atlanticul de Nord.

Adevărul e că abrevierea IS s-a răspândit foarte mult: ea desemnează "statul islamic", în varianta engleză a expresiei, şi are mai multe sinonime: AQI, pentru Al Qaida in Irak, ISI - Islamic State in Irak, ISIL - Islamic State in Irak & Levant. Toate acestea sunt folosite pentru a descrie grupurile islamiste radicale care acţionează, în primul rând, dar nu numai, pe teritoriul Siriei şi al Irakului. Diferenţele traduc atât o evoluţie a auto-identificării grupurilor djihadiste cu pricina, cât şi o anumită imprecizie în încadrarea fenomenului politic avut în vedere. Mai recent, s-a lansat în spaţiul public occidental o nouă echivalenţă, şi anume Daesh, care e un acronim pentru expresia al Dawla al-Islamyia al-Iraq al-Sham. Mulţi o preferă, fiindcă ea nu trimite, precum toate celelalte, la termenul „stat”. Occidentalii refuză să desemneze ca stat structura din teritoriile controlate de grupurile teroriste, care au cucerit în luna iunie Mosul sau au asediat, săptămâni de-a rândul, Kobani.

Dar nici islamiştii nu cred că am avea de-a face cu un stat! O vădeşte termenul pe care îl folosesc, începând din vara asta, pentru a-şi descrie întreprinderea politică: e vorba despre „califat”. Într-adevăr, pe 28 iunie a.c., în prima zi de Ramadan, Abu Bakr Al-Baghdadi, liderul grupărilor pomenite mai sus, s-a auto-proclamat calif. Avem de-a face cu o formă politică diferită de statul-naţiune, creat în Occident şi răspândit acum peste tot în lume. Califatul a precedat statul modern şi el exprimă o ambiţie imperială: aceea de a cuprinde comunitatea musulmanilor - al-ummah al-islamiyyah. Cu acest titlu, el nu cunoaşte frontiere, în sensul modern al termenului: e şi în Orient, şi la Lagos, şi la Sydney. Expresie pură a teologiei politice musulmane, califatul a cunoscut o ultimă versiune sub forma Imperiului otoman. După ce a fost abolit de Kemal Ataturk, în clipa fondării Turciei moderne, se credea că nu mai are viitor. Reapariţia recentă a califatului surprins, şi nu doar întrucât refuză procedurile democratice - deliberarea, votul, reprezentarea etc. -, ci prin cruzimea extremă afişată. Asocierea religiei cu violenţa e şocantă.

Asta i-a făcut pe unii să nege orice relaţie între acţiunea grupărilor teroriste şi o religie sau o civilizaţie. O spune, de pildă, o rezoluţie a Consiliului de Securitate din septembrie. Secretarul general al Naţiunilor Unite  a mers chiar mai departe: el a folosit o dublă negaţie, vorbind despre un „non-stat non-islamic”. Dar, dacă nu e religia, atunci ce oare îi face pe mii de tineri, inclusiv  occidentali, să-şi lase în urmă patria, mergând să lupte alături de calif? Mai multe state membre ale Uniunii sunt astăzi îngrijorate de perspectiva ca unii dintre radicalii islamişti să revină în Europa, provocând cu bună ştiinţă măceluri, torturi, jafuri, decapitări rituale etc. precum cele din Irak sau Siria. În fine, să observăm că Al Baghdadi & co. folosesc din plin noile tehnologii, de la facebook la twitter şi youtube. O formă politică veche şi instrumente tehnologice de ultimă oră propagă ură şi intoleranţă.

Va putea statul să se apere în faţa califatului, adică a ceea ce arabii numesc khilāfa? Într-adevăr, aceasta nu e doar o problemă a islandezilor şi cu atât mai puţin una legată de numele unui domeniu de Internet...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite