Nu vedeţi ce se întâmplă? Ne pasă!? (John McCain – Munchen 2016)
0
„Ordinea globală pe care am construit-o, în fiecare an, inclusiv aici în Munchen, moştenirea noastră, se destramă. Nu este inevitabil acest lucru, nu apare pentru că nu avem puterea să o împiedicăm sau să o influenţăm, ea se destramă datorită acţiunilor şi a judecăţilor pe care le facem. Şi datorită acestui lucru, prieteni, nu putem schimba cursul evenimentelor imediat“ -senatorul american John McCain- Munchen 2016.
A 52-a ediţie a Conferinţa de Securitate de la Munchen a trecut neobservată în presa din România cu excepţia câtorva articole unele favorabile participării preşedintelui Klaus Johanis la acesta, altele mai puţin. Munchenul devine la început de an, în februarie, locul unde politiceni de prim rang (anul acesta au participat peste 60 de miniştri ai Apărării şi miniştrii de Externe), diplomaţi şi lideri de opinie oferă o avanpremieră a relaţiilor internaţionale din anul respectiv.
Prima conferinţă s-a desfăşurat în anul 1962 şi a fost organizată de către editorul german Ewald von Kleist. Iniţial, conferinţa se ocupa doar de probleme legate de apărarea militară, fiind vorba, bineînţeles, de perioada Războiului Rece, ulterior aria tematică s-a extins, prin abordarea unor subiecte de interes strategic şi militar global. Este cel mai important eveniment care marchează începutul fiecărui an calendaritic. Conferinţă este o acţiune privată şi se constituie într-o platformă neoficială de întîlniri, unde au loc consultări importante pentru viitoarele decizii politice la nivel înalt, la ea participând oficiali din cancelariile guvernamentale de pe tot globul sau din instituţiile internaţionale. Procedura de lucru la conferinţă este la fel ca la Davos, poate doar cu unele mici excepţii. La Davos sunt trei tipuri de întâlniri:
(1) reuniuni la care toată lumea care este prezentă acolo poate să participe;
(2) reuniuni la care poţi participa numai pe bază de invitaţie;
(3) reuniuni secrete la care nu ai acces.
La recenta sesiune de la Munchen au participat printre alţi preşedinţi preşedintele Poloniei Andrzej Duda, preşeditele României Klaus Johanis, preşedintele Ucrainei, Petro Porosenko, preşedintele Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, preşedintele Finlandei Sauli Ninisto, regele Iordaniei Abdullah II bin Al Hussein, prim-ministrul Franţei Manuel Valls, prim-ministrul Rusiei, Dimitri Medvedev, ministrul de Externe al SUA, John Kerry, ministrul de externe al Germaniei Frank-Walter Steimaier, ministrul de Externe al Arabiei Saudite Adel bin Ahmed Al Juber, ministrul de Externe rus Sergei Lavrov, ministrul de Externe al Poloniei Witold Waszczykowski, ministrul de Externe al Iranului Mohammad Javad Zarif, Secretarul General al NATO, Jens Stoltemberg, Martin Schulz, preşedintele Parlamentului European, senatorii americani John McCain şi Robert Corker (primul conduce Comitetul Forţelor Armate şi al doilea Comitetul Relaţiilor Externe), ministrul Apărării al Germaniei, Ursula von der Leyn, ministrul Apărării al Israelului, Mosh Yalon şi, nu în ultimul rând, James R Clapper, directorul Comunităţii Naţionale de Informaţii, din SUA. Enumerarea poate continua lista fiind complectată de personalităţi importante de pe eşicherul politicii internaţionale printre care am să mai amintesc două nume Richard Hass preşedintele Consiliului pentru Relaţii Externe şi James Stavridis amiral (ret.) fostul Comandant al Forţelor Aliate NATO din Europa. Dacă această listă nu este convingătoare pentru rolul conferinţei înseamnă că cei care au scris despre întâlnire ori nu ştiu, evident cu scuzele de rigoare, sau poate nu au înţeles exact care este rolul acestei adunări. Pentru România este un pas extrem de important că a participat şi, mai ales, că a avut ocazia să-şi exprime punctul de vedere, pentru prima dată într-un atelier, referitor la prezenţa alianţei NATO pe flancul Estic. De fapt, agenda a cuprins subiecte care afectează Europa, în primul rând, dar şi situaţia globală: noua geopolitică în Orientul Mijlociu, ISIS, viitorul NATO, clima şi securitatea energetică, integrarea euroatlantică, viitorul războiului şi utilizarea echipamentelor hi-tech, crizele umanitare etc.
Munich Security Conference, la a 52-a ediţie FOTO DW/ A. Feilcke
Câţiva dintre participanţi şi comentariile lor
(John McCain, Dimitri Medvedev, Moshe Yaloon)
Şi pentru a fi mai explicit cu ceea ce înseamnă conferinţa de la Munchen am să trec în revistă câteva din declaraţiile participanţilor. Am să încep cu senatorul John McCain pe care l-am cunoscut, la sediul Senatului american, în anul de masterat, 1996-1997, la Universitatea Naţională de Apărare a SUA din Washington D.C. John McCain participă la această reuniune de 40 de ani iar cuvântul lui contează în ecuaţia geopolitică a Washingtonului. Senatorul american, considerat de Wolfgang Ischinger coloana vertebrală a legăturii transatlantice, indiferent dacă administraţia era democrată sau republicană, şi-a început discursul cu o apreciere asupra rolului Cancelarul german în condiţiile actuale:
„Noi americanii o apreciem mult pe Angela Merkel pentru ataşamentul ei la relaţia trasatlantică şi ajutorul dat în condiţiile în care avem nevoie de el.“ - senatorul american John McCain
Prima remarcă făcută de McCain a fost asupra provocărilor aduse de acordul de încetare a focului din Siria pe care nu-l vede ca pe o oportunitate de a păşi într-un viitor ce va aduce liniştea în Siria şi asta datorită, în primul rând, naturii adversarilor noştri şi a noii realităţi geopolitice globale. Ce acord poate permite încetarea focului (a grupurilor care luptă împotriva regimului de la Damasc) dar în acelaşi timp permite bombardamnentele asupra teroriştilor făcute de Rusia (pentru Rusia teroriştii sunt şi cei care luptă împotriva lui Assad dar şi ISIS-ul), ce acord este acela care lasă o săptămână răgaz trupelor guvernamentale siriene în atacul asupra oraşului Aleppo... spunea McCain. Senatorul american a rezumat pe puncte ceea ce preşeditele rus Vladimir Putin doreşte în Siria:
(1) refacerea puteri lui Assad şi păstrarea lui la Damasc;
(2) reinstalarea Rusiei ca o mare putere în Orientul Mijlociu; (
3) flosirea Siriei ca un poligon militar real în procesul de modernizarea a echipamentelor militare ale Federaţiei Ruse;
(4) transformarea provinciei Latakia într-o garnizoană militară rusească la fel ca cele două enclave Crimeea şi Kaliningrad, garnizoană de unde să-şi extindă influenţa militară în Mediterană; (
5) să crească criza refugiaţilor pentru a submina relaţia transatlantică şi proiectul Uniunii Europene.
Cât priveşte acordul nuclear semnat cu Iranul, acesta nu a adus rezultatele scontate. Odată cu semnarea lui activitatea Iranului s-a extins în Orientul Mijlociu, au început testarea de echipamente militare noi, nu a devenit un partener pentru Vest încercând să devină o putere dominantă în Orientul Mijlociu şi să scoată Occidentul din zona de influenţă, un obiectiv care va putea fi obţinut odată ce miliardele de dolari (n. A.G. 100 miliarde de dolari) vor fi dezgheţate din banci. Acum ceva timp în urmă analiştii occidentali vedeau alianţa Rusiei cu Iranul ca un drum spre un infern care va genera în final o pace pe care ruşii o vor cere. De fapt, spunea senatorul, serviciile de informaţii din SUA au declarat public că odată cu întervenţia Rusiei, Siria se va stabiliza iar forţelor guvernamentale siriene la regimului Assad vor avea posibilitate trecerii la acţiuni ofensive. Ceea ce s-a şi întâmplat. Mc Caine a spus: Nu este un accident că domnul Putin a acceptat încetarea focului. Am mai văzut acest film (n. A.G. scenariu) în Ucraina. Iniţial presiunea militară a creat o nouă situaţie în teren, s-au folosit apoi de interzicerea accesului cu materiale şi alimente umanitare şi folosirea acestui moment ca o monedă de schimb, ca apoi să închidă conflictul prin negocierea unui acord de încetare a focului. Aceasta este diplomaţie în sprijinul operaţiunilor militare şi funcţionează pentru că noi am permis acest lucru...Aş vrea să greşesc şi acest acord să fie benefic! Care ar fi consecinţele nefaste ale acestui acord? Consecinţele în opinia senatorului american pot fi: scăderea încrederii aliaţilor Occidentali în faţa statelor din Orientul Mijlociu, creşterea numărului refugiaţilor, creşterea numărului de luptători ISIS în Siria şi în final atacul asupra capitalelor Occidentale efectuat de terorişti. Senatorul McCain a încheiat cuvântul cu următorele cuvinte: Cei care au venit an după an la această conferinţă au ştiut care este rolul nefast al anarhiei în lume, ei au crezut în echilibrul balanţei de forţe pentru că au trăit colapsul acesteia. Viziunea noastră asupra acestei ordini este sub asalt astăzi, balanţa de forţe se erodează în Asia Pacific, aici în Europa şi în Orientul Mijlociu şi nu este un uragan sau un tsunami care ni se întâplă din senin, este pentru că avem adversari şi inamici care ni se opun, se întâmplă pentru că organizaţii teroriste precum Daesh ne provoacă, ne ameninţă şi ne atacă în aşa fel încăt să ieşim din ordinea internaţională. Ne pasă de ce se întâmplă(!?)
Atelierul dedicat prim-miniştrilor (au fost 3 ateliere care nu au avut o temă specifică ele fiind dedicate preşedinţilor, prim-miniştrilor şi miniştrilor de Externe participanţi) a fost precedat de o declaraţie a Secretarului general al NATO Jens Stoltemberg. Acesta a acuzat Moscova că destabilizează securitatea europeană şi îşi intimidează vecinii cu arsenalul său nuclear:
Am văzut o Rusie mai asertivă, o Rusie care destabilizează ordinea de securitate a Europei. NATO nu caută o confruntare şi nu vrem un nou Război Rece... Retorica, postura şi exerciţiile forţelor nucleare ale Rusiei au ca scop intimidarea vecinilor săi. Sistemul de apărare balistică al NATO nu este conceput, nici îndreptat împotriva Rusiei, a declarat Stoltenberg.
În replică, premierul rus, Dmitri Medvedev, cu prilejul alocuţiunii sale din atelierul prim-miniştrilor, a acuzat Occidentul că declanşează un nou Război Rece prin politicile NATO faţă de Rusia, şi că sancţiunile suplimentare care au fost impuse statutului rus după anexarea peninsulei Crimeea vor agrava şi mai mult tensiunile ruso-occidentale. Medvedev a declarat că preşedintele rus, Vladimir Putin, a avertizat la evenimentul din 2007 că intenţia Occidentului de a construi un sistem antirachetă ar putea declanşa un nou Război Rece. Premierul rus a participat pentru prima dată la acestă conferinţă iar înainte de ea a avut o discuţie cu preşedintele Putin, la Kremlin, pe problemele pe care le-a ridicat în cuvântul său. Medvedev declara la Munchen: Din nefericire situaţia de acum este mai rea decât am pronosticat noi la Moscova. Dezvoltările actuale au căpătat o turnură dramatică faţă de 2007. Conceptul de Marea Europă nu s-a materializat. Creşterea economică a fost nesemnificativă. Conflictele din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord au crescut în intensitate. Migraţia a impins Europa către colaps. Relaţiile dintre Rusia şi Europa s-au degradat substanţial. Un război civil este gata să izbucnească în Ucraina. În acest context ne dorim o relansare în viitor a dialogului între părţi referitor la arhitectura de securitate Euro- Atlantică, la stabilitatea globală şi la ameninţările regionale. Premierul rus a oferit cinci teme de discuţie referitoare la securitatea globală, toate legate de relaţia Rusiei cu Occidentul, explicit sau nu:
(1) o nouă paradigmă în relaţiile internaţionle;
(2) un nou model de securitate la graniţele UE;
(3) implementarea integrală a Acordului de la Minsk de către Ucraina;
(4) terorismul şi conflictele regionale legate indisolubil de migraţie, fenomen pentru care trebuie găsite noi soluţii;
(5) găsirea unei soluţii de cooperare între Occident şi Rusia. Premierul Medvedev, fost preşedinte al Rusiei şi considerat iniţial un reformator ale relaţiilor Rusiei cu Occidentul, a încheiat în cel mai tradiţional spirit occidental cu o frază a fostului preşedinte american J F Kennedy care avertiza în timpul Crizei rachetelor din Cuba : Politica internă ne poate învinge însă politica externă ne poate ucide. Ne aşteaptă o confrutare militară în viziunea rusă (!?)
Am să închei scurta prezentare a evenimentului de la Munchen cu câteva observaţii făcute de ministrul Apărării al statului Israel, Moshe Yaloon. Prima constatre a devoalat lipsa unei strategii a Occidentului, a unei mari strategii la nivelul Orientului Mijlociu, o strategie care să aducă soluţii într-o situaţie complet incertă şi haotică din regiune. Nu avem un Război Rece cum a spus premierul Medvedev pentru ca în regiune ar trebui să avem două părţi şi noi avem numai Rusia, SUA sau Europa lipsesc- spunea Yaloon. Avem, citându-l pe regele Iordaniei, dacă nu un al treilea război global, un război al civilizaţiilor: de pe înălţimile Golan dacă te uiţi la est vezi culoarea verde a câmpurilor semn de prosperitate, în Israel, iar de partea cealalt negru şi cenuşiu, în Siria. Noi am santificat viaţa iar în alte regiuni s-a santificat moartea. Ministrul Apărării a declarat că din punct de vedere geopolitic este o nouă diviziune în Orient, parte din ea fiind veche iar o altă parte fiind nouă: avem şiţii iranieni în primul rând, apoi regimul lui Assad, hezbollahul cu influenţe în Irak, hutii în Yemen care domină astăzi capitala Sanna. Şiiţi iranieni încearcă să mineze regimurile sunite din Arabia Saudită sau Bahrein, au baze teroriste pe cinci continente inclusiv în Europa şi SUA. Acesta este oare Iranul după încheierea acordului nuclear?.
Alături de senatorul McCain, Yaloon este împotriva acordului nuclear cu Iranul care va aduce Teheranului mai mulţi bani ce vor fi folosiţi pentru înarmare (20 miliarde vor fi folosiţi pentru cumpărare de arme după declarţiile liderilor iranieni) arme care vor fi folosite de intermediari ca să atace inclusiv Israelul. Alături de şiiţi iranieni stau Fraţii Musulmani un alt inamic al Israelului care acţionează în teritoriile palestiniene şi care au sprijinit Hamasul să aibă un cartier general în Istambul. Altă tabără menţionată de ministrul israelian este cea a teroriştilor ISIS şi a celorlalte fracţiuni teroriste prezente în Siria şi Irak. Ultima tabără în opinia ministrului israelian este aceea a ţărilor sunite arabe nu numai Iordania şi Egiptul, dar şi Arabia Saudită şi ţările din Golf la care se adaugă ţările din Africa de Nord. El spunea că acest conflict nu este între Israel şi Palestina este între şiiţi şi suniţi şi a început în secolul 7. Israelul a hotărât să nu intervină în acestă desfăşurare de evenimente, dar în mometul în care suveranitatea sa va fi afectată reacţia va fi pe măsură.
Rusia spunea Yaloon ne-a lăsat cu două opţiuni Daesh şi Iran. Daesh este inamicul nostru şi va fi înfrânt, sunt sigur. Avem însă prea mulţi inamici în zonă.
Ministrul Apărării al Israelului a mai arătat că nu a fost semnalat niciun atac din partea ISIS pe teritoriul israelian, dar din partea interpuşilor sirieni sau hezbollah conduşi de Garda Revoluţionară Iraniană, au fost peste 10 atacuri venite din teritoriul sirian. În zona graniţei cu Siria, în satele sunite de acolo devastate de război, Israelul, conform celor declarate de Yaloon, a trimis ajutor umanitar: Nu puteam fi orbi la tragedia de acolo! De asemenea ministrul Yaloon[1] a declarat că Israelul poartă convorbiri secrete cu Arabia Saudită fapt ce l-a făcut pe fostul şef al spionajului saudit prinţul Turki al-Faisal să replice în momentul sesiuni de întrebări: A da mâna cu israelieni nu înseamnă a-i ajuta pe Palestinieni. Prinţul Tarik al-Faisal[2] a declarat că Fraţii Musulmani şi Iranul sunt inamicii Arabiei Saudite şi a ţărilor arabe sunite dar în acelaşi timp suniţii sunt furioşi pe modul în care Israelul îi tratează pe palestinieni. Yaloon[3] a respins afirmaţiile Prinţului Tarik al-Faisal precizând că între conflictul Palestiniano-Israelian şi celelate probleme din Orientul Mijlociu nu există nicio legătură singurul vinovat de lipsa progreselor diplomatice fiind Mahmoud Abbas, preşedintele Autorităţii Palestiniene. La terminarea discursului lui Moshe Yaloon, el şi Prinţul Turki al-Faisal[4] şi-au strâns cordial mâinile în faţa camerelor de luat vederi. Sesiunea s-a încheiat cu o caracterizare specială a situaţiei din Orientul Mijlociu facută de Yaloon, situaţie care spunea că va dura un timp îndelungat şi unde problema suniţilor nu se va rezolva doar prin distrugerea ISIS sau prin negocieri cu alawiţii, kurzii şi şiiţii: Eu ştiu să fac o omletă dintr-un ou dar dintr-o omletă nu ştiu să fac un ou!
[1] Nu numai Iordania şi Egiptul- a fost citatul din ziarul Haaretz atribuit lui Yaloon-Am vorbit despre statele din Golf şi din Nordul Americii . Din păcate ei nu sunt prezenţi aici să asculte discursul. Pentru ei Iranul şi Fraţii Musulmani sunt inamici... Iranul este baiatul rău pentru noi dar şi pentru regimurile sunite. Suniţii nu strâng mâinile israelienilor în public dar în spatele uşilor închise da. ("Not only Jordan and Egypt," he was quoted by Haaretz as having said. "I speak about the Gulf states and North African states too. Unfortunately they are not here to listen. For them, Iran and the Muslim Brotherhood are the enemy…. Iran is the bad guy for us and for the Sunni regimes. They are not shaking hands [with Israelis] in public, but we meet in closed rooms.")
[2] Prinţul Tarik al-Faisal: De ce ar trebui ca arabii să fie prieteni cu voi când voi le faceţi ce le faceţi (palestinienilor)? conform Haaretz
[3] Este un conflict cu palestinieni dar care este legutura între acesta şi revoluţia iraniană? ISIS are o legătură cu acest conflict? Războiul civil din Siria sau revoluţia din Tunisia au vreo legătură? Situaţiile din Yemen sau din Irak au vreo legătură? Nu este nicio legătură între acestea- a spus Moshe Yaloon. ("There is a conflict with the Palestinians – but what is the linkage between this and the Iranian revolution? ISIS has a connection to the conflict? The civil war in Syria or the uprising in Tunisia? The situation in Yemen or Iraq? There is no connection.")
[4] Comentariul este urmare a unor informaţii, cele mai multe din sursă iraniană, care nu au fost niciodată confirmate dar care au devoalat o serie de întâlniri între şefii serviciilor din Israel şi Arabia Saudită. Ultimele sunt despre o cooperare între Tel Aviv şi Riad în vederea producerii şi lansării unui virus informatic a cărui ţintă să fie programul nuclear iranian. În 2013 Prinţul Turki al-Faisal a fost văzut într-un dialog cu Meir Sheetrit la o conferinţă în Monaco. Sheetrit a declarat că l-a invitat pe prinţ să se adreseze Knessetului (parlamentul israelian) iar prinţul a replicat că nu este o iniţiativă bună atât timp cât Israelul nu se retrage din teritoriile ocupate în 1967 şi va permite reîntoarcerea refugiaţilor palestinieni la locurile de baştină. În schimbul acestui lucru 22 de state arabe ar normaliza relaţiile cu Israelul. De asemenea Prinţul Faisal a fost văzut în câteva rânduri, în Geneva, la întâlniri cu liderii Mossad, conform unor informaţii iraniene niciodată confirmate sau infirmate de părţi.
Se încarcă comentariile...
