O  bombă electorală: Partidul European al Piraţilor

Pe 4 septembrie, la „Abtei Neumunster”, clădire situate în centrul istoric din Luxemburg, a fost fondat în mod oficial PPEU – Partidul European al Piraţilor. Glumă? Simplu eveniment monden?

Absolut deloc, căci este vorba despre un eveniment care poate spune multe despre starea de spirit actuală a electoratului european şi poate să însemne, totodată, primul pas din agenda foarte ambiţioasă a acestei noi formaţiuni politice în lupta pentru europarlamentarele din 2014.

Intenţia fusese anunţată la Varşovia, în luna iulie a acestui an, atunci când, în documentul final, se afirma că : „Noi, părţile semnatare din partea Piraţilor Europeni, realizând nevoia apariţiei unui pou partid politic în Europa...am decis să ne întâlnim în Luxemburg pentru a pune bazele unui Partid European al Piraţilor prin adoptarea formală a statutului şi Manifestului său”. Se anunţau atunci şi principalele puncte ale programului politic:

„...dorim ca societatea să primească şi să se adapteze revoluţiei digitale. Noi vedem revoluţia digitală ca un moment de reînnoire totală al societăţii umane; iată de ce unul dintre primele noastre scopuri este apărarea Internetului ca un bun comun şi o utilitate publică ”.

Părţile semnatare reprezintă Partidele Piraţilor oficial recunoscute ca forţe politice în Belgia, Catalonia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Norvegia, Suedia şi Young Pirates Europe, lor adăugându-se şi cele din Elveţia şi Federaţia Rusă, alături de PIRATE PARTIES INTERNATIONAL.

Manifestul politic are capitol distincte unde se prezintă poziţiile privind drepturile civile, participarea  cetăţenilor şi conceptual de Guvern Deschis, transparenţă, reforma legislaţiei privind drepturile de autor, reforma sistemului de brevete, accesul liber la bazele de date, neutralitatea Internetului, gratuitatea programelor de soft şi Cultura Liberă.

În domeniul drepturilor civile, spre exemplu, PPEU susţine „dreptul de liberă asociere, liibertatea de mişcare şi a reuniunilor publice, libertatea de opinie, de exprimare şi liberal acces la informaţie. Cei care denunţă problemele existente într-un sistem public (whistle-blowers) ar trebui să fie protejaţi de lege şi nu obiect al urmăririi penale…Deoarce fiecare face parte dintr-o minoritate, respectarea drepturilor minorităţilor este esenţială în orice societate..”

Reprezentativă este doleanţa PPEU privind transparenţa actului guvernării căci, spun ei, „autorităţilor publice ar trebui să li se solicite să publice în mod regulat descrierea organismelor şi sarcinilor acestora, inclusiv a tuturor datelor de interes public. Toată lumea are dreptul să accesee documente şi sumarul dezbaterilor de la toate nivelele de guvernare.. ”

Adevărata lovitură vine însă în capitolul destinat reformei legislaţiei privind drepturile de autor căci PPEU solicită o nouă formulă legislativă în domeniu în termenii căreia „copierea, permiterea de acces, stocarea şi folosirea producţiei literare şi artistice în scopuri non-comerciale trebuie nu numai legalizată, dar şi protejată de lege şi promovată în mod active pentru a îmbunătăţi capacitatea publicului de acces la informaţie, cunoaştere şi cultură…monopolul commercial conferit de legea drepturilor de autor trebuie să fie redusă la nişte termeni rezonabili (ca perioadă de timp, n.n.)..”.

Evident, ca urmare logică, cererile acestea sunt completate de un apel pentru diseminarea liberă a programelor de soft în numele libertăţii şi democratizării culturii. Acelaşi tip de abordare şi în domeniul legislaţiei privind brevetele, politică de monopol „sprijinită de guverne, obstacole în calea pieţei libere şi care, în loc să ajute procesul de inovare, îl stânjenesc din ce în ce mai mult….pe termen lung, ar trebui creat un system de sprijin pentru inovaţie care să înlocuiască pe cel al brevetelor şi să se asigure că rezultatele cercetării vin în beneficiul societăţii ”.

Evident, nu putea să lipsească tema de bază care se regăseşte în platformele politice ale tuturor Piraţilor Europeni: neutralitatea internetului şi accesul liber la bazele de date. Astfel, se solicit ca „rezultatele oricărei cercetări finanţate total sau parţial din bani publici să fie publicată cu acces liber în publicaţiile ştiinţifice sau în orice alt mod care să le facă accesibile populaţiei. Toate datele create pentru uz public sau folosind banii publici ar trebui să fie accesibile în mod gratuit…fără limitarea accesului prin procedure de înscriere, licenţe, taxe sau alte mijloace tehnice”.

Pentru a se crea această posibilitate, se argumentează în Manifestul PPEU,  „avem nevoie de un Internet liber şi care să nu permit operatorilor, guvernelor şi altor organizaţii fie să blocheze, fie să prioritizeze anume tipuri de aplicaţii, servicii sau conţinut şi nici să limiteze accesul în funcţie de locaţia celui care utilizează sistemul pentru a primi sau trmite date”.

O platformă politică adeseori surprinzătoare şi care vine în contradicţie cu foarte multe puncte ale legisaţiilor europene în domeniu. De aici însă şi potenţialul său deosebit de mare de a atrage voturile unei anumite părţi a electoratului, tinerii care nu se mai regăsesc decât parţial sau deloc în ideologiile partidelor clasice de pe scena politică europeană. Adăugaţi şi confuzia, nemulţumirea, blazarea sau/şi lipsa de interes a opiniei publice faţă de dezbaterile europene şi completaţi tabloul cu reacţia profundă la adresa măsurilor de austeritate care au afectat largi categorii de populaţie în majoritatea ţărilor UE şi veţi calcula impactul electoral al unei asemenea platforme.

Căci impactul ideatic contează, mai puţin întrebarea cât poate fi realizat din toate aceste propuneri şi care ar fi urmările sociale şi economice precum şi costurile aproape imposibil de imaginat ale eventualei lor implantări. Un exemplu: care ar fi urmările la nivelul societăţii al unui Internet care să nu blocheze pornografia infantile?

Ceea ce vedem însă acum cu certitudine, sunt succesele electorale ale Partidelor Piraţilor în multe dintre ţările europene precum şi listele lor de aderenţi, din ce în ce mai pline.

Este un semn absolut limpede că partidele politice europene tradiţionale, până acum perfect liniştite că nimic nu mai putea să apară nou pe scena politică şi că echilibrul actual avea să se reproducă pe termen lung, au de ce să-şi facă griji. Nu ştiu dacă Partidul European al Piraţilor este răspunsul dorit în dezbaterea actuală privind nevoia de reînnoire a scenei politice la nivelul UE, dar cu siguranţă face parte dintr-o mişcare a cărei amplitudine o vom vedea măsurată în rezultatele cred surprinzătoare ale europarlamentarelor din 2014.