O naţiune sub Dumnezeu. O naţiune sub Orban. În această ordine

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În cel de-al douăzeci şi doilea discurs despre starea naţiunii, al zecelea la rând, Viktor Orban vorbeşte despre funeraliile inamicilor care au îngropat Ungaria acum 100 de ani, Uniunea Europeană, Dumnezeu şi, bineînţeles, cât de bine merg lucrurile sub conducerea sa providenţială şi a partidului său, Fidesz.

În faţa unui public care îl adoră şi, fără vreo legătură cu această adoraţie, care a fost ales pe sprânceană dintre rândurile de loialişti şi clienţi politici, Viktor Orban a perorat despre starea naţiunii ungare, despre cele întâmplate în ultimul an, dar şi în ultimii zece ani de guvernare Fidesz. Pentru noi, în România, dar şi pentru alte câteva capitale din regiune, faptul că Orban şi-a început discursul cu tema centenarului Trianon ar trebui să ne tragă un semnal de alarmă.

Viktor Orban citează legendele şi pe contele Albert Apponyi, care ar fi zis că “noi, ungurii, vom fi acolo la funeraliile celor care ne-au săpat mormântul”. Acest citat vine de la omul care a condus delegaţia Ungariei la Paris, unde s-a semnat Tratatul de la Trianon. O delegaţie care a făcut tot posibilul să prezinte românii drept omaghiarizeze agresiv populaţia română aflată sub jugul imperial hapsburgic.

În opinia sa, apariţia unor formaţiuni statale noi, dând exemplul Cehoslovaciei, Iugoslaviei şi Uniunii Sovietice, a fost chiar mai traumatizantă decât pierderea a două treimi din teritoriu. Aceste exemple sunt date dintr-un motiv foarte simplu: nici una din cele trei state nu mai există în această formă, validând citatul lui Apponyi. Într-un fel, Ungaria a fost acolo, privind funeraliile Iugoslaviei, ale Cehoslovaciei şi ale Uniunii Sovietice. Este evident că există şi o trimitere implicită şi la România. O precizare directă ar fi fost un afront prea mare şi ar fi generat o furtună diplomatică dar pentru publicul adorator din sală şi electoratul cu nostalgii imperiale, România este pe listă, chiar dacă numele ţării noastre nu a fost pronunţat.

Politica revanşardă a guvernului Orban, nu se limitează la alimentarea acestor nostalgii prin inserţii în discursul politic al unui soi de retorică Make Hungary Great Again şi Hungary First! Este o strategie complexă care generează acţiuni concrete prin care se vrea schimbată şi orientată opinia publică, în profunzime, spre iredentism. Nu se vede acest lucru mai clar decât în cazul noii bibliografii obligatorii din şcolile gimnaziale şi liceele ungare. Scriitori precum Ferenc Herczeg, Albert Wass şi József Nyírő au fost introduşi, toţi fiind scriitori cu convingeri antisemite, care deplâng decăderea Ungariei Mari şi care, implicit sau explicit, propovăduiesc reîntoarcerea la graniţele de dinainte de 1919. Pentru România, dar şi pentru alţi vecini ai noştri, aceastră strategie concertată trebuie să fie înţeleasă şi urmărită cu atenţie.

Ca în mai toate discursurile sale, Orban a adus în discuţie şi “identitatea creştină” a Ungariei. Nimeni nu pune la îndoială moştenirea creştină a Ungariei, rolul ei istoric în propovăduirea creştinătăţii dar şi a apărării ei. Tocmai din acest motiv, arestarea acestei etichete de către Orban este cu atât mai strigătoare la cer. Orban spune că libertatea ungurilor, în contrast cu teoriile liberale care vin de la Bruxelles, se derivă din trei “legi creştine”: dobândirea capacităţii de a distinge între “bine şi rău”; toţi oamenii sunt creaţi egali, indiferent de unde s-au născut şi culoarea pielii; tratarea semenilor aşa cum ai vrea să fii şi tu tratat. Principii de bun simţ de altfel, dacă nu ar fi încălcate de Fidesz, demonstrând o ipocrizie crasă.

Cum poate Orban să clameze că urmează învăţătura creştină în ceea ce priveşte egalitatea tuturor oamenilor în faţa lui Dumnezeu, când guvernul şi partidul pe care le conduce au alimentat ura faţă de comunităţile de romi? Chiar în acest discurs, Orban condamnă procesele intentate de indivizi romi din comuna Gyöngyöspata care au fost segregaţi de unguri în şcoli, spunând că sumele care trebuie plătite către petenţi vor falimenta bugetul local şi că numărul mare de procese de acest fel se datorează unui plan orchestrat de George Soros.  Acelaşi Orban echivala acum câţiva ani populaţia de romi din Ungaria cu o povară istorică, în timp ce în martie 2018, în timpul unei vizite în Miskolc, a spusA fost o perioadă când oamenii au imigrat aici în masă şi ţineţi minte ce s-a întâmplat. Şi totuşi, cei care au venit în Miskolc erau din Ungaria. Vă daţi seama ce s-ar întâmpla dacă oameni complet diferiţi de noi ar veni din afara ţării”. Orban făcea referire la imigranţii din Orientul Mijlociu, în opinia sa mai răi decât romii autohtoni.

În ceea ce priveşte tratarea altor persoane aşa cum ai vrea să fii tu tratat, să le transmită asta cineva refugiaţilor care au cerut azil în Ungaria sau dreptul de a tranzita ţara spre alte destinaţii europene. Aici nu fac referire la emigranţii economici, care vor pur şi simplu un viitor mai bun în Europa, faţă de ce oportunităţi au în ţările de origine, de multe ori inexistente, cu guverne corupte, violenţă şi criminalitate ridicată. Aici mă refer la refugiaţi de război, care au fost dislocaţi din ţările de origine şi au cereri legitime şi demonstrabile de azil. Astfel de cazuri nici nu au fost luate în considerare de Fidesz, preferând să deschidă un program de vize pentru bani, prin care ar fi intrat în ţară persoane care prezintă un real risc de securitate.

În ceea ce priveşte distincţia dintre bine şi rău, nu aş fi atât de sigur că guvernul ungar a înţeles ce este bine şi ce este rău, cel puţin din punct de vedere creştin, în special porunca a şaptea, să nu furi. Sunt investigaţii extinse în care s-a descoperit că fondurile europene sunt folosite discreţionar de către Fidesz, pentru a alimenta noua clasă economică naţionalistă, în esenţă oligarhi care au răsărit pe baza contractelor cu guvernul ungar. Exemplul clasic este cel al lui Lőrinc Mészáros, a cărui ascensiune a atras atenţia internaţională după ce în 2017 Bloomberg a declarat una din companiile conduse de acesta drept compania cu cele mai performante acţiuni din lume, cu o creştere ameţitoare de 6231%, o performanţă la care Mark Zuckenberg şi Facebook visează doar. Vasta majoritate a cifrei de afaceri realizată de Meszaros este generată de contracte publice. Bineînţeles, Meszaros nu uită cine este prietenul său din copilărie şi face şi acte de donaţie interesante către guvern.

În noiembrie 2019, a avut loc un cataclism în peisajul media din Ungaria, aşa cum a caracterizat situaţia portalul Index.hu. Brusc, aproape toate publicaţiile print şi online din ecosistemul media din Ungaria au trecut sub o organizaţie umbrelă, o fundaţie numită Fundaţia Central-Europeană de Presă şi Media (KESMA), condusă direct de stat, deci de Fidesz. Printre donatori s-a numărat şi Meszaros, care înainte de acest transfer, cumparase mai multe publicaţii, având astfel dreptul să transfere 100% din acţiuni sau părţi sociale în braţele Fidesz, omorând efectiv independenţa presei în Ungaria, o instituţie deja zguduită din plin de asaltul lui Orban.

Orban a arestat conceptul de creştinătate pentru a-I servi unei strategii politice, nu dintr-o convingere religioasă umană, personală, care se revarsă natural şi în discursul politic. Problema este că nici măcar nu respectă regulile enunţate de el în propriul discurs, dând dovadă de o ipocrizie ireală. Sensul conceptului de creştinătate folosit de Orban este unul cultural, nu unul religios. În războiul cultural care este în plină desfăşurare în Vest, între progresişti şi conservatori, Orban foloseşte atributul creştin pentru a se autodefini dar şi pentru a exclude pe oricine care nu se aliniază politicii sale. Cu alte cuvinte, nu eşti creştin dacă nu susţii politica anti-refugiaţi Fidesz, marginalizarea comunităţii de romi sau delapidarea fondurilor europene.

Aceeaşi ipocrizie se vede şi în atacurile pe care le-a lansat în discurs la adresa Uniunii Europene. Departe de a fi o forma perfectă de organizare, este totuşi cadrul în care miliarde de euro se varsă în conturile Ungariei, bani pe care Orban îi foloseşte pentru a ridica şi susţine oligarhi şi sisteme de relaţii, care la rândul lor, îi susţin puterea. Nu este o strategie nouă de folosire a finanţelor, este o strategie veche de când pământul dar asta nu înseamnă că nu este profund greşită, mai ales juxtapusă cuvântului creştin. Da, protejarea creştinilor persecutaţi şi folosirea unor precepte creştine în politică şi guvernare sunt scopuri nobile dar şi noi şi cu siguranţă şi Orban, ştim că nu asta se întâmplă în Ungaria.

În ceea ce priveşte citatul din Appony şi momentul în care Ungaria va asista la funeraliile celor care “au îngropat-o”, Orban ar trebui să ia aminte că ipocrizia este un inamic mai puternic decât opoziţia politică, Bruxelles, Soros, imigranţii sau alte închipuiri ale imaginaţiei sale. Şi România a fost prezentă la Conferinţa de Pace de la Paris, sub conducerea lui Ion C. Brătianu. Având în vedere că lui Orban îi plac citatele dar şi joaca cu democraţia, putem să îi reamintim ce a spus Brătianu: ”Adevărata democraţie înseamnă cârmuirea poporului prin sine însuşi. Orice democraţie, îşi află, desigur, în fruntaşii săi o călăuză binefăcătoare, dar tot reazimul şi toată nădejdea nu poate s-o aibă decât în propria-i înţelepciune şi propria-i energie. Căutaţi şi îndemnul şi puterea de a înfăptui în voi, şi numai în voi înşivă!

Iluzia că viitorul Ungariei este în mâinile lui Orban şi astfel, inextricabil legat de el, se va disipa mai devreme sau mai târziu şi poate odată cu venirea lui Kovesi la şefia noii procuraturi europene, s-ar putea ca Orban fie cel care  asistă la funerariile propriului edificiu politic.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite