Ortodoxia şi Europa

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu sunt singurul care a constatat slabul entuziasm privind marcarea primului deceniu al României ca ţară membră a Uniunii Europene. Cel mai probabil starea ca atare a acestui proiect politic, economic şi social explică atitudinea temperată.

Acum zece ani, cu puţin timp înainte de aderarea propriu-zisă a României şi Bulgariei, tot auzeam la conferinţe şi dezbateri, unele chiar de un nivel academic şi/sau politic foarte înalt, citată vorba unui politician austriac, cea potrivit căreia Europa se termină acolo unde începe Ortodoxia. Eram asaltat de tot felul de întrebări şi trebuia să fac faţă la parada agresivă a unor prejudecăţi, cu atât mai ţâfnoase, cu cât mai evidentă era necunoaşterea de la baza lor. Ignoranţa se amesteca de la sine cu aroganţa.

La o distanţă destul de comfortabilă pentru a proba unele teze, altele decât cele populiste de atunci, se vede treaba că raportul dintre Ortodoxie şi Europa este astăzi fundamental altul. Cel mai târziu după declanşarea crizei refugiaţilor şi a seriei nefericite de atentate teroriste, afirmaţia austriacului trebuie evident reformulată: Europa se termină acolo unde începe negarea statului de drept şi a valorilor sale. Or, aceste suspendări repetate şi dramatice ale europenităţii se consumă la Berlin, la Paris sau la Bruxelles.

În ceea ce priveşte configuraţia Ortodoxiei actuale, ea nu mai este nici pe departe Biserica Orientului în sens strict geografic. Dimpotrivă. Din cele 14 Biserici Ortodoxe autocefale, 10 sunt pe continentul nostru. Dintre acestea, 7 sunt în ţări membre ale Uniunii Europene. Din Finlanda, unde este a doua Biserică de stat, şi până în Cipru, Biserica Ortodoxă, generic vorbind, face în mod firesc şi activ parte din arhitectura culturală şi socială europeană. Că este altfel decât confesiunile occidentale, asta reprezintă o bogăţie, nu o slăbiciune a Europei.

Doar neştiutorii, cei rău intenţionaţi sau cei care sunt, vorba lui Ţuţea, „posedaţi de certitudini“ mai văd în prezenţa ortodoxă în imaginea de ansamblu a Uniunii Europene o problemă. Sigur, tematica europeană ar merita reluată şi aprofundată de teologia noastră de şcoală şi de formatorii de opinie. Tocmai pentru a nu vorbi despre Europa precum vorbeau sau mai vorbesc alţii despre Ortodoxie: oarecum exterior şi exclusiv critic. Europa este o temă teologică, aşa cum este şi o realitate bisericească, prea importantă pentru a o lăsa doar pe seama altora. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite