Parlamentul European solicită Comisiei să impună un embargou total asupra produselor energetice din Rusia

FOTO Shutterstock

Nimeni de la noi nu pare preocupat de faptul că tensiunile dintre blocul european şi Rusia ameninţă să depăşească linia roşie, odată cu adoptarea de către Parlamentul European (512 voturi pentru, 22 contra şi 19 abţineri) a unei Rezoluţii care solicită adoptarea imediată de sancţiuni suplimentare, inclusiv pe cea extremă, adică „un embargou total asupra petrolului, cărbunelui, combustibilului nuclear şi gazelor naturale”.

Totul ar trebui să fie însoţit de planul pentru asigurarea securităţii energetice a UE dar şi de o strategie „pentru retragerea sancţiunilor în cazul în care Rusia face paşii necesari în vederea restaurării independenţei Ucrainei, a suveranităţii, integrităţii sale teritoriale în cadrul frontierelor sale recunoscute internaţional şi îşi retrage complet trupele de pe teritoriul Ucrainei”.

Este important că există o asemenea Rezoluţie şi, dacă ne luăm după cărţile despre cum ar trebui să fie politica la modul ideal, un asemenea vot al europarlamentarilor ea ar trebui să constituie un pas decisiv în modularea pe mai departe a întregului pachet de viitoare mişcări ce vor fi adoptate de instituţiile de la Bruxelles. Tehnic, chiar aşa ar trebui să se întâmple. Nu sunt foarte sigur dacă şi în realitate tot aşa va fi.

Ruşii mizează pe cu totul altceva, adică pe indecizia liderilor politici care, înainte de a a adopta asemenea măsuri finale, se gândesc să vadă care vor fi consecinţele asupra nivelului de viaţă al populaţiei, şi aşa pus la încercare în perioada pandemiei, cu rezultatele cunoscute şi deschizând calea inflaţiei galopante de acum. De aceea, europarlamentarii au ţinut să precizeze că toate sancţiunile existente trebuie să fie aplicate pe deplin şi la modul efectiv atât de către toate Statele membre cât şi de toţi aliaţii internaţionali al Uniunii Europene. Mai mult chiar, textul Rezoluţiei cheamă şi la dublarea deciziei privind embargoul cu cea de excludere a Rusiei din G20 şi din toate marile organizaţii multilaterale precum Consiliul pentru drepturile omului al ONU (ceea ce s-a şi întâmplat), din organizaţia Mondială a Comerţului, din Interpol, din UNESCO etc., „ceea ce ar reprezenta un semnal important că întreaga comunitate internaţională nu se va întoarce la sistemul business as usual cu un stat agresor”. 

Tehnic, nu există un tip de sancţiune imaginabil care să nu fie cerut ca necesar de către această rezoluţie decisă de parlamentarii europeni, text care acoperă în mod specific, cu precizări foarte clare, toate domeniile de aplicabilitate, de la confiscarea extinsă a tuturor depozitelor bancare ca şi a oricărui alt tip de valori deţinute de oficialii ruşi şi a celor din Belarus şi de oligarhii legaţi cumva de desfăşurarea invaziei împotriva Ucrainei, interzicerea accesului tuturor băncilor şi instituţiilor financiare ruseşti la sistemul SWIFT. Dar şi folosirea tuturor resurselor financiare posibil de utilizat acum, inclusiv prin European peace Facility  pentru a sprijini măsurile defensive luate de guvernul ucrainean şi de a veni în ajutorul populaţiei civile şi a celor aproximativ 4 milioane de refugiaţi care au fugit din Ucraina pentru a evita oroarea războiului.

Dar mai este ceva important deoarece europarlamentarii europeni indică foarte clar care este sprijinul european pentru eforturile internaţionale de a iniţia, alături de sancţiunile deja prezentate, cadrul necesar pentru ca responsabilii atrocităţilor care se petrec acum în Ucraina să fie aduşi cât mai rapid în faţa judecăţii internaţionale. Europarlamentarii vorbesc despre aceste atrocităţi şocante precizând foarte clar că este vorba despre „un număr de crime de război care sunt imposibil de tăgăduit” comise de trupele ruseşti în Ucraina. Şi cel mai important dintre toate, parlamentarii europeni indică foarte limpede care ar trebui să fie formula cea mai indicată: un tribunal special sub egida ONU pentru crimele de război din Ucraina.

Foarte interesantă, chiar extrem, extrem de interesantă precizarea asta deoarece, iarăşi din punct de vedere tehnic, instituţiile europene ar trebui ca, din acest moment, să fie obligate să susţină acest punct de vedere care, este adevărat, ar avea avantajul de a ieşi puţin din cadrul constrângător al Statutelor de la Roma şi permite, drept urmare, adoptarea propriilor reglementări care să poată răspunde condiţiilor noi presupuse de evenimentele fără precedent petrecute în Ucraina.

Judecătorul norvegian Erik Mose

Deocamdată, suntem în stadiu pregătitor avansat în care figura dominantă aleasă pentru a reprezenta forţa justiţiei internaţionale este Erik Mose, judecătorul norvegian (foto) care a fost desemnat pentru a conduce ancheta Naţiunilor Unite în ce priveşte infracţiunile reclamate de 38 de ţări (printre care şi România) în ce priveşte crimele de război comis de Rusia în Ucraina. Este o personalitate eminentă în jurisprudenţa pe această speţă extrem de specială, a prezidat Tribunalul penal internaţional pentru Rwanda. Alături de el, oferind credibilitate suplimentară muncii de anchetă, au fost nominalizaţi de Federico Villegas, preşedintele Consiliului ONU pentru drepturile omului: este vorba despre columbianul Pablo de Greiff, fost expert principal al ONU pentru promovarea adevărului, justiţiei precum şi de Jasmina Dzumhir, mediator pentru drepturile omului în Bosnia-Herţegovina. Aceşti trei experţi de renume internaţional vor conduce comitetul de anchetă a cărui componenţă a fost de asemeni validată de ONU şi care are sarcina de a „culege, aduna şi analiza elementele probatorii care pot să dovedească încălcări...” ale drepturilor omului şi ale dreptului umanitar internaţional atât prin strângerea de probe medico-legale cât şi prin discuţii directe cu martorii direcţi la evenimente sau cu victime...

Procesul se anunţă extrem de dificil dar politicienii pun acum o presiune enormă pentru obţinerea de rezultate şi, deja, din diferite surse, am confirmarea că în luna septembrie va fi prezentat un prim raport care va fi supus aprobării Adunării Generale a Comitetului ONU pentru drepturile omului şi, mai departe, va deveni una dintre piesele principale ale rechizitoriului pe care-l pregăteşte Procurorul General al CPI. Sau, după caz, va deveni chiar piesa esenţială pe care să se bazeze solicitarea unor state printre care şi UE, de a se forma acel Tribunal special pentru crimele de război făcute de armata rusă în Ucraina.

S-ar putea ca, spun sursele mele, ca cel târziu până la finele acestui an să fie prezentate public primele elemente concrete, verificate, din ceea ce ar fi rechizitoriul pentru crime de război, genocid şi crime împotriva umanităţii, deschizător de perspective multiple în relaţiile internaţionale. Un cutremur anunţat de foarte mari proporţii care va începe însă, poate extrem de repede, cu zguduitura mondială pe care o va induce impunerea embargoului european total pe produsele energetice din Rusia, completând astfel măsurile similare americane.