Europa

articolul anterior articolul urmator

Pelerinajul unui şef de stat: Papa Francisc

31
30 May 2019 17:34:09
Eugen Tănăsescu

Vizita Papei Francisc în România este un crâmpei dintr-o amplă acţiune europeană a Vaticanului de soft-power. Este suficient să te uiţi în mesajele Papei, începând cu anul 2014 şi, mai ales, pe unde le-a difuzat. Dar, desigur, trebuie să ştii şi ce înseamnă „soft-power“.

În 2014, Papa Francisc s-a adresat Parlamentului European, cu o idee-forţă: bătrâna Europă n-are nici o şansă dacă nu primeşte migranţi.

Adevărul e crud: plăcerea naşte durere. Plăcerile Europei au costat-o prăbuşirea demografiei. Germania a fost prima ţară care a spus-o verde-n faţă: fără migranţi nu avem forţă de muncă, nu avem creştere economică, ne paşte falimentul. Prin 2006, un studiu spunea că ţările europene dezvoltate au nevoie de 1,5 mil. imigranţi pentru a-şi păstra ritmul economic.

Prin urmare, semnalul a fost dat şi imigraţii au început să treacă masiv Mediterana. Fie din pricina războiului, fie din dorinţa de un trai mai bun, la standarde occidentale.

Acest exod afro-arab a generat drame umane. Scufundarea bărcilor în Mediterana, problemele tranzitării prin ţările sud-est-europene şi, nu în ultimul rând, problematica gestionare a fluxului de imigranţi, care ţinteau Germania cu toţii.

Aşa apare problema redistribuirii imigranţilor, care a aruncat Europa într-un haos politic. E suficient să ne uităm la Brexit şi recentele alegeri. Redistribuirea a iscat un adevărat război diplomatic între statele europene, cât şi apariţia unor garduri.

În tot acest timp, Vaticanul a avut de rezolvat o problemă proprie. Papa Benedict era un veritabil teolog, dar prea „băţos“. Rigorist, cu o viziune tradiţionalist-conservatoare, nu se potrivea cu nevoia crescândă a Vaticanului de soft-power.

Aşa că, printr-o demisie surprinzătoare, s-a ajuns la o numire „potrivită“: un papă care să empatizeze, să fie un vector soft-power viabil. Şi s-a găsit: papa Francisc. E iubit, se face iubit, ştie să se facă iubit şi, la nevoie, ştie să umble la coarda sensibilă pentru a stârni emoţia iubitoare.

Bun, aşa ajungem în 2014, când se întâlnesc utilul cu frumosul: Parlamentul European cu Vaticanul. E suficient să vedem punctele cheie ale discursului papei în PE, pentru a putea descifra apoi tot pelerinajul pe care acest şef de stat-prelat, îl face prin Europa.

Temele importante le aflăm chiar de la PE: ocuparea forţei de muncă, educaţie şi imigraţie. Pe scurt, Papa spune aşa: Europa e o bunicuţă îmbătrânită, singura şansă e să îşi deschidă braţele spre migranţi. restul sunt vorbe de decor.

Cu acest gând în cap, Papa a pornit să ajute Europa, mergând în ţările tranzitate de migranţi, acolo unde pericolul gardurilor ameninţă economia bătrânului continent.

E suficient să trecem în revistă discursurile din Bulgaria, Grecia, Italia, şi Macedonia de Nord, ţări care, împreună cu România, sunt exact pe zona de tranzit a migranţilor (nu mai adăugăm şi vizitele în Ţările Baltice sau în restul Europei). Tema esenţială este: împreună, să primim creştineşte migranţii.

În concluzie, papa practică la nivel înalt un joc de soft-power pe care Biserica Catolică îl are prin firea sa statală. Se ştie bine că, în cercurile puterii mondiale, Vaticanul este văzut ca ţara cu cea mai mică suprafaţă (cetatea Vatican), dar cel mai mare număr de „cetăţeni“: credincioşii catolici (şi nu numai, dacă socotim şi simpatizanţii). Iar la nivel european, jocul papei aduce un beneficiu atât proiectului economic european, cât şi Bisericii, pe care Europa tinde să o marginalizeze. Practic, Papa repoziţionează Biserica în ochii secularizaţi ai politicii europene.

Prin urmare, rolul Papei este unul esenţial în jocul mondial al puterii politice. De ce? Simplu: Politica nu se poate face fără empatie. Iar creştinismul este empatie pură.

Este motivul pentru care Vaticanul a devenit Stat.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

31 Comentarii

Radu Mircea
30.05.2019, 18:25:10

# Eugen Tanasescu Ce va mai roade pacatul invidiei pentru fratele vostru crestin care s-a prins incotro merge Europa , spre deosebire de sora ortodoxa a Vaticanului care inca se mai screme in paradoxurile puterii de la Stambul , Kiev , Moscova si oleaca de Bucuresti .

+16 (22 voturi)
Paun Al
30.05.2019, 18:41:53

Datorita comportamentului celor de la putere , carora le tot cantati "Vrednic este " Romania este una din principalele surse de emigranti ...un sfert din populatia Romaniei , mai ales tineri si populatie activa au plecat deja dupa 89 .. Au ajuns sa se nasca mai multi copii romani , ai romanilor emigrati in lumea larga , decat se nasc in Romania . Problema noastra principala ar fi , sa nu ne mai plece romanii din tara , nu ca eventual am primi emigranti . Oricum nu vor sa vina la noi , decat in numar nesemnificativ , sau ca loc de tranzit . Papa vine la cei de religie catolica ( la oile lui ) ...si pentru ca este asimilat unui demnitar va fi tratat ca atare de oficialitati . Speculatiile dv nu au nici un suport , daca ne referim la Romania ...de unde pleaca masiv romanii ... Nici pomeneala sa se inghesuie emigrantii .

+11 (15 voturi)
Ivan Turbinca
30.05.2019, 18:44:25

Nu va e rusine domnule Eugen Tanasescu sa scrieti un articol atat de malitios si grosolan despre un om care va poate da lectii de omenie si desavarsire tuturor din Biserica Ortodoxa de sus pana jos? Cum va permiteti dumneavoastra, un nimeni al carui singur rol notabil este acela de lacheu pentru un ticalos corupt si ordinar si o educatie de doua parale sa-l judecati pe Francisc? Dumneata si restul de ipocriti si mincinosi care se catara pe acoperisuri si cisterne in fata oilor analfabete ale romaniei nu sunteti buni nici macar sa-i pupati picioarele. Vi s-a demonstrat cat de nesuferiti si rai ati devenit la referendum, darn nu ati invatat nimic. Sunteti niste mere viermanoase si singurul lucru bun adus de existenta voastra este ca veti duce BOR spre un colaps bine meritat, pentru ca orice corp in putrefactie trebuie ars sau ingropat pentru ca altfel imbolnaveste totul. Cand BOR nu o sa se mai bage in pat ca o curva cu cele mai corupte partide si organizatii in schimbul banilor si al puterii, cand BOR nu o sa mai introduca tensiuni in societate, cand BOR va redeveni, daca va fi vreodata posibil (sau daca chiar a fost cu adevarat vreodata) un model, atunci sa va permiteti sa faceti niste sugestii de bine, insa cu tactul si bunul simt al cuiva care se considera un adult cu liceul terminat. Insa pana atunci e nevoie de o curatenie de sus pana jos. Sa va fie rusine pentru postul asta. Caracterul dumneavoastra este sub cerintele minime.

+17 (27 voturi)
Stefan din Nord
30.05.2019, 19:05:14

Urmasul sfantului Petru ? Ap Petru era sef de stat ??? Ce a spus Isus despre ucenicii sai si prin extensie despre viitorii crestini ? Ei nu fac parte din LUME asa cum nici Eu nu fac parte din lume Ioan 17 ;16

+1 (5 voturi)
G M
30.05.2019, 19:14:46

Afirmația că Biserica românească a fost de la inceputul ei ortodoxă, în sensul că nu a depins niciodată de Biserica Romei, este inexactă, ba este chiar cel mai sfruntat fals istoric, susținut exclusiv de istoriografla confesionalistă bisericească a ortodoxiei românești, în discordanță totală față de istoriografla națională românească, susținută de istorici consacrați și oameni de cultură, ortodocși și ei, dar obiectivi și neinteresați în confesionalism. Realitatea este că în primul mileniu creștin, în Biserica una nedespărțită, românii, crestinați sub formă romană, cu rit daco-român de limbă latină, au fost sub jurisdicția bisericească a Romei, până la slavizarea Bisericii românești prin bulgari. Aceasta ne-o spun istoricii. Dimitrie Onciul: “Prin bulgari, și odată cu dânșii, am fost despărțiți de Biserica Romană, de la dânșii am primit limba slavonă în Biserică și Stat, care domină apoi viața noastră intelectuală până în secalul al XVIII-lea. Așa ne-a fost fatalul destin al istoriei. Până atunci ritul latin a fast dominant în Biserica noastră dependentă de Roma” (Omagiu lui Titu Maiorescu, București, Edit. Socec, 1900, p.632). Nicolae Șerban Tanașoca: “Unii istorici bisericești au cautat din prejudecată personală să demonstreze că, deși de limbă latină, dacă nu din capul locului, atunci foarte devreme, românii au fost sub jurisdicția Constantinopolului. Nu credem că așa stau lucrurile… Acești străromâni au fost desigur ortodocși, dar nu pentru că țineau de Biserica constantinopolitană, atât de supusă rătăcirilor, ci tocmai că păzeau dreapta credință alături de papalitate… Este, deci, ortodoxă Biserica ce propovăduiește creștinismul, conformându-se întru totul învățăturilor lui Cristos. În acest sens, trebuie să recunoaștem că în perioada protobizantină, purtătorii de cuvânt cei mai autentici ai ortodoxiei n-au fast episcopii constantinopolitani, ci Pontifii romani. Roma a combătut cu mai multă vigoare ereziile… Bizanțul a fost mai mult heterodox… Dintre 60 de titulari care s-au succedat pe scaunul patriarhal al Constantinopolului între cele două Concilii Ecumenice, de la Niceea (între 325-787, n.n.), douăzeci și șapte au fost eretici notorii, condamnați de Conciliile Ecumenice sau adversari adevărați ai deciziilor lor. Aceste erezii n-au pătruns pe teritoriul patriei noastre, fiindcă, în tot acest timp, Biserica românească a fost sub jurisdicția romană, Biserica Romei fiind păstrătoarea credinței autentice, nestăpânită de vreo împărăție pămînteană”. (Cât de bizantină este civilizația românească, în Istorii neelucidate, din Almanahul estival ’87, Luceafărul, p.163). D. Xenopol: “Întoarcerea românilor de la creștinismul roman la cel bulgar a fost datorată unor apăsări exterioare… Dinaintea puterii, însă și a autorității, trebuia să se plece… Înainte de creștinismul bulgar, era la români creştinismul roman, care tocmai fusese scos prin violență de către un împărat bulgar” (Istoria românilor din Dacia Traiană, Edit. Științifică și Enciclopedică, Buc. 1985, vol. I, pp. 343 și urm.) . Ștefan Meteș: “În biserica românească, supusă Pontifului din Roma, a dominat până către sfîrșitul veacului al IX-lea limba latină. Preoții noștri din acea vreme îndepărtată se sfințeau de către episcopi Iatini din dreapta Dunării. Aceasta este o tradiție de multe veacuri. Introducerea ritului slav începe a prinde rădăcini în Biserica românească în veacul al X-lea, cucerind-o cu totul in ceI următor” (Istoria Bisericii și a vieții religioase a românilor din Transilvania si Ungaria, vol. I, Sibiu, 1935, pp. 28-29).

+7 (15 voturi)

Vezi toate comentariile (31)