Europa

articolul anterior articolul urmator

Pericolul fracturii euro-atlantice

74
8 Jan 2016 10:53:36
Horia Blidaru
Unii lideri europeni pledează tot mai intens pentru reevaluarea 
relaţiei cu Rusia dintr-un motiv clar: pentru că e puternică. Dacă, 
într-o zi, însă, Rusia va redeveni periculos de puternică, gata de alte 
derapaje belicoase în efortul său declarat de redefinire a ordinii 
globale, nu există alte garanţii viabile de securitate pentru Europa 
decît cele americane
Unii lideri europeni pledează tot mai intens pentru reevaluarea relaţiei cu Rusia dintr-un motiv clar: pentru că e puternică. Dacă, într-o zi, însă, Rusia va redeveni periculos de puternică, gata de alte derapaje belicoase în efortul său declarat de redefinire a ordinii globale, nu există alte garanţii viabile de securitate pentru Europa decît cele americane

De ce au devenit unii lideri europeni virulent antiamericani, acum, cînd se resimt pregnant efectele retragerii Americii din lume? De ce îşi manifestă antiamericanismul tocmai cînd Europa e prinsă în cleştele putinismului şi islamismului? Ce consecinţe poate avea concubinajul cu liderii autoritari din vecinătate asupra coeziunii europene, deja şubrede? Care va fi impactul asupra credibilităţii UE, nu doar în lume, ci în faţa propriilor cetăţeni?

Sunt câteva întrebări la care ne obligă să medităm o dinamică geopolitică tot mai accelerată şi imprevizibilă. De la discursul preşedintelui Comisiei Europene de la Passau, în care proclama emanciparea UE de sub „dictatul“ american, la protestul celor 150.000 de germani convocaţi în stradă de sindicate, pentru a denunţa proiectul Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii (TTIP), Europa a fost bîntuită, în 2015, de un val de antiamericanism fără precedent în ultimele decenii.

Sub presiunea afluxului masiv de refugiaţi şi migranţi, confruntată cu cea mai profundă criză – criza de soluţii la nenumăratele provocări majore –, Uniunea Europeană s-a dovedit gata să gireze regimuri autoritare, în speranţa că acestea vor securiza frontiera europeană de la Marea Egee şi vor stopa, la sursă, exodul. E vorba de milionul de refugiaţi din anul abia încheiat, care dă atîtea bătăi de cap Europei şi potenţează populismul extremist, ajuns la cote periculoase, după cum avertizează alegerile regionale din Franţa. Dar e vorba mai ales de alte milioane de refugiaţi sirieni, cărora li se alătură afgani, eritreeni şi subsaharieni, gata să pornească, odată trecută această iarnă, spre coastele salvatoare ale Mării Egee. 

Politicile europene în dosarul sirian s‑au dovedit un eşec, iar în faţa posibilei escaladări a conflictului regional şi religios din Orientul Mijlociu, UE a dat semne, pînă la atentatele din 13 noiembrie de la Paris, că preferă o neutralitate pragmatică, în speranţa că va reuşi să-şi limiteze pierderile în dezastrul sirian. De asemenea, a fost oficializată susţinerea politică a preşedintelui Erdogan de către lideri europeni şi a devenit evidentă disponibilitatea acestora de a închide ochii faţă de anexarea Crimeei şi agresiunea rusă în Ucraina.

Sînt concesii dificile, care contrazic politica europeană anterioară. Aceste renunţări sînt determinate de speranţa diminuării tensiunilor care încorsetează UE şi a unei cooperări eficiente pentru soluţionarea cauzelor. 

Se va mulţumi, însă, Vladimir Putin cu Crimeea şi, eventual, cu estul Ucrainei? Îi este pasul făcut în Orientul Mijlociu suficient în politica de relansare a Rusiei ca mare putere? Cît va putea Bruxelles-ul să închidă ochii la încălcarea drepturilor omului şi a valorilor democratice în această vecinătate imediată dominată de regimuri autoritare? Şi, mai ales, în cazul unei grave crize de securitate care ar putea viza direct Uniunea Europeană, într-o lume atît de impredictibilă, ce alt aliat decît SUA i-ar veni în ajutor?

Modul în care au fost gestionate criza greacă şi cea a refugiaţilor stă dovadă unei raportări pe termen imediat. Există, desigur, explicaţii logice în acest sens, cea electorală fiind cea mai plauzibilă. Dar riscăm să ne confruntăm, cît de curînd, cu avalanşa născută de bulgărele de zăpadă al problemelor nerezolvate, amînate ori peticite, în speranţa că timpul ori alţii le vor soluţiona. E tipul de fisură de care profită Rusia, aşa cum, în Orientul Mijlociu, s-a grăbit să umple vidul creat de retragerea americană. 

Din păcate, în actualul ritm pompieristic, Europa ar putea să rămînă singură, pentru că respingerea „dictatului american“, în momentul cel mai elocvent, la nivel global, pentru efectele replierii interne a SUA, ar putea avea consecinţe grave asupra solidităţii alianţei transatlantice. 

La urma urmei, despre ce dictat american a vorbit preşedintele Comisiei Europene? Despre intervenţia SUA în Primul Război Mondial sau despre debarcarea din Normandia, eliberarea vestului Europei şi reconstrucţia sa cu ajutorul Planului Marshall?

În estul Europei, a părut cu atît mai surprinzătoare această abordare. Bruxelles-ul şi unele cancelarii din UE cer, de-a dreptul, respectarea regimului de la Moscova. Dar a comis cineva vreo ireverenţă faţă de Kremlin? Nu Rusia e aceea care a arătat, în Georgia, în 2008, şi în Ucraina, în 2014, că dreptul interna­ţio­nal poate deveni literă moartă pe hîrtie, sub tăvălugul armatei trimise să recîştige strălucirea imperială a ţarismului şi stalinismului? 

Unii lideri europeni pledează tot mai intens pentru reevaluarea relaţiei cu Rusia dintr-un motiv clar: pentru că e puternică. Dacă, într-o zi, însă, Rusia va redeveni periculos de puternică, gata de alte derapaje belicoase în efortul său declarat de redefinire a ordinii globale, nu există alte garanţii viabile de securitate pentru Europa decît cele americane. În special pentru fostele state aflate sub dominaţia comunistă aproape o jumătate de secol. De la Baltica la Marea Neagră, evocarea necesităţii unei noi conferinţe de la Yalta de către Putin a trezit amintiri dureroase ale unui trecut recent şi a provocat frisoane care contrastează cu bunăvoinţa Bruxelles-ului faţă de marele vecin de la Răsărit.

Articol apărut în ”Dilema veche”, nr. 620, 7 - 13 ianuarie 2016

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

74 Comentarii

Iliescu Danut-ilie
8.01.2016, 12:11:46

A cam venit vremea sa spunem ca proiectul UE a fost un copil nascut mort. Cit de prost, naiv sau, de ce nu, ipocrit, trebuia sa fii ca sa iti inchipui ca state precum Anglia, Germania, Franta vor considera state precum Romania, Bulgaria, Ungaria, Slovacia samd, drept parteneri egali si vor tine vreodata cont de parerea lor. Daca totusi se doreste continuarea proiectului atunci datele discutiei trebuie schimbate. Nu vad de ce trebuie sa urmez orbeste politica germaniei sau frantei si ma scufund odata cu ele. Cica din solidaritate. Asta-i un argument pentru idioti. Din pacate pentru noi, astia ne conduc.

+5 (33 voturi)
Sertorius
8.01.2016, 12:56:04

Iliescu Dănuț-Ilie. Mai întâi că proiectul UE are deja destul de mulți anișori ptr a mai fi socotit un bebe. În al doilea rând, ideea fundamentală a Uniunii Europene este aceea a unei integrări continue, mai întâi la nivelul unor politici comune, acordate între state independente, și ulterior, la acela al unui mare stat european federalizat. Așa că dacă proiectul, aflat de ceva ani blocat în prima etapă, își continuă cursul firesc, nu se va mai pune problema unei relații problematice între statele puternice și cele slabe. În fine, cât despre solidaritate, aici greșiți încă mai grav. Dacă intrați într-o afacere comună cu cineva, principiul solidarității este obligatoriu. Nu vă puteți asuma doar beneficiile și să lăsați celorlalți sacrificiile.

-1 (35 voturi)
in bogus
8.01.2016, 12:33:22

unde nu da dumnezeu ca sua sa-si retraga cu adevarat sprijinul acordat europei. vor face avere vinzind iuropei vaselina ptr ai usura... sa le zicem... relatiile cu rusia....

+7 (21 voturi)
Sertorius
8.01.2016, 12:39:41

Am apreciat, ca de obicei, articolul dlui Blidaru, deși am numeroase obiecțiuni față de linia lui. 1. Găsesc că dl Blidaru amalgamează aici mai multe teme, iar ciorba finală este înșelătoare. Criza greacă, criza ucraineană, criza siriană, problema dictaturilor din vecinătatea Europei, poziția față de acordul comercial trans-atlantic, declarațiile anti-americane ale dlui Juncker nu reprezintă piesele unui singur mozaic. Înșirate la întâmplare pot induce ideea unei iminente dizolvări a NATO și a alianței occidentalilor. 2. Concluzia de mai sus este falsă. NATO este bine merci și nu s-a clintit la câteva declarații necugetate ale bătrânului funcționar trăznit care ocupă temporar funcția de președinte al Comisiei Europene. Alianța occidentalilor este și va rămâne în picioare - rădăcinile ei sunt mult prea puternice ptr a fi eradicate. 3. Europa are probleme, asta e adevărat. Revenirea după criză este anemică, iar structura UE defectuoasă. Explicația poziționărilor oficialilor europeni, care-l îngrijorează pe dl Blidaru, rezidă în această structură debilă a UE, vinovată ptr faptul că deciziile în UE sunt luate de niște birocrați care nu se își obțin mandatul prin vot și nici nu se supun unui control democratic.

+11 (17 voturi)
Dobrican Felician
8.01.2016, 13:07:46

In afara unei pledoarii gretos pro-americane,toate exemplele pe care le dati ca sa subliniati agresiunile Rusiei sunt luate din manualul de dezinformare al C.I.A. Astfel,agresiunea asupra Georgiei din 2008,a fost de fapt the other way around,adica georgienii au atacat Osetia de Sud si a incercat sa o recupereze prin forta armelor.Rusii nu puteau sta pasivi atita timp cit trupele lor de mentinere a pacii prezente acolo erau macelarite,Bineinteles ca aventura georgiana s-a terminat cu anihilarea in doar 5 zile a armatei salle,armata antrenata si echipata de SUA. In privinta Crimeii,pe linga faptul ca a fost de fapt facuta cadou de catre Hrusciov in 1954,catre RSS Ucrainiana,alipirea la Rusia s-a facut dupa un Referendum la care au participat peste 90% din cetateni si cu un vot covirsitor de 97,5%.Poate reusiti sa faceti o analogie intre ce au facut americanii in Kosovo. Agresiunea rusa in estul Ucrainei nu ar fi existat fara finantarea de catre CIA a Loviturii de Stat,impotriva lui Ianuchovici si impunerea la conducerea Ucrainei a unor loiali ai SUA.

+1 (23 voturi)

Vezi toate comentariile (74)