Procesul secolului XXI: 38 de naţiuni cer pedepsirea exemplară a criminalilor de război

FOTO EPA-EFE

Dincolo de ceea ce vedeţi 24/24 ca prezentare a deciziilor luate de liderii lumii occidentale de a găsi un răspuns care să penalizeze cât mai dur şi cât mai amplu pe cei care au decis iniţierea şi continuarea invadării Ucrainei, a devenit clar că, în fundal, se mai petrece ceva extrem de important şi relevant.

Este vorba despre prima încercare a comunităţii statelor civilizate de a răspunde cu mijloace extensive non-militare la provocarea enormă reprezentată de atrocităţile ample, continue, comise de armata rusă în Ucraina. Asta este esenţa a ceea ce s-a decis în aceste zile: pe de o parte, o repoziţionare preventivă a structurilor de forţă ale NATO întărind aliniamentele defensive succesive din ţările din estul Alianţei, dar şi, în paralel, desfăşurând în continuare o vastă acţiune de retaliere politico-economică, izolând din ce în ce mai tare Federaţia Rusă şi liderii săi, transmiţând mesajul că au devenit indezirabili şi nefrecventabili şi derulând din ce în ce mai multe etape de sancţiuni.

Dar, la bază, există un singur mesaj fundamental: deciziile de acum se datorează faptului că deciziile militare ale Kremlinului au depăşit acea „linie roşie” trasată o singură dată în istoria trecută a umanităţii şi folosită ca punct de reper pentru activitatea tribunalelor de la Nürnberg şi Tokyo pentru judecarea, condamnarea şi executarea marilor criminali de război, cei găsiţi vinovaţi de comiterea de crime de război, genocid şi crime împotriva umanităţii.

Ce se petrece acum nu este doar o posibilă repetare a situaţiei de atunci. Este ceva mai mult. Asupra acestui tip de premieră doresc să vă vorbesc azi, deoarece, în sine, este un capitol nou în ceea ce va fi noul sistem de relaţii internaţionale care se pune acum la punct şi care va începe să fie vizibil pentru marele public începând din această vară, atunci când la Summit-ul NATO va fi anunţată gândirea care va sta la baza noii arhitecturi de securitate a spaţiului euro-atlantic şi, general, al întregii lumi occidentale.

Dacă vă mai amintiţi, mare acuzaţie rostită de sute şi mii de ori în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, apoi în timpul celor două mari procese şi mult timp după a fost că Germania lui Hitler beneficiase de tăcerea vinovată a Marilor Puteri, ca atare, împreună cu Vaticanul şi toate Bisericile răsăritene, de frică şi indecizie, acceptând Holocaustul şi ignorând avertismentele şi mărturiile care soseau din lagăre.

De data asta, mesajul este că deja funcţionează o mobilizare absolut exemplară în faţa atrocităţilor comise de armata rusă, politicienii luând hotărârea să acţioneze în amonte, cât mai rapid, începând investigaţiile pentru crime de război şi, pe de altă parte, avertizând toate ţările care colaborează sau ajută Rusia (mesaj adresat acum în special autorităţilor chineze) că sunt pe cale să ajute la efortul de război al unui stat pus sub acuzaţia de a fi ordona şi favoriza crime de război. Şi că, astfel, vor putea fi izolate de circuitele internaţionale şi, ca atare, introduse în categorie de „state cu comportament barbar”, listă care începe să se contureze în acest moment.

FOTO Profimedia

În acest sens trebuie urmărită cu atenţie desfăşurarea evenimentelor care se produc departe de luminile reflectoarelor dar care, am deplina convingere, pregătesc ceea ce va însemna tragerea la răspundere, cât de rapid posibil, a celor care vor fiu vinovaţi de crimele supreme împotriva umanităţii, întrerupând astfel un ciclu al violenţei care, inclusiv în acest moment, după toate apelurile internaţionale, este alimentat continuu de decizia Kremlinului de a impune soluţia folosirii nediscriminatorii a forţei. Iată de ce ce este important să vedem că, ieri, la Haga, la reşedinţa ambasadorului britanic, s-au reunit peste 20 dintre reprezentanţii celor 38 de ţări care au semnat apelul iniţial pentru demararea anchetei internaţionale împotriva Rusiei şi crimelor sale de război. A fost ocazia pentru a transmite celor din CPI că ţările respective se angajează să sprijine cu fonduri suplimentare, tehnologie şi expertiza necesară pentru colectarea şi asamblarea dosarelor cu probe. Efort salutat în aceşti termeni de procurorul general Karim Khan: „Dacă nu aducem banii acolo unde se aude vocea noastră colectivă, dacă nu acordăm sprijinul de care e nevoie ci doar de frângem mâinile a jale, atunci lucrurile pot să meargă şi mai rău...Şi istoria nu ne va judeca bine; victimele din întreaga lume nu ne vor judeca bine”.

Din acest moment, efortul internaţional nu mai este limitat la instanţa de la Haga şi puterile sale oarecum limitate în cazul în care va fi lăsată fără sprijin politic continuu şi extrem de puternic. În acest sens, în acest nou context, trebuie lecturate afirmaţiile-avertisment conţinute în comunicatul final al Summit-ul extraordinar de ieri:

„Atacul Rusiei împotriva Ucrainei reprezintă o ameninţare la adresa securităţii globale, un atac la adresa normelor internaţionale care face ca lumea să fie mai puţin sigură. Retorica de tip escaladă a Preşedintelui Putin este iresponsabilă şi destabilizatoare...vom coopera împreună cu restul comunităţii internaţionale pentru a trage la răspundere pe cei vinovaţi de de violarea legislaţiei umanitare şi internaţionale, inclusiv de crime de război”. Mesaj reluat şi de de participanţii la Summit-ul G7, tocmai pentru a demonstra că decizia respectivă este nu numai la nivelul comunităţii euro-atlantice ci, deja, este comună întregului spaţiu occidental şi, ca atare, devine standard în funcţie de care va fi judecat comportamentul şi deciziile în raport cu Rusia ale tuturor celorlalte state care îşi pot alege fie parteneriatul cu lumea liberă, fie cel cu un stat care ajunge să fie acum paria şi acuzat de crime deosebit de grave.

După cum observaţi, chestiunea a evoluat foarte rapid de la planul vizibil al evoluţiilor militare şi înfruntărilor politice la o adevărată confruntare de sisteme cu implicaţii geopolitice de o amploare pe care lumea nu a mai cunoscut-o din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

FOTO EPA-EFE

Ca atunci, termenii negocierilor politice au fost profund alteraţi, modificaţi şi reformulaţi de atrocităţile fără precedent care se petreceau. Acum, spre exemplu, exact în momentul în care liderii lumii libere se reuneau în cele 3 Summit-uri de la Bruxelles, pe fondul tuturor discuţiilor apărea acest tip de informaţie mai gravă decât toate acuzaţiile invocate până atunci, mijloc de presiune extremă asupra opiniilor publice internaţionale şi care grăbeşte la maximum intenţia de a-l aduce în faţa justiţiei internaţionale pe Putin şi pe colegii săi de la Kremlin: Catherine Russell, directorul general executiv al UNICEF a declarat oficial că 4,3 milioane de copii ucrainieni (peste jumătate dintre cei aproximativ 7,5 milioane copii din Ucraina) au fost siliţi să se refugieze în această lună de conflict, 1,5 milioane de copii părăsind deja Ucraina, „cu consecinţe care vor dura timp de generaţii”.

Aici şi în acest fel a fost deplasată întreaga discuţie despre politică şi conflict militar din Ucraina, iar dezbaterea, după cum vedeţi, îşi descoperă miza profundă şi va oferi prima indicaţie asupra capacităţii reale a comunităţii internaţionale de a sili politicienii, aşa cum sunt cei pe care-i avem, să se trezească în fine şi să se acţioneze înainte ca degradarea jocurilor să devină imposibil de reparat şi să producă un dezastru şi mai amplu.

Nu ştiu dacă se poate, dar semnele astea sunt şi parcă, încep să apară semne de speranţă din această terapie cu şocuri umanitare.