Război informaţional de uzură în Republica Moldova: PR negru şi fake news digital

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Victoria pe care a repurtat-o Maia Sandu în primul tur al alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova a fost o surpriză şi pentru staff-ul electoral al lui Igor Dodon. Aproape toate sondajele îl arătau câştigător pe Igor Dodon cu un avans de 10-6%, inclusiv rezultatele sondajului telefonic „AfterPoll 2020” realizat la comanda comunităţii WatchDog şi IPP.

Datele din sondaj (unde nu s-a luat în considerare opţiunile cetăţenilor din diaspora) confirmă şi rezultatele finale din primul tur. Igor Dodon a înregistrat un avans de 4% faţă de Maia Sandu în interiorul ţării, dar le-a pierdut la nivelul diasporei. Anume cetăţenii din afara ţării au contribuit decisiv la acea diferenţă de 3,55% între candidatul pro-european şi cel al „stângii” pro-ruse. De altfel, ponderea votului cetăţenilor din afara ţării a fost de 11% în primul tur, şi au contribuit decisiv la validarea alegerilor.

Mobilizarea diasporei a fost una fără precedent, şi a reprezentat mai mult un semn de protest faţă de situaţia deplorabilă din republică. Manifestările publice ale lui Dodon şi a exponenţilor Partidului Socialiştilor, eşecurile guvernului Chicu în gestionarea crizei coronavirusului, tratarea cu indiferenţă a situaţiei agricultorilor, vizitele obsesive ale preşedintelui la Moscova, cvasi-izolarea pe plan extern a R. Moldova, etc. – toţi aceşti factori cumulaţi au dus la mobilizarea electoratului contestatar chiar din primul tur. 

Victoria lui Dodon fusese anticipată greşit nu doar de bătrâna ghicitoare de la Etulia (că va câştiga din primul tur!), dar şi de primarul Chişinăului Ion Ceban, care venise înainte de scrutin cu propunerea ridicolă de organizare a alegerilor prezidenţiale într-un singur tur, deoarece „ar fi o cheltuire de bani enormi”. 

Imagine indisponibilă

Captură după postarea lui I. Ceban înainte de turul II de scrutin

Sursa: Facebook

Primarul susţinut de socialişti, îşi luase chiar şi concediu pentru a apărea într-un spot electoral alături de candidatul independent Igor Dodon şi a-l susţine public, dar asta nu l-a ajutat prea mult. 

E de ajuns doar să ne uităm peste cifrele ridicole pe care le-a acumulat în municipiul Chişinău. Şi asta în condiţiile în care Maia Sandu dispune de un potenţial de creştere de pe urma bazinului electoral pro-european din Capitală de aproximativ 78.000 de votanţi. 

Imagine indisponibilă

Rezultatele alegerilor prezidenţiale din turul I pe Municipiul Chişinău

Sursa: Comisia Electorală Centrală

Dar Igor Dodon nu a pierdut doar în Chişinău, dar şi în raioanele din nord ale republicii. Dacă e să comparăm scorul luat de Dodon în 2020 cu cel din 2016 (turul I), vom constata că prăbuşire dezastruoasă: -85.883 voturi (-39%). Nemaivorbind de Rusia, unde actualul preşedinte a acumulat un număr de voturi sub cel obţinut de Renato Usatîi – principalul său competitor pe spectrul stângii pro-ruse (2.292 şi respectiv 2.413).

În general, la nivelul raioanelor din nordul republicii, Igor Dodon a avut în primul tur un scor de doar 45%, în timp ce acum patru ani acumulase aproape 70%. Dincolo de asta, actualul preşedinte n-a excelat nici în fieful său tradiţional din sud – Găgăuzia, unde a acumulat 84% comparativ cu scorul de 99% obţinut în 2016. 

Ce se mai întâmplă cu geopolitica?

În anul acesta, campania din Republica Moldova a fost una atipică. Vechiul clivaj geopolitic (Est contra Vest) nu a fost atât de pronunţat pe cât şi-ar dori unii politicieni, jurnalişti sau comentatori din Ucraina, Rusia sau chiar România. De altfel, interpretarea simplistă a „alegerilor geopolitice” din R. Moldova este deja vetustă. Naraţiunea a fost prea des utilizată pe post de sperietoare, strategie de manipulare şi fake news. Poate aşa a fost acum zece ani, dar ipoteza nu mai e valabilă acum.

În primul rând, Rusia şi Occidentul nu concurează în R. Moldova pentru că actorii externi implicaţi au manifestat în toţi aceşti ani intensităţi distincte de interese. E de ajuns să ne amintim doar cum a evoluat percepţiile occidentalilor despre parcursul european al statului vecin: de la „povestea de succes” la „furtul secolului” şi „stat capturat”. Asta doar ca să ne facem şi o imagine de ansamblu  despre ce credeau reprezentanţii Bruxelles-ului că se întâmplă la Chişinău.

Pe lângă asta, viziunile Washingtonului, Bruxelles-ului, Berlinului sau a Kremlinului, (presupuşii coordonatori ai Maiei Sandu şi, respectiv, Igor Dodon) sunt mult mai nuanţate decât par la prima vedere.

Şi în al doilea rând, Maia Sadu a refuzat să insiste asupra unor subiecte de ordin geopolitic, iar campania ei s-a concentrat mai mult pe subiecte de politică internă, cum ar fi: combaterea corupţiei, reforma sistemului de justiţie, reducerea sărăciei, dezvoltarea economiei. 75% din promisiunile făcute în programul electoral se încadrează în atribuţiile preşedintelui privind politica internă. Doar 5% din angajamentele asumate se referă la teme de politică externă (Alegeri.md). 

Prin urmare, bătălia clasică între cele două opţiuni geopolitice nu mai este fluturată explicit, ci asumată pragmatic într-o manieră implicită. E o abordare deşteaptă din punct de vedere politic, dacă e să luăm în calcul potenţialul de ostilizare a taberei adverse şi fracturare a diverselor segmente de electorat tocmai pe aceste piste false de confruntare geopolitică (Est vs. Vest).

Ori, opţiunea de a reforma sistemul judecătoresc, a consolida statul de drept, sau a asocia politic şi integra economic republica în Uniunea Europeană implică automat şi o opţiune geopolitică pro-occidentală, fără a mai fi nevoie de a o enunţa separat. Şi bine că a rămas aşa. 

Dezinformări pe bandă rulantă

Rezultatele din primul tur al alegerilor prezidenţiale au fost o lovitură grea pentru staff-ul electoral al lui Igor Dodon. De aceea, chiar de a doua zi, consultanţii politici ai lui Dodon, în frunte cu Oleg Cristal, Bogdan Ţîrdea şi Olga Grak, au lansat pe diverse canale anonime de pe Telegram principalele direcţii (teme-fanion) de „război informaţional” împotriva Maiei Sandu:

Maia Sandu se finanţează din miliardul furat;

Maia Sandu vrea distrugerea ţării deoarece este unionistă;

Maia Sandu este rusofobă, a interzis limba rusă în şcoli şi a catalogat Rusia ca stat agresor;

Maia Sandu va închide ţara pentru următoarele 2-3 luni din cauza pandemiei de Covid-19;

Maia Sandu va închide şcoli şi spitale pentru a optimiza sistemele educaţional şi de sănătate;

Maia Sandu vrea lichidarea raioanelor şi primăriilor;

Maia Sandu va legaliza paradele LGBT şi căsătoriile între persoanele de acelaşi sex;

Maia Sandu vrea să vândă pământurile străinilor;

Maia Sandu nu vrea ca cetăţenii din Transnistria să voteze;

Maia Sandu vrea creşterea vârstei de pensionare şi îngheţarea pensiilor şi salariilor, ş.a.m.d.

Toate aceste linii de atac au fost imediat replicate şi distribuite la foc automat de către reţeaua de 35 de site-uri ale holding-ului mediatic afiliat lui Igor Dodon şi Partidului Socialiştilor.

Imagine indisponibilă

Capturi de pe site-urile afiliate lui Igor Dodon cu o campanie de dezinformare digitală pe tema fraudării alegerilor în diaspora

Iar pentru fabricarea aşa-numitelor „dovezi”, au fost utilizate platformele video oferite de YouTube şi Odnoklassniki. Şi asta datorită înăspririi condiţiilor de pe Facebook, unde entităţile care doresc să sponsorizeze clipuri despre probleme sociale, alegeri sau politică sunt obligate acum să parcurgă un proces de identificare.

Dar „polit-tehnologii” lui Dodon au găsit nişe pentru campanii de dezinformare şi PR negru în conţinutul video. Se cunoaşte deja că prin vizual anumite segmente de electorat sunt  targetate mult mai uşor. Aici rolul predominat îl joacă ferestrele pop-up şi reclamele exclusive Odnoklassniki. E vorba despre reactualizarea vechii reţete de propagandă testate cu succes în pragul alegerilor parlamentare din 2019.

De exemplu, cu două săptămâni înainte de turul I, pe YouTube au apărut o serie de canale anonime care urcau câte 1-4 filmuleţe video cu informaţii false despre contracandidata pro-europeneană, fiind apoi preluate pe pagini şi canale oficiale. Pentru a se asigura că nu vor avea conţinut blocat, designerii dezinformării au recurs la o combinaţie între ştiri false şi date reale, dar prezentate sub formă de satiră. Miza e de a trezi interesul publicului pentru astfel de conţinut şi să distribuie mai departe ştiri false fără să-şi dea seama.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă canalul de YouTube „Mort în Popsoi”. Canalul e administrat anonim, şi are deja urcate patru spoturi video cu informaţii false despre Maia Sandu şi ce se va întâmpla – cum altfel?, dacă va ajunge preşedinte.

Imagine indisponibilă

Captură după canalul „Mort în Popsoi” administrat de reţeaua de dezinformare de pe YouTube afiliată lui Igor Dodon

Sursa: YouTube

Canalul a fost creat pe 6 octombrie şi a conţinut iniţial doar un singur videoclip cu trei fete care cântau pe fundalul unei melodii ruseşti „Майя Санду давай... Гудбай!”, preluat instant de „Komsomolskaya Pravda” drept o „creaţie populară”.

Cele patru clipuri video cu dezinformări au acumulat până acum peste 295 de mii de vizualizări în condiţii în care canalul are doar 359 de abonaţi. Schema „digitală” este repetată şi la nivel de Odnoklassniki, unde Igor Dodon are drepturi exclusive de difuzare a reclamelor prin intermediul „Media Contact” SRL în spatele căreia stă Vadim Ciubară, unul dintre cei câţiva apropiaţi care l-au însoţit pe preşedintele moldovean pe muntele Athos. ZdG a constatat că Vadim Ciubară şi soţia sa, Natalia, sunt finii de cununie ai lui Lilian şi Diana Filipov, care, la rândul lor, sunt finii cuplului Galina şi Igor Dodon. Aici, pe reţeaua rusească, spoturile electorale ale lui Dodon sunt sponsorizate, ajungând în top video recomandate pe pagina OK.ru şi acumulând câte 1,5 milioane de vizualizări fiecare. Şi asta în condiţiile în care numărul utilizatorilor moldoveni pe reţeaua de socializare rusească a scăzut sub pragul de 400 de mii. 

Imagine indisponibilă

Analiza comparativă a interacţiunilor la postările de pe paginile de Facebook ale celor doi candidaţi la prezidenţiale: Maia Sandu (galben) şi Igor Dodon (roşu).

Sursa: Socialbakers.com

Totuşi, analiza reţelelor de social-media relevă faptul că volumul interacţiunilor pe pagina de Facebook a lui Igor Dodon e în derivă, în timp ce numărul reacţiilor fanilor paginii Maia Sandu e în continuă creştere. Se pare că strategia clasică de PR negru şi pompare artificială a vizualizărilor nu prea ajută în mobilizarea online, iar Igor Dodon are în continuare mari probleme în a-şi mobiliza un număr mai mare de susţinători. Altfel spus, „fata de pe Facebook”, aşa cum o denumea Dodon pe Sandu în 2016, i-a cam furat startul de sub nas. 

Explicaţia ţine şi de efectul ralierii post-electorale a publicului în jurul învingătorului, denumit de sociologi drept efect de „bandwagon”, în timp ce Igor Dodon devine din ce în ce mai mult un politician nefrecventabil în rândul moldovenilor. Urmează acum să se dezamăgească şi coordonatorii de la Kremlin.

Top minciuni marca Igor Dodon

Atacurile împotriva Maiei Sandu de săptămâna trecută, lansate la un briefeng de presă de preşedintele Dodon, pot fi interpretate şi prin grila schemei clasice de propagandă. Practic, într-un discurs de jumătate de oră, acesta a rostogolit 5 dezinformări de bază, extrase din scriptul consultanţilor politici de la sediul Partidului Socialiştilor, anunţate anterior pe cunoscutele canale de Telegram. Aspectul pe care foarte puţini l-au sesizat e că o bună parte dintre acestea au fost preluate la indigo din naraţiunile false lansate în 2016.

Falsul #1: Maia Sandu a închis aproape 200 de şcoli.

De fapt: În perioada când Maia Sandu a fost ministru al Educaţiei (2012-2015), au fost închise doar 73 de instituţii de învăţământ de zi, în mare parte şcoli cu mai puţin de 30 de elevi. În acelaşi timp, în procesul de optimizare a instituţiilor de învăţământ, a fost majorat numărul şcolilor primare, dar şi al gimnaziilor, conform datelor prezentate de Biroul Naţional de Statistică.

Falsul #2: După şcoli, Maia Sandu va închide spitale.

De fapt: În ultimii ani, nu a fost identificat niciun plan de închidere a spitalelor, iar la nivel politic se discuta doar despre introducerea managementului administrativ comun în sistemul spitalicesc (potrivit Conceptului reformei spitalelor în Republica Moldova). Dincolo de asta, Maia Sandu nu era ministră a Sănătăţii ca să decidă eventual asupra închiderii spitalelor sau să reducă din personal. 

Falsul #3: Maia Sandu alături de Ion Sturza vor lichida raioanele şi micile primării

De fapt: Reforma de care aminteşte Igor Dodon în briefing a fost realizată între anii 1998-2003, iar Ion Sturza a ocupat funcţia de premier al Republicii Moldova în 1999, când reforma deja era în lucru. Tot în acea perioadă, Maia Sandu nu ocupa nicio funcţie în stat şi activa în cadrul Oficiului Băncii Mondiale în Moldova şi nu era responsabilă de această reformă.

Mai mult, strategia de reformare a administraţiei publice locale a fost promovată de Guvernul condus de democratul Pavel Filip în anul 2016 (actualul partener de coaliţie a lui Igor Dodon), fără ca Maia Sandu să aibă vreo tangenţă cu respectiva propunere.

Falsul #4: Maia Sandu va închide total ţara şi agenţii economici pentru următoarele două-trei luni.

De fapt: Maia Sandu nu a făcut nicio declaraţie despre posibilitatea de a institui din nou carantină în Republica Moldova. Mai mult de atât, o astfel de decizie nu este luată de preşedinte, ci de Comisia Extraordinară de Sănătate Publică, condusă de şeful guvernului.

Falsul #5: Maia Sandu a interzis limba rusă în şcoli

De fapt: Limba rusă nu a fost eliminată din programul şcolar, ci a fost schimbată dintr-o disciplină obligatorie în una opţională. Iar asta s-a produs în 2014, pe timpul guvernului Iurie Leancă, când a fost adoptat un nou Cod al Educaţiei.

Dacă sunteţi curioşi să aflaţi şi alte demontări ale acestor falsuri, vă recomand să citiţi analiza făcută de echipa de jurnalişti de la Agora.md, precum şi materialul publicat de deputatul Radu Marian pe Medium.

Structura acestor falsuri este una rigidă, conform principiului enunţat de Goebbels, liderul propagandei naziste: „Cu cât minciuna e mai sfruntată, cu atât prinde mai repede”. Problema e că această strategie clasică funcţionează ca o sabie cu două tăişuri. Cel care le enunţă se poate umple accidental de ridicol, iar publicul să nu mai dorească ulterior să reproducă aceste clişee de propagandă.

Asta se întâmplă şi în cazul comunicării direcţionate spre segmentele pro-unioniste din republică. Într-un gest mai degrabă disperat, reţeaua lui Dodon a lansat o altă „sperietoare” despre Maia Sandu pentru a descuraja electoratul unionist şi pro-occidental. E vorba despre dezinformarea că Maia Sandu ar fi proiectul reprezentantului Moscovei, Dimitrie Kozak, cu sarcina de a distruge mişcarea unionistă. Mai multe, este scoasă din context şi reactualizată o declaraţie mai veche a unui lider pro-unionist pentru a insista asupra unor presupuse supărări ale unioniştilor pe lidera PAS de anul trecut. 

E o mostră clasică de propagandă pro-Kremlin, de a ţinte două spectre politice opuse cu scopul de a adânci şi mai mult clivajele sociale. Reţeta rusească a funcţionat în cazul Statelor Unite, şi acum e pur şi simplu replicată la scară mai mică

Imagine indisponibilă

Exemple de naraţiuni lansate de reţeaua de dezinformare afiliată lui Dodon cu scopul de a-i demobiliza pe unionişti în a participa la al doilea tur prezidenţial

Şi parcă dinadins, staff-ul electoral al lui Dodon a umplut zilele acestea cutiile poştale din Chişinău cu foi volante, care conţin aproximativ aceleaşi informaţii false – 10 măsuri fake care ar fi luate de Sandu după ce va ajunge preşedinte. Tirajul acestui „material” valoros e de 10 mii de exemplare şi a fost achitat din banii fondului electoral al lui Igor Dodon.

Iar aici mijlocul de acţiune devine şi mai clar: repetiţia neobosită a aceloraşi afirmaţii pentru ca oamenii să se obişnuiască cu ele şi să nu le mai primească prin intermediul raţiunii, ci al emoţiilor. Numai că specialiştii în comunicare angajaţi de preşedinte n-au luat în considerare că timpul între cele două tururi e prea scurt pentru implementarea unei astfel de tactici, iar pentru convingerea electoratului nehotărât, sau a altor segmente electorale, e nevoie de mecanisme de persuasiune mult mai subtile.

Astfel, toată această repetiţie continuă de fake-uri n-are cum să sfârşească prin implantarea lor în adâncurile inconştientului – locul unde se nasc motivele acţiunii, aşa cum bine nota Gustave Le Bon.

„Porumbelul păcii” versus Ţepeş

Dar punctul culminant al briefingului a fost îndemnul de final al preşedintelui de la Chişinău către cetăţeni, reinterpretând un cunoscut proverb românesc: „Nu schimbaţi porumbelul din mână pe coţofana de pe gard”, pentru a sugera alegătorilor că ar avea ce pierde după 15 noiembrie dacă nu face o „alegere corectă”. 

Plus că avem şi comparaţia cel puţin bizară între „porumbel” – simbolul păcii (a se citi „stabilitate” personificată de Igor Dodon) şi „coţofană” – reprezentare a conflictului şi hoţiei. 

Chiar dacă proverbul reinterpretat într-o notă electorală, trebuia să joace rolul de „sound bit”, prin repetarea aproape obsesivă a acestuia în presă şi pe reţele de socializare, efectul a fost unul opus.

Internetul a fost de câteva zile pur şi simplu invadat de meme-uri cu „porumbei” pentru a-l ridiculiza şi mai mult pe Dodon. 

Imagine indisponibilă

Colaj cu cele mai virale meme-uri despre „porumbelul” lui Igor Dodon

Sursa: Facebook

Dar acestea sunt doar glume electorale ocazionale. Contextul socio-politic e mult mai nuanţat. 

Într-un raport preliminar de monitorizare a social media realizat de Mediapoint şi MEMO 98 pe tot parcursul campaniei prezidenţiale din R. Moldova, s-a arătat că postările candidaţilor despre „Salarii şi Pensii”, „Educaţie” şi „Corupţie”  au generat cele mai multe interacţiuni din partea utilizatorilor de Facebook din R. Moldova.

Tot tema corupţiei se află în top 3 cele mai importante probleme de rezolvat în societate, fiind parte a agendei publice din R. Moldova de peste cinci ani (BOP, octombrie 2020). Ori, combaterea corupţiei, este văzută drept soluţie pentru îmbunătăţirea vieţii social-economice din ţară de 48,3% din respondenţi.

Imagine indisponibilă

Lupta împotriva corupţiei este recunoscută de către 37,5% dintre cetăţeni drept cea mai importantă problemă ce trebuie de rezolvat

Sursa: IPP

Iar acest context e în defavoarea candidatului independent susţinut de Partidul Socialiştilor, deoarece imaginea sa e des asociată cu celebra pungă cu bani pe care ar fi primit-o de la oligarhul Vladimir Plahotniuc. Tot acea pungă neagră (sau „kuliok”, cum e popularizat în societate) a intrat deja în mitologia politică a republicii ca simbol al corupţiei endemice identificată la nivelul clasei politice. Iar orice îndemn de luptă împotriva acesteia e şi o manifestare a opţiunilor latente anti-sistem. O situaţie periculoasă pentru democraţia fragilă a statului vecin, dacă luăm în considerare trendul ascendent al liderilor populişti.

Prin această grilă trebuie interpretat şi scorul de aproape 17% obţinut de Renato Usatîi. Acesta şi-a construit întreaga campanie tocmai în jurul acestei teme – puterea trebuie să revină poporului, nu elitelor corupte.

Recent Ştefan cel Mare (recunoscut ca simbol al statalităţii Moldovei în imaginarul colectiv) a fost devansat în sondaje de Vlad Ţepeş (justiţiarul popular) – un fenomen neaşteptat în condiţiile în care, de curând, acest personaj istoric nu se bucura de o popularitate atât de largă în rândul societăţii. Tendinţa va deveni şi mai clară în condiţiile unor alegeri parlamentare anticipate (poate în 2021) şi nu va fi de neglijat în următorii 3-4 ani. 

În loc de concluzii

Dezinformarea, mai cu seamă în context electoral, nu este doar o simplă tehnică de dominare şi denigrare a candidatului sau partidului oponent, ci şi o tehnică de construcţie a unei realităţi fictive. O realitate R’, dacă vreţi, sau o antirealitate, aşa cum fizicienii vorbesc de antimaterie.

Staff-ul şi consultanţii politici ai lui Dodon sunt în plin proces de construcţii a unei astfel de realităţi apocaliptice, unde Maia Sandu este cauza unor catastrofe de proporţii. Rămâne de văzut după 15 noiembrie dacă această strategie dă roade, dar timpul joacă împotriva lor. E nevoie de mai mult timp pentru a construi în subconştientul publicului o astfel de realitate sofisticată, iar cele 10 mii de pliante nu pot compensa atât de uşor sfidarea publică a bunul simţ de către preşedintele în exerciţiu. Aşa cum spuneam, strategia aleasă de consultanţii socialiştilor e o sabie cu două tăişuri. Cu ea îţi poţi mobiliza baza electorală cu riscul să ostilizezi segmente care te vor detesta într-un final. Iar emoţiile de ură şi dezgust sunt printre cele mai mobilizatoare la vot.

„Cine aşteaptă pe malul unui râu suficient de mult timp, va ajunge să vadă plutind cadavrele tuturor duşmanilor săi”, spune un vechi proverb chinezesc. Şi ar putea fi adaptat drept strategie ideală între cele două tururi.

Candidatul pro-european nu trebuie să facă altceva decât să aştepte şi să nu comită gafe. Restul le va face singur Dodon şi staff-ul său, care se comportă în spaţiul informaţional din R. Moldova ca elefantul într-un magazin de porţelanuri. E de la sine înţeles de ce candidata PAS a refuzat participarea la dezbaterea electorală programată în această săptămână. Pur şi simplu nu mai era cazul să hrănească trollii socialişti cu noi materiale de dezinformare.

Faptul că Maia Sandu nu a intrat în capcana retoricii geopolitice întinse abil de Igor Dodon reprezintă şi o maturizare a staff-ului şi că şi-a însuşit lecţiile de pe urma campaniei din anul 2016. Toate atacurile lansate concomitent la adresa candidatei pro-europene urmăreau să impună acele linii discursive despre care am vorbit anterior.

Astfel, în intenţia de a face un soi de fact-checking ad hoc, candidatul ar fi atras automat în linia narativă a oponentului, ceea ce l-ar dezavantaja în intenţia de a explica. Iar întreaga avalanşă de dezinformări venită dinspre reţeaua media afiliată socialiştilor, urmată de un răspuns imediat, ar impune automat agenda publică schiţată de Dodon. 

Faptul că Maia Sandu n-a răspuns în direct la TVR Moldova la acuzaţiile vânturate de candidatul susţinut de socialişti nu are legătură cu faptul că n-ar fi fost pregătită sau că ar fi aşteptat să răspundă la rece. Pur şi simplu este o strategie de contracarare corectă, în conformitate cu principiile de comunicare ale „framing theory”. 

Conform teoriei, mass-media evidenţiază anumite evenimente sau fapte, plasându-le apoi într-un anumit context pentru a încuraja sau descuraja anumite interpretări. Potrivit lui G. Lakoff, cel care a dezvoltat teoria „încadrării” (framing theory) subliniază că negarea unui concept deja introdus conduce doar la fortificarea acestuia.  

Soluţia poate consta în introducerea unui nou concept-cadru. Anume aceasta a fost şi recomandarea specialiştilor behaviorişti din staff-ul electoral al lui Obama, în contextul în care viitorul preşedinte american era perceput ca fiind musulman. Acesta n-a negat direct, ci a apelat la Google pentru a introduce la rezultatele căutării „Obama este musulman?” articole şi materiale cu vizite pe care le făcea în bisericile creştine. 

Iar apelul la presă şi societatea civilă de a combate minciunile şi falsurile lui Dodon, este un semnal pozitiv pentru mobilizare, mult mai efectiv din punct de vedere al comunicării politice.

*Nicolae Ţîbrigan este membru în Consiliul de Experţi LARICS şi expert asociat LID Moldova.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite