Război fără învingători, Acord cu doi câştigători: Brexit 2021

FOTO Shutterstock

Miercuri, 30 decembrie, la Bruxelles, a fost semnat formal acordul ce statuează relaţiile între Uniunea Europeană şi Marea Britanie după Brexit, începând cu data de 1 ianuarie 2021. Oricum avea loc sfârşitul perioadei de tranziţie, dar de acum e clar, divorţul este oficial, precum şi formula de colaborare post-Brexit e stabilită.

După semnarea acordului de către reprezentanţii europeni, un avion Royal Air Force a adus acordul la Londra spre a fi semnat şi de partea britanică, acolo unde - miercuri noaptea – am avut votul pentru Acord în Parlamentul britanic. Votul din Parlamentul European va avea loc în luna ianuarie, după intrarea în vigoare provizorie în urma acordului dat de ambasadori şi după acordul conform explicit dat în scris de către şefii de stat şi de guverne ai celor 27 de state membre ale UE.

Sfârşitul tranziţiei Brexit: Două regimuri de reglementare între UE şi Marea Britanie

Acordul ce intră în vigoare, şi care reglementează relaţiile bilaterlae UE-Marea Britanie, este acord preponderent comercial UE-UK, un acord al UE cu un stat terţ, Marea Britanie. Acesta intră în atribuţiile comunitare şi este dat spre negociere, pe baza unui mandat convenit de state, către Comisia Europeană şi negociatorul francez Michel Barnier. De aceea, ratificarea acordului se face doar la nivelul Parlamentului britanic şi al celui european, nu şi la nivel naţional, la nivelul statelor membre. Nu sunt, deci, necesare ratificări naţionale.

Sigur că această schimbare juridică fundamentală, care se consumă în noaptea de Anul Nou 2021, vine cu perturbări importante, oricât de bine s-ar fi pregătit autorităţile pentru acest eveniment. Cele 4 libertăţi caracteristice spaţiului unic european nu se mai aplică în relaţiile cu Marea Britanie, aşa încât încep să apară perturbări, obstacole, costuri, inclusiv componenta birocratică netarifară în vigoare. Acordul face trecerea de la sistemul de reglementare unic european la un sistem cu două regimuri de reglementare paralele, cel european cunoscut şi cel britanic, în curs de formare, pe baze naţionale.

Brexitul, în înţelesul legat de retragerea Marii Britanii din UE, ale cărui consecinţe depline se consumă la 31 decembrie 2020/1 ianuarie 2021, este un acord cu costuri pentru ambele părţi, atât pentru UE, cât mai ales pentru Marea Britanie, pentru că s-a retras din UE, are 660 miliarde de euro valoarea comerţului cu blocul comunitar şi pentru că re-intrarea în comerţul cu Piaţa Comună se face din postura unui stat terţ, extern, fără a mai rămâne nimic în vigoare din fosta postură de stat membru. Costuri au fost, însă, asumate de către partea britanică. Apoi birocraţia în relaţiile bilaterale creşte şi nu scade, pentru că se trece de la o jurisdicţie, cea a UE, la două jurisdicţii, deci trebuie respectate la trecerea frontierei, cu bunuri şi persoane, regulile ambelor părţi, şi cele ale UE, şi cele din Marea Britanie, cu criterii, documente, avize, autorizaţii, declaraţii vamale proprii.

Pe de altă parte, este un acord care reprezintă o victorie pentru ambele părţi. Ambele părţi au câştiguri şi costuri rezonabile, împărţite şi convenite echitabil, şi câştigă prin acordul comercial. Mai întâi pentru că există un acord, nu este un no deal şi are loc aplicarea regulilor internaţionale, cu taxe, contingente, măsuri potrivit Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Apoi pentru că se comercializează fără taxe şi fără contingente. Dar cu completarea tuturor documentelor necesare, cu înregistrare, autorizare şi funcţionare potrivit regulilor europene şi britanice, aplicabile de fiecare parte suverană.

Impact şi efecte ale noului acord. Formula minimală de plecare în viitoarele relaţii bilaterale

Acordul conţine cel puţin 3 dimensiuni: Acord de Comerţ, Liber Schimb şi cooperare, cu relaţii economice, aviaţie, transporturi, pescuit şi level playing field – competiţia corectă şi mecanismul menţinerii ei în timp, respectiv soluţionarea diferendelor şi a litigilor eventuale într-o curte de arbitraj internaţională; cooperarea pe securitate internă şi judiciară, la nivel minimal, pe schimb de date – Marea Britanie nu mai are acces la bazele de date – pentru sistemul rapid de tranfer al deţinuţilor şi combaterea spălării de bani, a finanţării terorismului şi criminalităţii organizate; schimbul de informaţii clasificate şi cooperarea în domeniul energiei atomice în scopuri civile.

Sunt afectate toate domeniile, cu ocazia Brexitului de la 1 ianuarie. Implicaţiile se răsfrâng la nivelul întregului spectru de domenii şi incidenţa nu e deloc trivială, din contra. Există zone cu impact crucial major. Marea Britanie devine un start terţ. Contează mult acordul semnat, dar efectele erau, juridic, aceleaşi şi fără acord, în sensul în care perioada de tranziţie se încheie. Brexitul, în sensul strict al ieşirii Marii Britanii din mecanismele de decizie şi instituţiile UE, s-a consumat la 31 ianuarie 2020, dar acum regulile care se menţinuseră pe parcursul anului 2020, în perioada de tranziţie, se schimbă complet. Şi sunt lucruri ce trebuie să fie clare pentru toată lumea, cu sau fără acord de liber schimb UE-Marea Britanie.

Apoi acordul nu acoperă toate domeniile şi nici nu clarifică pe deplin fiecare element din fostele acquis-uri europene. Practic, părţile au agreat doar anumite subiecte pe care au produs negocierile. Sunt elemente selective din acquis. Sunt importante, soluţionează cea mai mare parte din relaţiile bilaterale, dar nu acoperă pe deplin elementele pieţei unice. E un standard minim, după care statele, inclusiv România, trebuie să îşi extindă acordurile cu Marea Britanie pe domeniile de interes reciproc, de data aceasta pe baze bilaterale. Nu este exclus ca acorduri noi să fie semnate şi la nivel european, dar pe termen scurt, o asemenea perspectivă este exclusă, e greoaie şi greu de anticipat.

Mizele şi victoriile României: clauza şi principiul de nediscriminare

Pentru România, în mandatul negociatorului şef Michel Barnier şi în documentul final, sunt câteva realizări. Mai întâi, e vorba despre clauza de nediscriminare ca principiu inclus în Tratat. Şi cu relevanţă directă în chestiunea regimului de vize. Nu vom fi în situaţia SUA care are liberă circulaţie fără vize cu statele UE mai puţin noii intraţi, inclusiv România. Şi aici, orice regim de vize de orice fel se introduce odată, nediscriminatoriu, pentru toţi cetăţenii europeni. Iar subiectul nu e rezolvat printr-un act subsidiar, ci este un principiu negociat şi abordat direct în Acordul de cooperare UE-Marea Britanie.

Petru România şi statele din această regiune, o altă miză a fost acordul de cabotaj. Adică posibilitatea transportatorului rutier care face cursa spre Marea Britanie să poată să revină cu camionul plin, cu o cursă stabilită la Londra, pentru a nu dubla costul transportului. Fireşte că noul statut al Marii Britanii introduce probleme vizând mai ales ţările de frontieră – odată ce pe aeroporturi lucrurile sunt clare. E vorba despre Franţa, Belgia, Olanda şi Irlanda, alături de Marea Britanie. Ele au nevoie de vameşi specializaţi în traficul terestru auto şi îi caută peste tot în UE – de 47 de ani de la intrarea Marii Britanii în UE, acolo nu era o frontieră şi nu mai există experţi, de aceea trebuie aduşi în special din statele cu frontiere exterioare cu state terţe, inclusiv din România.

Fireşte că traficul va fi îngreunat. Vămuirea se poate face în ţară şi actele trimise – după ce s-au obţinut codul unic şi formularele de declaraţii vamale – în format electronic către vama prin care se iese din UE. Asta pentru a evita durata lungă a acestei proceduri. Deja cantitatea mare de mărfuri terestre face ca suprafeţe extinse din sudul Marii Britanii, mai ales din comitatul Kent, să devină parcări enorme unde autocamioanele să aştepte vămuirea. Folosirea variantelor electronice uşurează transportul şi trecerea frontierei pe culoare verzi.

Lucrurile sunt la fel de complicate şi pentru cetăţeni. Pentru cei aflaţi în Marea Britanie şi înregistraţi drept cetăţeni sau rezidenţi, lucrurile sunt simple. Pentru cei care sunt studenţi, care au făcut cursuri online şi nu au intrat încă în Marea Britanie, pentru cei care merg la muncă şi pentru cei care rămân mai mult de 6 luni în Regat, e nevoie de viză. Turismul şi intrarea fără viză e strict reglementată şi restrânsă la câteva cazuri concrete, în Marea Britanie. De altfel, chiar şi costurile taxelor de studii cresc de la simplu la triplu în cazul mutării din formatul anterior, comunitar, la cel de stat terţ pentru Marea Britanie. Deci costuri mai mari pentru doritorii să studieze peste Mânecă.

Pentru imigrare, Marea Britanie a introdus un sistem de puncte care fac ca să fie privilegiaţi şi bineveniţi doar muncitorii calificaţi, surori şi medici, investitorii, start up-urile şi zona creativă respectiv cei înalţi calificaţi. Sistemul de puncte vizează abilităţile şi pregătirea, cunoaşterea limbii engleze şi mai ales pre-existenţa unui contract de muncă cu un salariu în valoare de peste 25.000 lire sterline pe an, înregistrat. Acesta permite asigurarea unui trai decent pe teritoriul Marii Britanii. Doar aşa se permite viza iniţială pentru muncă şi, respectiv, perspectiva unui cetăţean european de a se stabili în Regat. La rând şi în competiţie cu toţi ceilalţi cetăţeni ai statelor lumii.