Refugiaţii într-o lume fierbinte

Migranţi în gara Keleti din Budapesta la 31 august 2015.

A ignora impactul schimbărilor climatice asupra migraţiei ar fi naiv. Prin politici agricole demente şi o secetă fără precedent, Siria lui Assad era instabilă şi cu peste 2 milioane de migranţi interni înainte de conflict. Dar cei ce vin în Europa nu sunt ”refugiaţi climatici”. Asta ar duce şi mai mult la tratarea schimbărilor climatice ca pe o provocare de securitate şi ar absolvi guvernele care trebuie să se ocupe de cauzele imediate.

Cu siguranţă există o legătură între schimbările climatice şi deplasarea refugiaţilor peste graniţe, spune Gregory White, profesor la Smith College în Massachussetts şi autor al cărţii Climate Change and Migration: Security and Borders in a Warming World.

„Dar odată ce o recunoaştem şi o explorăm, această legătură trebuie contextualizată profund. Legăturile sunt foarte complicate. De-a lungul ultimului deceniu, Siria şi întregul bazin mediteranean au experimentat efectele schimbărilor climatice antropogene. Dovezile sunt profunde. Acest lucru a afectat aprovizionarea cu apă, culturile şi performanţa economică", adaugă White pentru 2Celsius Network.

Şi a contribuit în moduri la fel de complexe în alte dinamici politice.

Fayed, un tânăr sirian la vreo 20 de ani, mi-a spus pe trenul de la Szeged la Budapesta, că familia sa s-a mutat dintr-o localitate rurală din centrul Siriei la Alep în 2010 şi apoi la Al-Bab, în nord-vest către graniţa cu Turcia. Motivul a fost nesfărşita secetă care a golit satul în 3-4 ani. Cu toţii au plecat spre marea metropolă.

La staţia Keleti din Budapesta, Ali, un inginer mecanic sirian în vârstă, dar originar din Tikrit în Irak, mi-a spus acelaşi lucru, dar dintr-o perspectivă diferită: cartierul lui in Alep s-a dublat în anii dinaintea războiului civil din cauza fluxurilor de oameni din regiunile Rakka şi Deir ez-Zor.

Sunt informaţii esenţiale, deşi drama acestor oameni e mult mai complexă. Din 2007 până în 2010, Siria a cunoscut cea mai gravă secetă din istoria sa. „Această secetă face parte dintr-o tendinţă de scădere a precipitaţiilor de iarnă în regiune, legată de schimbările climatice (Hoerling et al, 2011). Conform unui studiu mai recent, schimbările climatice au făcut această secetă de 2-3 ori mai probabilă (Kelley et al, 2015)", explică pentru 2C, Francesco Femia şi Caitlin Werrell, co-fondatorii şi directorii, Centrului pentru Climă şi Securitate în Washington, D.C.

Combinat cu proasta gestionare a resurselor naturale de către regimul Assad, care a subvenţionat agricultura intensivă mare consumatoare de apă, cum ar fi culturile intensive de bumbac, şi a încurajat practicile risipitoare precum irigarea prin inundaţie, această secetă a dus la pierderea unui procent semnificativ de culturi şi pământ roditor în Siria, şi deplasarea (migraţia internă) a cel puţin 2 milioane de agricultori şi crescători de animale, dintre care majoritatea au umplut centrele urbane, adaugă Femia şi Werrell.

Mormoloci

Acum câţiva ani, chiar înainte de semnarea Cadrului de Adaptare de la Cancun, în 2010, Mohamed Mijarul Quayes, ex-secretar la Ministerul Afacerilor Externe al Guvernului Republicii Populare Bangladesh, a menţionat acest fenomen cunoscut sub numele de efectul mormoloc (the tadpole effect). Pe scurt, metropola este în creştere rapidă graţie oamenilor care îşi caută drumul către hrană şi alte resurse în oraş; ei vin din provinciile rurale împinşi de stressul ecologic. Migraţia indusă de schimbările climatice nu este aşadar numai relocarea populaţiilor care locuiesc în zone inundabile şi cre se mută în arii contigue precum în Bangladesh, ci acoperă o paletă mai largă de evenimente şi fenomene extreme ce duc la deplasare ori dislocare.

Această deplasare internă masivă a trecut neobservată de către comunitatea internaţională, iar, în 2011, Siria era în linii mari considerată a fi un stat imun la instabilitatea cu care alte ţări din „primăvara arabă" se confruntau, spune Femia şi Werrell. Şi adaugă, „deşi nu este foarte clar cum această deplasare a contribuit la miscarea revoluţionară, este evident că Siria era deja un loc instabil, şi că stresul climatic a jucat un rol în această instabilitate."

Astfel, spun Femia şi Werrell, din 2007 până în 2010, o secetă exacerbată de schimbările climatice a contribuit la o dislocare masivă de populaţie în Siria; acea deplasare a contribuit la instabilitatea care a precedat conflictului. iar conflictul este cauza acestei crize a refugiaţilor.

„Sunt de acord cu diplomatul din Bangladesh”, spune White. „Schimbările climatice pot contribui la o urbanizare rapidă intra-ţară sau intra-regiune. E o mare provocare pentru oraşe. Şi mai departe, poate provoca migraţie subsecventă”.

Pe de altă parte, „migraţia internaţională presupune resurse care de cele mai multe ori nu sunt la dispoziţia săracilor din zone rurale ori urbane, deci a trata oraşele ca staţii intermediare pentru migraţia climatică e cel puţin incomplet”, adaugă White.

A ignora trecutul şi viitorul impact al schimbărilor climatice asupra migraţiei ar fi pur şi simplu naiv.
“Totuşi, în acelaşi timp, a indica o legătură cauzală directă între schimbările climatice şi mişcările refugiaţilor ar fi mai rău decât naiv; ar ignora cauze mai imediate şi mai presante legate de refugiaţi sau de fluxurile migrării forţate (conflicte armate, guvernamânt eşuat, diplomaţie inadecvată, intervenţii militare directe, susţinerea combatanţilor, etc.). Oamenii fug din Siria, din Irak, din Eritreea sau din Libia din cauze foarte complicate, dintre care schimbările climatice sunt doar o piesă”, spune White.  

Desigur, actualul flux de refugiaţi sirieni în ţările vecine şi în Europa este rezultatul direct al unui război civil brutal, afirmă Femia şi Werrell. Imposibilitatea unei vieţi sigure, ca rezultat al războilui, este cauza proximă a acestei crize a refugiaţilor. Nimeni nu pretinde ca refugiaţii fug din Siria sau Irak “din cauza schimbărilor climatice”.

“Dar, regimul Assad care a fost incapabil sau nu a vrut să gestioneze în mod adecvat resursele de apă şi hrană ale Siriei în contextul unei clime în schimbare, a creat condiţiile pentru dislocări interne de populaţii în anii premergători conflictului. E dificil să argumentezi că Siria era o naţiune stabilă aşa cum spuneau mulţi analişti în timpul primăverii arabe când astfel de dislocări semnificative de populaţie aveau loc”, spun Femia şi Werrell.

Aşadar, Femia şi Werrell concluzionează, o climă în schimbare şi seceta extremă sunt parte din întregul tablou al slăbirii statului sirian inaintea conflictului.

Migraţia ca adaptare

Migraţia a fost mereu înţeleasă ca o problemă. Ea însă este şi o soluţie. În comunitatea internaţională există aceste propensiuni către a clădi ziduri pe care dislocaţii vor încerca să le ocolească, spune Quayes, dar migraţia rămâne adaptare. Delocalizarea, pe de altă parte, este un fenomen care are mai multe niveluri de răspuns. Problemele legate de adaptare sunt extrem de complexe, iar migraţia se referă doar la mobilitate. “Migraţia e o alegere, eu aş alege termenul delocalizare, mai degrabă”, încheie Quayes.

A trata migraţia ca o necesară adaptare la schimbările climatice nu e un lucru rău per se, spune profesorul White. Desigur, adaugă el, “dacă oamenii trebuie să se mişte din cauza schimbărilor climatice graduale ori din cauza unor evenimente cataclismice, ei cu siguranţă se adaptează”.
Marea problemă, totuşi, legată de adaptare ca abordare a migraţiei climatice este că (din nou) absolvă guvernele, firmele şi oamenii de eforturile necesare pentru a combate cauzele schimbărilor climatice, subliniază White.

Într-o lume în care este posibil ca schimbările climatice să crească presiunea asupra resurselor naturale este rezonabil să se prevadă că fluxurile de migraţie vor creşte, crede Femia şi Werrell.

"Cheia este ca comunitatea internaţională să se concentreze pe sprijinirea oamenilor pentru a construi capacitatea de adaptare la aceste schimbări climatice, precum şi pentru ca ei înşişi să reducă schimbările. Iar în situaţiile în care adaptarea in situ este imposibilă, comunitatea internaţională trebuie să ofere instituţiilor care sunt capabile de a absorbi, într-un mod umanitar, posibilitatea de a gestiona creşterea migraţiei. Unităţile de securitate din întreaga lume ne spun că timpul deja a trecut pentru a pregăti şi reduce riscurile schimbărilor climatice. Acum este la latitudinea factorilor noştri de decizie civili să ia măsuri”.

Migraţia, deplasarea, şi relocările climatice au fost prezentate la nivel ONU pentru prima dată în textul Cadrului de Adaptare Cancun în 2010, ca aspecte tehnice şi probleme de cooperare internaţională, care subliniază anumite activităţi ce se califică pentru finanţare a adaptării. Mobilitatea umană în contextul Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC) este diferit de alte protocoale internaţionale, cum ar fi Convenţia de la Geneva (1951).

Dacă până acum aşteptările erau undeva la 150 - 200 de milioane de migranţi climatici în următoarele decenii, acum abordarea se schimbă: nu e vorba doar de oameni din zonele ce pot fi inundate de apele crescute ale oceanelor, ci de un complex de factori climatici care, alături de alţii, tind către o exacerbare a migraţiei. Migraţia climatică rămâne incertă în terminologia juridică de drept internaţional public. Mobilitatea umană în contextul Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice este diferit de alte protocoale internaţionale, cum ar fi Convenţia de la Geneva (1951).

Jose Miguel Guzman de la UNFPA (Fondul ONU pentru populaţie) menţiona că "migraţia şi schimbările climatice sunt legate profund. Urbanizarea rapidă va avea loc în următorii ani, în Asia şi în Africa, în special; aceştia vor genera migraţie spre Nord”. Doi factori trebuie să fie combinaţi - mişcările mari ale populaţiei şi planurile de adaptare cu finanţare rapidă.

Refugiaţi climatici. Probleme de securitate

Profesorul White crede că nu putem numi refugiaţii care sosesc în Europa drept ”refugiaţi climatici”. "Cred că ar fi o eroare gravă. Aceasta ar contribui şi mai mult la tratarea schimbărilor climatice ca pe o provocare de securitate (care trebuie atacată cu măsuri de securitate a frontierei şi chiar zăngănit de arme) şi s-ar absolvi guvernele care trebuie să se ocupe cu cauzele imediate”.

Cele mai multe dintre persoanele din Orientul Mijlociu sunt fug de condiţiile precipitate de violenţa politică şi nu de o climă în schimbare, spun Femia şi Werrell. "Cu toate acestea, este important să nu uităm rolul pe care condiţiile climatice extreme, şi incapacitatea guvernelor de a gestiona în mod adecvat aceste condiţii, joacă în distrugerea mijloacelor de subzistenţă, şi slăbirea contractului social între guvern şi public. În cazul Siriei, schimbările climatice par să fi jucat un rol important în scăderea dramatică a precipitaţiilor de iarnă, şi care au dus la decimarea gospodăriilor de subzistenţă şi la deplasarea a milioane de oameni”.

Având în vedere că previziunile de viitor pentru regiune arată o uscare continuă, va fi critic pentru guvernele din Orientul Mijlociu, dar şi din sudul Mediteranei, precum şi pentru comunitatea internaţională, să facă ceva serios în legătură cu schimbările climatice, accesul la apă şi securitatea alimentară. În caz contrar, cei doi cercetători adaugă, "naţiunile vor găsi dificil dacă nu chiar imposibil să reconstruiască comunităţi într-o lume cu grave carenţe ale resurselor”.

Migraţia se va intampla oricum şi nu este nepărat soluţia, ci o oportunitate. Migraţia ca adaptare aduce o diferenţă mică - este percepută pe termen lung şi trebuie să fie planificată. Dislocarea şi migraţia sunt cele mai profunde dimensiuni umane ale schimbărilor climatice. Chiar IPCCC a avertizat încă din anii 1990 că populaţia este una dintre cele mai puternice efecte ale schimbărilor climatice.

Un autor spunea, anecdotic, că statele eşuate, populaţia în creştere şi sărăcia sunt factori mai determinanti ai schimbărilor climatice decât chiar emisiile de CO2. Eradicarea sărăciei şi stabilizarea populaţiei este primul pas al răspunsului la schimbările climatice. Iar migraţia e ceva ce se planifică în cadre legale clare şi cu finanţare serioasă.