Refuzul Kievului de a-l primi pe preşedintele Germaniei este greşit

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Frank-Walter Steinmeier în Polonia
Frank-Walter Steinmeier în Polonia

Preşedintele Frank-Walter Steinmeier a vrut să dea dovadă de solidaritate prin deplasarea la Kiev. De acolo vine, însă, semnalul că prezenţa sa nu e dorită. O decizie de înţeles şi totuşi greşită.

Când Frank-Walter Steinmeier a zburat marţi spre Varşovia, publicul nu ştia încă despre o altă călătorie care urma să aibă loc în mare secret. De câteva zile, preşedintele polonez Duda lucra la o călătorie comună, la cel mai înalt nivel.

Cinci preşedinţi urmau să călătorească împreună pentru a se întâlni cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski. Dacă totul ar fi decurs conform planului, vizita ar fi putut avea loc. Dar, dintr-o dată, evenimentele din Varşovia au luat o altă turnură. 

Când Steinmeier a evitat în mod surprinzător întrebările la conferinţa de presă susţinută cu omologul său Duda, a devenit limpede că anumite lucruri nu sunt în regulă. Câteva minute mai târziu a explodat şi bomba. ”Bild”, cel mai mare tabloid din Germania a titrat: "Zelenski îi interzice preşedintelui federal Steinmeier accesul în Ucraina!". La scurt timp după aceea, preşedintele federal a apărut în faţa presei. 

Nedorit la Kiev

image

Rosalia Romaniec, şefa departamentului Current Politics la DW

Omologul şi prietenul său, preşedintele polonez Andrzej Duda, sugerase ca amândoi să se deplaseze la Kiev alături de preşedinţii statelor baltice pentru "a da un semnal puternic de solidaritate faţă de Ucraina", a explicat Steinmeier într-o scurtă declaraţie. "Eram pregătit să fac acest lucru, dar se pare că acest lucru nu a fost dorit la Kiev, fapt de care am luat notă", a adăugat oficialul german
 
Preşedintele a păstrat un ton obiectiv, dar consternarea i se putea citi pe faţă. Mai presus de oricine, Steinmeier, care s-a implicat intens în Ucraina în ultimii ani, trebuie să se întrebe acum cum a ajuns să se confrunte cu dezastrul eforturilor sale.

Nu avem nicio explicaţie cu privire la motivele anulării vizitei, dar există suficiente speculaţii. Însă oricât de justificate ar fi toate motivele, ele nu vor distrage atenţia de la cât de greşit este refuzul de a-l primi pe oficialul federal.

Frustrarea este un sfetnic rău

Da, pe termen scurt, acest gest poate servi drept supapă pentru toată supărarea şi disperarea cauzate Kievului de către Germania şi, în special, de către Steinmeier. 

Timp de ani de zile, preşedintele german a cultivat relaţii strânse cu Moscova şi nu a luat suficient de în serios avertismentele privind ameninţările ruseşti la adresa Europei de Est şi a Ucrainei în special. 

Steinmeier a susţinut gazoductele Nord Stream şi în veto-ul german din 2008 la aderarea Ucrainei la NATO, în calitate de ministru de Externe în cabinetul Angelei Merkel. Lista supărărilor Kievului este lungă şi justificată. Steinmeier însuşi şi-a recunoscut recent greşelile.

Se pare că politicianul social-democrat a făcut prea puţină distincţie între intenţie şi efect. Privit din această perspectivă, nimeni nu trebuie să fie surprins de faptul că angajamentul german faţă de Ucraina, precum şi resursele financiare uriaşe din aceşti ani, au fost uitate. 

Da, politicienii germani au acţionat cu naivitate şi aroganţă. Unii dintre ei au nevoie chiar de o schimbare de perspectivă în politica externă: mai multă înţelegere pentru Europa de Est, mai puţină pentru Rusia. Cu toate acestea, Steinmeier nu poate fi acuzat de intenţii rele. 

Din nefericire, frustrarea din trecut a fost acum multiplicată de noi greşeli: călătoria mult aşteptată a cancelarului Scholz la Kiev nu s-a materializat, lipsa livrărilor de arme şi sancţiuni blocate. 

Or, dacă Scholz nu vrea să meargă la Kiev şi nici să ajute, de ce ar trebui Zelenski să-l primească pe preşedintele Germaniei în zona de război? Este clar că preşedintele unei ţări care luptă pentru supravieţuire are nevoie de decizii în loc de gesturi simbolice. Clar este şi că acesta nu vrea să joace rolul unui figurant. Toate aceste preocupări sunt cumva de înţeles.

Efect fatal

Totuşi, dacă ne gândim la viitor, respingerea lui Steinmeier este lipsită de viziune, dezastruoasă din punct de vedere politic şi deosebit de neglijentă. A acţiona pentru că ai dreptate nu e totuna cu a face şi ceea ce trebuie. Declarându-l pe Steinmeier indezirabil, guvernul ucrainean ratează ţinta şi arde punţile. 

Acum, cancelarul german chiar că nu se va deplasa la Kiev. Respectul pentru cea mai înaltă funcţie din ţară îi interzice să facă acest lucru. Aşadar, mahmureala de a doua zi în Ucraina ar putea fi una mare. Iar ea nu este câtuşi de puţin diminuată de faptul că ceilalţi patru preşedinţi îşi duc la îndeplinire vizita. Aceasta nu face decât să evidenţieze fisurile din Europa de care nimeni nu are nevoie.

Bruscarea lui Steinmeier de către Zelenski pune în pericol marea susţinere de care se bucură Ucraina în Germania. Or, dacă vrea să rămână puternic şi stabil pe plan intern şi să continue să ajute în viitor, guvernul german are mare nevoie de această simpatie. 

Sau poate că nu.

Mai există o persoană pe care gestul de ieri al lui Zelenski îl aranjează: despotul din Rusia care are nevoie în fiecare zi de material nou pentru maşina sa de propagandă. De data aceasta, din păcate, Zelenski i-a furnizat la greu materie primă.

Rosalia Romaniec - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite